Satul european Magura

In localitate traiesc doar vreo 20 de familii * Casele darapanate dau un aspect lugubru zonei * In ajunul intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, ulitele erau efectiv pustii

Localitatea, mai corect, catunul, face parte din comuna Cerchezu, si se afla undeva la vreo 80 de kilometri de Constanta, la capatul tarii si la cateva sute de metri de granita romano-bulgara. Este un sat cu case rare, putine dintre ele locuite. Atat cele cu suflete in ele, cat si cele nelocuite sunt intr-o avansata stare de paragina.Pe vremuri, cand in Romania se "vota cu soarele", prin anii `40, Magura era o comuna puternica. Atunci, in sat erau peste 250 de case, iar CAP-ul era unul dintre cele mai de fala din toata zona. Acum, toate sunt doar amintiri ale celor care au prins si vremurile de atunci.Localitatea avea doua scoli si vreo opt carciumi. Satul, in care acum locuiesc doar vreo 20 de familii, se afla la aproape cinci kilometri, pe drum pietruit, de Cerchezu. Localitatea, care de cateva zile a intrat odata cu Romania in Europa, este parasita parca. Ca sinistrul sa fie mai apasator, chiar la iesirea din Cerchezu, cand intri pe drumul care duce la Magura, gasesti o singura piatra kilometrica, pe care nu scrie nimic, insa. In felul acesta nici nu stii incotro mergi. La Magura, acum, nu exista nici postas, nici farmacie, nici popa, nici politist. Preotul vine de la Negru Voda, doar la evenimente. Si cele mai frecvente sunt decesele. Botezuri sau casatorii nu se mai oficieaza. In marea lor majoritate, localnicii sunt batrani si traiesc din pensia de la CAP. Aici nu sunt decat patru barbati mai tineri si vreo sapte copii, care de vreo trei-patru ani, de cand li s-a inchis scoala, merg zilnic la Cerchezu cu microbuzul guvernamental.O mare problema o reprezinta inmormantarile. Un localnic ne relata ca nu are nici cine sa-i ingroape daca, intamplator, cei patru barbati mai tineri ar lipsi din sat in momentul respectiv.In cinci ani n-o sa mai fie satulIn ajunul intrarii noastre in Europa, pe drumurile catunului nu era nimeni. Doar dintr-un colt indepartat se auzea biciul unui copil, care se pregatea sa colinde, desi stia ca nu are pe cine, si mai ales de ce. Aici toti sunt saraci si batrani si nu are nimeni ce sa-i dea, nici bani, nici covrigi, nici fructe. In cartea de telefoane, din cele vreo 40 de posturi telefonice instalate la abonatii din comuna Cerchezu, doar unul este la Magura. Becurile lipsesc si ele. Consilierul local Marin Tudoran ne spunea ca atunci cand s-a pus problema becurilor de la Magura, primarul a preferat sa plece in Belgia, pe banii comunitatii, decat sa le lumineze ulitele. Si pentru ca am amintit de ulite trebuie sa spunem ca ele au si nume, ca la oras si asa cum prevad normele europene. Putini sunt cei stiu pe ce strada stau pentru ca ori nu stiu sa citeasca, ori nu-i intereseaza. Nea Marin Vaduva, unul dintre localnici, ne spunea ca in cinci ani satul nu va mai exista. "Aici nu mai vine nimeni, nici de plecat nu mai pleaca", declara acesta. Pe langa toate acestea, nici in consiliul local nu are cine sa le spuna pasurile oamenilor de aici. "Legea permite ca acolo unde nu exista consilier, satenii pot desemna un reprezentat al lor, dar primarul nu vrea sa mai dea banii pentru participarea la sedinta a acestuia", mai zice Tudoran, suparat nevoie mare.