De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
13:59 27 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa de odinioară Un primar meloman - Cristea Georgescu. „Singurul lucru pe care l-am moştenit de la părinţii mei e cinstea!“ (galerie foto)

ro

19 Jan, 2016 00:00 3042 Marime text
Cristea Georgescu (20 iulie 1860 - 22 mai 1908) a fost de mai multe ori primar al Constanţei: septembrie 1901 - noiembrie 1901, februarie 1902 - septembrie 1904, aprilie 1907 - mai 1908. O perioadă scurtă în fond, dar densă în fapte care au rămas grevate în istoria oraşului.
 
Cristea Georgescu se născuse la Huşi, se şcolise în Iaşi, cu o pregătire solidă în Drept şi Litere. La 1 aprilie 1894, fusese numit supleant al Tribunalului Constanţa, mai târziu procuror, judecător sindic, iar din 1899 judecător al Ocolului Constanţa. Renunţă apoi pentru meseria de avocat, înscriindu-se în Baroul constănţean şi de aici în politică, membru al Partidului Liberal (Cheramidoglu, Constantin, „Un primar şi o stradă: Cristea Georgescu“, Poliţia Impact nr. 116, august 2012, p.11-12.).

Predă la nou-înfiinţatul gimnaziu clasic „Mircea cel Mare“ istorie, latină şi română alături de Ion Bănescu, N. Constantinescu Pană, Virgil Andronescu, Economu Rădulescu şi alţii.
 
Numirea sa ca primar al urbei, la 21 septembrie 1901, se face în urma dizolvării de către prefectul D. Quintescu a Consiliului Comunal al urbei Constanţa. După două luni, este schimbat în urma unor contestaţii privind apartenenţa unora dintre membrii echipei lui, revine în februarie 1902 pentru aproximativ doi ani. Moartea neaşteptată, prematură, la doar 48 de ani, survenită la 22 mai 1908, întrerupe proiectele generoase ale primarului.

Artistul liric Cristea Georgescu, fervent susţinător al evenimentelor culturale

Fusese acaparat de farmecul muzicii din tinereţe, probând virtuţile unui bun solist liric, cu o voce de bas puternică. Este evocat de istoricul  A.D. Xenopol pe vremea când era în mediul ieşean: „Acesta avea o voce superbă de bas şi era scriitor (grefier) la Tribunalul de Iaşi. M-am înflăcărat aşa de mult pentru vocea lui, că mă duceam din oraş în oraş spre a ţine prelegeri, iar el spre a cânta şi a-şi aduna astfel câteva mii de lei, cu care putea pleca la Paris. Era prea în vârstă însă (32 de ani) pentru a putea face carieră muzicală; dar el dobândi o măestrie în cântec care îi deschise toate uşile din ţară şi dacă el ajunse ceva, datora mai mult muzicei decât dreptului pe care-l învăţase“.
 
Într-o publicaţie a vremii, este inserat  anunţul: „Anul 1892 se încheie cu Concertul dat de Cristea Georgescu, în 5 dec., Sala Primăriei din Iaşi, cu graţiosul concurs al Doamnei Valeria Nanu, a d-relor Sofia şi Valentina Musicescu şi al d-lor Traian Mureşan, Weiss şi Al. Teodorini (România muzicală,  15 dec. 1892, p. 109 apud http://www.ziuaconstanta.ro/in-constanta/constanta-de-odinioara-in-imagini/ziua-marinei-romane-devenire-in-timp-40231-377851.html).

A lăsat efervescentul Iaşi, veritabilă capitală culturală a ţării, şi a venit la Constanţa, unde abia se înfiripau nuclee artistice şi unde nu exista încă nicio instituţie de gen. Aşa se explică deschiderea pe care Cristea Georgescu a avut-o pentru actele de cultură, implicarea sa în toate manifestările pontice. Bunăoară, la 24 mai 1902, directorul trupei de teatru din Iaşi i se adresa personal invocând o relaţie destul de familială pentru a i se încredinţa teatrul comunal. „Nu mă îndoiesc, domnule Georgescu, că nu numai voi fi preferat eu dar o să-mi acordaţi teatru chiar în condiţiuni mai avantajoase“. Câteva luni mai târziu, o cerere asemănătoare îi adresa şi A.L. Bobescu, directorul Operei Române, „pentru o serie de reprezentaţiuni în arena teatrului comunal de pe bulevard“ (Arhivele Statului Constanţa, fond Primărie Constanţa, dosar 7/1902, f. 68).
 
De altfel, omul de cultură şi artistul înnăscut Cristea Georgescu, având alături ca soţie pe fiica lui Gavriil Musicescu, a încurajat constant evenimentele culturale, susţinând asociaţii, cercuri, publicaţii care să promoveze actele artistice de valoare. Pe mandatele lui au fost invitaţi la Constanţa pentru a susţine recitaluri voievodul operetei, Leonard, actriţa Agata Bârsescu, Constantin Tănase, Luca Massini ş.a.
 
După cum am mai scris în cadrul acestei rubrici, în Casa Muzicii de pe strada Mircea,  s-au pus bazele Reuniunii Muzicale „Gavriil Musicescu“, cinstind astfel pe cel care fusese un reputat compozitor, muzicolog, îndrumător al unor generaţii de muzicieni, mort în 1903. În Casa Muzicii lui Vasile Ghiţescu din Constanţa se adunau elitele constănţene, majoritatea provenind din dulcele târg al Ieşilor, promovând muzica bună, clasică, simfonică. Aici, în casa de pe strada Mircea, au început repetiţiile la opera „Lucia di Lammermoor“ de Gaetano Donizetti. Soliştii veneau de la Bucureşti, excepţie făcând soprana, soţia primarului Cristea Georgescu, nimeni alta decât fiica lui Gavriil Musicescu. Premiera a avut loc pe scena Cazinoului (Ionescu, Nicolae, „Euterpe la Tomis“, Constanţa, 1981, p. 26).

Ca un bun promotor al oraşului adoptiv, Cristea Georgescu a lansat pentru prima dată în istoria Marinei o sărbătoare originală, care a devenit tradiţională, cuprinzând şi o componentă religioasă. „Cu ocaziunea serbării zilei de 15 august a.c. (1902, n.n.) - Sfânta Maria, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut, precum regate, alergări, serate veneţiene, mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul Meduzei, corabia Argonauţilor şi altele. Având onoare a aduce la cunoştinţa domniei voastre  vă înaintăm un număr de 5 exemplare a publicaţiunii prin care aducem la cunoştinţă publică aceste serbări mari şi vă rugăm, domnule primar, să binevoiţi a dispune afişarea lor prin locurile cele mai expuse vederii din oraşul domniei voastre“ (Arhivele Statului Constanţa, fond Primărie Constanţa, dosar 9/1902, f. 52).
 
Anunţul-afiş realizat de Primăria Constanţa este trimis administratorilor din staţiunile balneare Sovata, Călimăneşti, Lacul Sărat, Slănic Moldova şi primarilor din Sinaia, Predeal, Agapia, Câmpina, Sărata Monteoru, Văratec. De acolo de unde primarul aştepta oaspeţii verii, pentru noile băi de mare ale oraşului.
 
La 28 septembrie acelaşi an, sosea pentru o scurtă vizită la Constanţa un grup de studenţi italieni, membri ai Federaţiei Internaţionale a Studenţilor, aflaţi într-un circuit turistic şi de cunoaştere prin Europa. Primarul Cristea Georgescu organizează o primire călduroasă mobilizând elevii Gimnaziului „Mircea cel Mare“, dar şi comunitatea locală, astfel că oaspeţii scriu despre „entuziasmul imens, primirea ospitalieră, sărbătorile, solemnităţile acestor frumoase zile, care au săpat în inimile noastre o brazdă nesecată de gratitudine şi de dragoste frăţească“ (Arhivele Statului Constanţa, fond Primărie Constanţa, dosar 9/1902, f. 75).

Numeroase fapte edilitare

Cristea Georgescu a propus în anul 1903 construirea unei şosele de coastă care să continue în prelungire Bulevardul Elisabeta (proiectul nu a avut viabilitate). Tot el, la 22 iulie 1903, semna contractul încheiat între Primărie şi arhitectul Daniel Renard pentru executarea planurilor Cazinoului comunal, halei şi abatorului din Constanţa.
 
Din iulie 1903 se păstrează un contract încheiat între primarul Cristea Georgescu şi inspectorul general inginer Anghel Saligny, prin care A. Saligny se angajează a face studiile şi proiectul consolidării malurilor în partea de nord-est a oraşului Constanţa, între hotelul „Carol I“ şi abatorul actual, iar Primăria comunei Constanţa să pună la dispoziţia inspectorului general A. Saligny planul original al oraşului ridicat în anul 1893.
 
La 16 ianuarie 1904, Anghel Saligny îi prezintă primarului Cristea Georgescu proiectul formării unei noi plaje în oraş, legat de cel privind întărirea malurilor mării la Constanţa. Şi motivează: „Astăzi, vizitatorii băilor sunt obligaţi a sta toată ziua în casă din cauza căldurii nesuferite din timpul verii. Ei nu pot sta decât o oră sau două pe plaja de la Vii din cauza depărtării ei de oraş şi a mijloacelor de transport incomode. Aceasta explică pentru ce stagiunea băilor este atât de scurtă la Constanţa. În curând chiar plaja de la Vii va trebui părăsită, iar plajele convenabile care se găsesc spre nord fiind prea departe de oraş, va trebui neapărat, pentru ca Constanţa să prospereze, ca staţiune balneară, să aibă o plajă situată în apropiere de oraş, unde vizitatorii băilor să poată petrece toată ziua şi chiar să locuiască în case de vară pe marginea mării, lucru care se impune mai cu seamă pentru copii şi cum este cazul pentru plajele renumite din străinătate ca Ostende, Scheveningen şi altele. Propunem dar a crea o plajă în golful de la biserica greacă. /.../  Această plajă se poate obţine prin construirea unui dig după linia AB de pe planul menţionat mai sus care ar opri nisipurile ce călătoresc în lungul coastei şi care ar trebui orientat astfel ca să împiedice valurile de a scoate nisipurile depuse în golf (…)“ (Arhivele Statului Constanţa, fond Primărie, dosar 22/1903-1904, f. 25-26).
 
Tot primarul Cristea Georgescu a reuşit să obţină de la minister acordul ca localul de pe strada Traian, conceput ca şcoală primară, să fie modificat corespunzător pentru a deveni clădirea liceului de astăzi „Mihai Eminescu“. El a reorganizat Piaţa Carol, a depus eforturi pentru alimentarea cu apă a oraşului, pentru iluminatul public. Sub primariatul lui s-a pus piatra fundamentală la palatul administrativ, investiţie creditată cu un deceniu înainte, s-a pus un accent deosebit pe înfrumuseţarea oraşului. Grădina publică „făcută cu pompierii şi măturătorii oraşului, deci fără cheltuială, cu pavilion de muzică, cu bufet, cu multe alei de preumblare, cu flori dispuse cu gust de gărdinarul primăriei şi cu numeroase plantaţiuni de castani, brazi şi trandafiri“ (Constanţa, Xll, nr. 435, 14 septembrie 1903, apud Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“, Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa, 1999, p. 302).

Sprijin necondiţionat  tinerilor săraci, dar studioşi


O latură umană demnă de subliniat ce caracterizează activitatea primarului Cristea Georgescu este ajutorarea celor care apelau la subvenţii de la Primărie pentru diverse situaţii. Este şi cazul elevului Ion Jalea: „Părinţii mei fiind săraci cu desăvârşire după cum dovedeşte actul de paupertate (...) vin şi vă rog să binevoiţi a-mi elibera haine şi cărţi pentru clasa a ll-a în care voi urma în acest an.“ Rezoluţia: „Elevul Jalea îi sărac, cuminte şi foarte silitor; a luat premiul l în clasa l, merită să fie ajutat.“ Asemenea gesturi de susţinere acordă primarul Cristea Georgescu pictorului Dumitru Hârlescu, care studia pictura la Munchen, pictorului Marius Bunescu, toţi trei devenind în timp mari artişti, cu o operă reprezentativă în cultura naţională.
  
La 1 februarie 1908, cercul „Cultura“ din localitate, cu sprijinul Reuniunii muzicale „Gavriil Musicescu“ şi sub patronajul primarului Cristea Georgescu, prezenta o serată literară şi muzicală. Cercul „Cultura“ al tinerimii din Constanţa fusese fondat din iniţiativa unui grup de 32 de funcţionari şi meseriaşi locali, iniţial ca un cerc de lectură, în 1904, apoi acesta a pus bazele unei biblioteci, ale unei reviste, preşedinte fiind publicistul şi dramaturgul  C.V. Demetrescu.
 
Cel de-al doilea mandat al primarului Cristea Georgescu începea la 7 iunie 1907, în urma alegerilor locale.
 
Cu energie, cu ambiţie, dornic să facă ceva durabil pentru oraşul devenit turistic, Cristea Georgescu participa la toate evenimentele desfăşurate pe plan local. La 21 mai 1908, se deschidea la Constanţa al nouălea congres anual al Camerelor de comerţ şi industrie din România. În faţa celor 150 de participanţi, aflaţi în sala Elpis, se afla primarul. El fusese organizatorul amplei întâlniri, el îi invitase pe participanţi la masa festivă de la hotelul Carol, unde, în prezenţa ministrului Agriculturii şi Domeniilor, a multor demnitari bucureşteni, dar şi a soţiei sale, a apucat să rostească cuvintele: „La popoarele vechi baza civilizaţiunii au fost comerţul şi industria. La atenieni, egipteni, fenicieni...“ Dar fraza a rămas neterminată, căci bărbatul s-a aplecat peste masă şi a căzut. O comoţie cerebrală i-a adus moartea câteva ore mai târziu.
 
Constantin Sarry, redactorul-şef al publicaţiei „Dobrogea Jună“, scria în necrolog: „N-am văzut în viaţa mea un om de o cinste mai exemplară ca Christea Georgescu“. Și-l cita pe regretatul primar cu vorbele care circulau între membrii consiliului ca un testament: „Singurul lucru pe care l-am moştenit de la părinţii mei e cinstea!“
 
Tocmai de aceea, Cristea Georgescu a murit sărac. Primăria a cedat un loc gratuit în cimitir pentru construirea unui cavou, iar terenul pe care îl cumpăra în rate, situat în cartierul românesc, i-a fost oferit gratuit soţiei văduve. O străduţă din Peninsulă, de altfel destul de neîngrijită, îi poartă numele.

Ti-a placut articolul?

Comentarii