De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
06:57 26 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Săptămâna arborelui GREȘELILOR

ro

29 Aug, 2016 08:10 654 Marime text



Puteți să credeți că se apropie toamna?

Aproape a trecut vara…..soarele începe să-și mai piardă din putere!

Săptămâna trecută, în care m-am străduit să fiu în prezent – deși TRECUTUL a venit cu o putere de tsunami peste mine – a adus multe revelații, s-au scormonit și apărut la suprafață dureri nerostite și mai ales, s-au răscolit gânduri și idei.

PREZENTUL înseamnă LINIȘTE, PACE, CALM.

Săptămâna ce a trecut a fost caracterizată prin HAOS, încurcături, dezordine, aglomerație și oboseală.

ORICE, mai puțin PREZENT.

Am încercat în fiecare moment SĂ FIU în locul în care eram și în corpul meu. Uneori, mi-a reușit surprinzător de bine.

Alteori, m-am trezit că înot până în gât în drame și telenovele, parcă eram în marea plină de valuri și mă chinuiam să stau la suprafață, să nu înghit prea multă apă.

Revelația cea mai mare a venit către finalul săptămânii – chiar duminică, în ultima zi – când am primit repetitiv un mesaj interior, dar și din exterior.

NU EXISTĂ GREȘEALĂ.

NU FAC NIMIC GREȘIT.

Termenul ”greșeală” a fost inventat și folosit obsesiv de societatea în care am crescut, pentru a mă ”domestici” și pentru a-mi închide VOCEA NATURALĂ INTERIOARĂ – care mereu mi-a spus că TOTUL ESTE O EXPERIENȚĂCĂ AM DREPTUL SĂ ÎNCERC ORICE, ORICÂND, de CÂTE ORI VREAU și AM DREPTUL SĂ FAC LUCRURILE PROST SAU BINE, funcție de cât exercițiu și câtă experiență am.

Cu alte cuvinte:

AM VENIT PE PĂMÂNT SĂ ÎNVĂȚ, OAMENI BUNI!

Dacă ȘTIAM dinainte – NU MAI VENEAM AICI – mă duceam în alte Universuri și alte lumi, cu alte experiențe.

DACĂ ȘTIAM – nu mai alegeam să vin într-o familie de oameni chinuiți, să mă torturez zeci de ani în școli și servicii mizerabile, să întâlnesc și socializez o viață cu oameni care se jeluiesc și plâng și să mă întreb în fiecare zi: ASTA ESTE VIAȚA PE PĂMÂNT?

AȘA ÎNCÂT – ESTE EVIDENT CĂ NU ȘTIU!

ESTE EVIDENT CĂ ÎNVĂȚ.

Și este evident că procesul de învățare presupune ÎNCERCĂRIERORI și SUCCESE.

Sunt cele 3 părți INEVITABILE ale procesului de învățare.

Așa am învățat ORICE – de la mersul în picioare – vorbit și până la abilități mai complicate, precum condusul mașinii sau cântatul la pian:

AM ÎNCERCATAM FĂCUT O MULȚIME DE GREȘELIAM REPETAT CONTINUUAM ÎNVĂȚATȘI ÎNTR-UN FINAL, AM FĂCUT CU UȘURINȚĂ O ACȚIUNE COMPLEXĂ – considerând aceasta UN SUCCES.

AȘADAR:

ÎNCERCAREA – EROAREA (GREȘEALA) – PERSEVERENȚA și SUCCESUL sunt părțile componente EVIDENTE ale procesului de învățare.

Și orice fac – de la schimbarea dietei – și până la decorarea unui apartament sau cumpărarea unor haine – este inclus în PROCESUL DE ÎNVĂȚARE.

TOATE ACTIVITĂȚILE MELE au aceste părți componente EVIDENTE ȘI CLARE!

AȘADARNU AM CUM SĂ FAC CEVA ”GREȘIT” în mod absolut și nu am cum să am ”SUCCES” în mod absolut.

GREȘEALA și SUCCESUL sunt doar PĂRȚI COMPONENTE ale PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE.

În tot ceea ce facem, în fiecare moment, în fiecare clipă NU EXISTĂ GREȘEALĂ.

Ci există UN PROCES DE ÎNVĂȚARE – în care greșeala este o parte componentă.

Este partea ”de noapte” din ciclul noapte-zi.

Dacă o tot ”scoatem din context” și discutăm doar de ea, îi accentuăm importanța și mai ales, o folosim ca ”armă de dresaj” a copiilor – transformăm o frumusețe de JOC numit PROCES DE ÎNVĂȚARE într-o TORTURĂ MENTALĂ numită EDUCAȚIE.

În propriul meu proces de detoxifiere – am ajuns ÎN PREZENT la momentul ”eliminărilor” emoționale ale trăirilor din copilărie.

Din acea perioadă, există în sistemul meu energetic niște TRAUME ȘI RĂNI foarte adânci din care au crescut niște ”copaci energetici” ce-mi afectează trăirile prezente.

Arborele ”GREȘELII” (a FRICII SĂ NU GREȘESC, de fapt, a fricii să nu fiu pedepsită – la rândul ei o componentă a fricii să nu mai fiu iubită!) este foarte mare și bine înfipt în grădina sufletului meu.

Când l-am contemplat prima oară, l-am comparat cu un uriaș Sequoia gigantea, cu rădăcinile bine înfipte în rinichii și plămânii mei (numai la ideea că aș putea greși ceva, mi se oprea suflarea și izbucneau toate fricile!).

Mi-a luat ani de zile să-l observ, să-i dau târcoale, să-l văd cum trimite ramuri, frunze și fructe în toate părțile vieții mele și cum umbrește BUCURIA JOCULUI liber, pe o pajiște înflorită, în plin soare.

Am reușit să ajung cu amintirile vieții la primii ani în care au fost plantate semințele acestui arbore.

Și acest lucru s-a întâmplat când în viața mea a apărut sora mea.

Când am fost ”promovată”  fără să solicit și fără să fiu întrebată dacă doresc această poziție de la copil unic, răsfățat și în grija adulților – la ”sora mai mare”, responsabilă de bunăstarea altei ființe umane (și apoi a altor ființe umane).

Și am fost TAXATĂ continuu, fără oprire, pentru orice fel de ”eroare” de comportament, permițând arborelui GREȘELII să crească din ce în ce mai mare – din ce în ce mai maiestuos – umbrind bucuria vieții – acoperind și astupând libertatea jocului de dragul jocului, a rostirii adevărului și chiar validitatea întregului proces de învățare.

V-ați gândit vreodată că asta facem copiilor – atunci când îi facem responsabili pentru alți copii?

Îi ”MUTILĂM” emoțional, însămânțând arborele GREȘELII în sistemul lor, fără ca ei să fie pregătiți – slăbindu-le suprarenalele – și transformându-i în sclavi și roboți ai sistemului nemilos care ne ține prizonieri.

O să vi se pară șocantă revelația mea, dar societatea în care trăim FORȚEAZĂ dezvoltarea familiei în mod nenatural.

Folosind presiunea GREȘELII și FRICA DE GREȘEALĂ – societatea forțează oamenii să se maturizeze prea repede – să devină activi sexuali prea repede – să-și întemeieze familii prea repede – să facă copii prea repede – totul în primii ani de viață – într-o goană și presiune sub lozincile ”NU MAI ESTE TIMP” și ”ÎMBĂTRÂNIM”!

Pentru că dacă tot vorbim de GREȘELI – exact acest mesaj este GREȘIT.

ESTE ȘI TIMP – și ”NU ÎMBĂTRÂNIM” ci ne ”TOXIFICĂM”!

Aici sunt alte revelații importante – referitoare la TIMP și ÎMBĂTRÂNIRE.

Când trăiești în PREZENTAI TOT TIMPUL DIN LUME.

Pentru că NU EXISTĂ TIMP – decât în reprezentarea mentală cu privire la trecut și viitor.

Când pur și simplu savurezi fiecare moment în care te afli – NU EXISTĂ TIMP.

Există doar un prezent etern.

Și dacă nu există timp – cum să existe ”criză de timp?”

De asemenea, nu ”îmbătrânim” și apar boli – ci ne ”intoxicăm” cu porcăriile care ni se introduc pe gât și sunt etichetate ”mâncare” sau ”activități” – mâncăm ce nu trebuie, respirăm aer poluat, suntem sedentari (în loc să fim activi) și ne BLOCĂM propriile mecanisme CREATE DE DIVIN de ”auto-reparare”, ”auto-regenerare” și ”auto-service” ale corpului fizic.

Dacă ființele umane ar fi lăsate în ritmul natural de dezvoltare al propriului lor corp – viteza lor de creștere – maturizarea sexuală – socializarea – întemeierea familiei și apariția copiilor ar fi MULT MAI LENTĂ. Și ei ”s-ar prinde” foarte repede de capacitățile propriului corp, de abilitățile propriei minți – și mai ales – de capcanele sociale existente în jurul lor.

Când conduci o mașină cu viteză mică – AI TIMP . Ai timp să reacționezi, dacă apare un obstacol, ai timp să admiri peisajul, ai timp să oprești sau să întorci mașina, dacă dorești.

Nu ar mai exista situațiile groaznice de părinți imaturi – care fac copii – ce sunt crescuți de bunici – și se transformă în alți părinți imaturi – ce repetă ciclul – până când apare o generație ”luminată” ce oprește roata suferinței.

Apariția primului copil la un cuplu s-ar face după vârsta maturității emoționale, de 33 ani și distanța între copii ar fi suficient de mare pentru ca niciunul dintre ei să nu simtă povara responsabilității creșterii și susținerii altei ființe umane.

Toți copiii ar crește precum copiii – nu precum adulții în miniatură.

Desigur, sunt doar ideile mele în aceste moment – care pot fi corecte sau greșite, evident – dar pot să observ că ceea ce s-a petrecut cu mine în copilărie (și am văzut la atâția alții în jurul meu) nu a fost o experiență plăcută și personal NU AȘ MAI REPETA-O.

NU A FOST NICIO GREȘEALĂ și acum ȘTIU CĂ NIMIC din ce am trăit nu a fost ”GREȘIT” sau ”CORECT”.

CI TOTUL A FOST AȘA CUM A FOST.

Eu sunt cine sunt ca urmare a ceea ce a fost.

Nu părinții mei, sora mea, bunicii sau alți adulți sunt responsabili de modul în care arborele GREȘELII se poziționează în prezent în grădina sufletului meu.

Lucrurile s-au întâmplat pentru că s-au întâmplat.

Așa încât – DACĂ NIMIC NU ESTE GREȘITATUNCI NU EXISTĂ GREȘEALĂ – ca entitate în sine.

Există doar PROCES DE ÎNVĂȚARE.


Vă propun pentru săptămâna care urmează să OBSERVAȚI și dacă reușiți, să mai ”curățați de crengi” propriul arbore al ”GREȘELILOR”.

Observați-vă de câte ori pe zi apare FRICA SĂ NU GREȘIȚI.

ȘI observați de câte ori pe zi GREȘIȚI.

Uitați-vă în gesturile simple, de ”disciplină” a vieții – impuse pentru a vă simți bine.

Uitați-vă de câte ori ”greșiți” în procesul de alimentație (mâncați ce nu trebuie, când nu trebuie și cât nu trebuie) – în procesul de interacțiune socială (spuneți ce nu trebuie, cui nu trebuie, când nu trebuie) – la serviciu (faceți ce nu trebuie, când nu trebuie, cum nu trebuie) etc etc.

V-ați prins de idee.

Încercați să surprindeți atât REALITATEA ( = greșeala ca parte a procesului de învățare), cât și ILUZIA MENTALĂ (= ”nu am voie să greșesc” = frica de greșeală – existența ARBORELUI GREȘELILOR).

De ce nu cântați în public?

De ce nu vorbiți în public?

De ce nu spuneți că vă deranjează persoanei care vă supără?

De ce nu vă exprimați stările emoționale în momentul în care le trăiți?

DE CE VĂ ESTE FRICĂ CEL MAI TARE?

Și la final de zi – încercați să trageți linie și să vă faceți un mic bilanț:

1) ce ați învățat în cursul zilei din greșelile făcute

2) ce ați făcut mai bine, în ziua respectivă – ca urmare a ”învățăturii” obținute din greșelile trecute

Puteți să vă treceți la punctul 2) lucruri AMUZANTE precum:

Am învățat la perfecție să mă spăl pe dinți – mi-a ieșit extraordinar astăzi!

Am învățat să mă îmbrac – ce grațios îmi trag tricoul pe cap – sunt un adevărat artist – bravo mie! (și câte încercări nereușite au fost în trecut!)

Am învățat să introduc mâncarea direct în gură – mai sunt mulți cei care duc lingurița undeva pe lângă – încă în procesul de învățare – bravo mie!

și tot așa.

Arborele GREȘELII din fiecare din noi înșine este însămânțat, fertilizat și stropit din abundență de toți cei din jur – în prima parte a vieții.

Devenim conștienți de el, în mod dureros, în timpul procesului detoxifierii – și constatăm cum ne-a ocupat cea mai mare parte a grădinii sufletului.

Pe măsură ce începem să-l înțelem, să-i pricepem rolul și rostul ÎN CADRUL PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE – îi mai ”tăiem” din ramuri și coamnă, îl mai ”toaletăm” și aranjăm și-l tranformăm într-un instrument FOARTE UTIL în procesul nostru de UMANIZARE.

Dar va avea un loc clar, definit și conștient în grădina noastră sufletească.

Și nu ne va mai umbri întreaga peluză.

Ci doar un colț, în care să ne odihnim, când și când, dacă facem prea multe.

Vă doresc o săptămână interesantă, în care să explorați propriul arbore al GREȘELILOR și să vă re-definiți propria relație cu energia ”GREȘELII” în viața voastră.

Să observați cum apare BUCURIA DE A TRĂI dincolo de umbra crengilor uscate ale arborelui GREȘELILOR.

SUNTEȚI PERFECȚI așa cum sunteți și TOT CE FACEȚI ÎN FIECARE MOMENT este ceea ce puteți face în acel moment.

Dacă ați putea face mai bine ați face-o!

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru sprijin și prezență tuturor,

Sorina

http://www.centrulnatura.ro/saptamana-arborelui-greselilor/

Ti-a placut articolul?

Comentarii