Dosar complex de muncă, ajuns la Curtea de Apel Constanța. Institutul „Ana Aslan” vs. fostă angajată din Mangalia

• Ana Oleniuc a fost angajată a Institutului „Ana Aslan” încă din 1989, având normă întreagă de 7 ore/zi la compartimentul din Mangalia.
• În 2008, ea a semnat și un al doilea contract de muncă, cu Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia, cu jumătate de normă.
• Ana Oleniuc a solicitat concediu fără plată și apoi încetarea contractului individual de muncă, dar în momentul semnării documentelor i s-a adus la cunoștință un „debit” de 75.065 lei, presupuse drepturi salariale necuvenite pentru perioada 2017–2019.
• Tribunalul Constanța a admis parțial acțiunea fostei angajate și a respins cererea Institutului de recuperare a banilor

 
Un litigiu de muncă cu ramificații multiple, având ca obiect anularea unor acte și recuperarea unor presupuse drepturi salariale, a ajuns în apel la Curtea de Apel Constanța. Dosarul nr. 3285/118/2021, înregistrat la instanță la 25 septembrie 2025, aduce față în față Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” și pe Ana Oleniuc, fost medic geriatru la compartimentul Litoral Mangalia. Cazul are o istorie de peste patru ani și ridică probleme delicate privind contractele de muncă, suprapunerea programelor și recuperarea unor sume plătite salariaților.
 

Cum a început conflictual

 
Ana Oleniuc a fost angajată a Institutului „Ana Aslan” încă din 1989, având normă întreagă de 7 ore/zi la compartimentul din Mangalia. În 2008, ea a semnat și un al doilea contract de muncă, cu Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia, cu jumătate de normă. Potrivit fostei angajate, programul celor două contracte era compatibil: dimineața lucra la sanatoriu, iar apoi își continua activitatea la institut.
 
După mai multe reorganizări și pierderea spațiului propriu al Institutului, medicul și-a desfășurat activitatea pentru ambii angajatori în aceeași locație. În aprilie 2021, înainte de pensionare, Ana Oleniuc a solicitat concediu fără plată și apoi încetarea contractului individual de muncă, dar în momentul semnării documentelor i s-a adus la cunoștință un „debit” de 75.065 lei, presupuse drepturi salariale necuvenite pentru perioada 2017–2019.
 

Plângerea fostei angajate

 
Medicul a acuzat institutul că a obligat-o să semneze, la ridicarea documentelor necesare pensionării, un angajament de plată și o notificare prin care își asuma restituirea sumei. Ea a contestat în instanță notificarea nr. 2663/24.03.2021, nota de lichidare și angajamentul de plată, argumentând că nu există un titlu executoriu și că nu i s-a prezentat nicio decizie clară de imputare a banilor.
 
În plus, medicul a cerut instanței să constate că programul său nu s-a suprapus cu norma parțială de la Sanatoriu și că angajatorul nu i-a stabilit un orar fix de lucru pentru norma întreagă. Tribunalul Constanța a admis doar parțial cererea, dar a constatat nulitatea absolută a angajamentului de plată.
 

Poziția Institutului „Ana Aslan”

 
Institutul a invocat raportul Curții de Conturi, potrivit căruia programul efectiv de lucru de la Sanatoriu se suprapunea peste cel de la Institut, în special în intervalele orare 07:00–10:30 (2017–2019) și 12:00–15:30 (finalul anului 2019). Conducerea a susținut că această suprapunere a determinat recalcularea drepturilor salariale și a solicitat instanței obligarea fostei angajate la restituirea sumelor.
 
De asemenea, reprezentanții Institutului au afirmat că niciun angajat nu a fost constrâns și că reclamantei i-au fost puse la dispoziție toate actele necesare pensionării, respingând ideea că angajamentul de plată ar fi fost semnat sub presiune.
 

Soluția pe fond

 

Prin hotărârea pronunțată la 1 septembrie 2025, Tribunalul Constanța a admis parțial acțiunea fostei angajate și a respins cererea Institutului de recuperare a banilor. Instanța a constatat nulitatea absolută a angajamentului de plată nr. 3180/07.04.2021 și a stabilit că Ana Oleniuc nu datorează sume de bani cu titlu de drepturi salariale necuvenite pentru perioada 2017–2019.
 
Totodată, Tribunalul a reținut prescripția pentru eventualele drepturi salariale anterioare datei de 7 februarie 2019 și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
 

De ce a contat prescripția

 
Instanța a explicat că acțiunile în răspundere patrimonială trebuie introduse în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Cum Institutul a notificat presupusul debit în martie 2021, dar a introdus cererea de chemare în judecată abia în februarie 2022, termenul legal fusese depășit pentru o parte din pretenții. De asemenea, existența unui contract de muncă valid pe perioada 2017–2019 a fost considerată temei legal pentru plata salariilor.
 

Următorul pas: Apelul la Curtea de Apel Constanța

 
Nemulțumit de soluția Tribunalului, Institutul „Ana Aslan” a declarat apel la 15 septembrie 2025, dosarul fiind acum pe rolul Curții de Apel Constanța – Secția I civilă, cu obiectul „anulare act” și „litigii de muncă”. Instanța de control judiciar urmează să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate pe fond, atât în privința anulării angajamentului de plată, cât și a prescripției dreptului la acțiune.
 
Speța este relevantă pentru modul în care instituțiile publice își gestionează contractele și relațiile de muncă, mai ales în contextul cumulului de funcții în unitățile medicale. Decizia definitivă a Curții de Apel Constanța ar putea constitui un precedent în litigii similare, unde se pune problema recuperării unor salarii considerate „necuvenite” după mulți ani de la plată.

 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și: 

Anunț important de la ÎCCJ, în dosarul „Fabrica de Moșteniri”!Executorul judecătoresc Vasile Deacu, plasat în arest la domiciliu – Iată decizia magistraților (MINUTA)