#scrieDobrogea Casa cu Lei, despre mărire şi decădere la Constanţa (galerie foto)

Fără urmă de îndoială, Casa cu Lei este un simbol al Constanţei. Când rosteşti aceste cuvinte, te încearcă simultan două sentimente: unul nostalgic, cu parfum de epocă, legat de perioada de glorie a oraşului, şi unul de neputinţă, care are legătură cu prezentul atât de indiferent şi sumbru, încât nu lasă să se întrevadă lumina viitorului.
 
Cândva, edificiului situat pe strada Dianei nr. 1 i se spunea casa Emirzian, după numele bogatului negustor armean care a comandat ridicarea ei, Dicran Emirzian, văr cu faimosul colecţionar de artă născut la Constanţa, Kirkor Zambaccian. Ridicat între anii 1898 şi 1902 (sau între 1895 şi 1898, conform altor surse), când la Constanţa se construiau clădiri impunătoare, menite să reflecte importanţa oraşului în plină ascensiune, edificiul are la bază stilul eclectic. El a fost proiectat de arhitectul Ioan Berindei (deşi, la un moment dat, a fost vehiculat şi numele lui Daniel Renard), autorul unor altor clădiri emblematice având ca elemente decorative semnificative leii, precum şi Casa cu Lei din Bucureşti, după cum i se mai spune Palatului Cantacuzino, în care îşi desfăşoară în prezent activitatea Muzeul Naţional „George Enescu“.
 
De multă vreme, impozanta clădire din zona peninsulară a Constanţei, construită în stil eclectic, nu mai este deloc asociată cu proprietarul său, Dicran Emirzian, ci cu cei patru lei masivi din piatră care tronează maiestuos pe capitelurile celor patru coloane ale edificiului, de unde par să contemple trecutul, prezentul şi viitorul. De aici provine şi numele său atât de exotic, încetăţenit în limbajul curent al constănţenilor şi al iubitorilor de case vechi, încărcate de poveşti: Casa cu Lei.
 
Revenind la faimosul Zambaccian, „istoria“ consemnează un fapt special, definitoriu pentru pasiunea faimosului armean privind lucrările de artă. Negustorul Emirzian, plecat departe de Constanţa, preocupat cu afacerile sale, a închiriat parterul clădirii magistratului Lazăr Munteanu, preşedinte al Tribunalului Constanţa, rudă a faimoasei familii Kalinderu, care deţinea o frumoasă colecţie de tablouri. În anul 1907, pe când avea 18 ani, Zambaccian povesteşte că a întrezărit prin fereastră fascinanta colecţie de artă şi a cerut permisiunea îngrijitoarei casei să o admire mai de aproape, „prin deschizătura uşii“. Acest moment avea să fie definitoriu pentru pasiunea de mai târziu a marelui colecţionar de artă Krikor Zambaccian.
 
În 1921, în edificiul de pe strada Dianei nr. 1 funcţiona o bancă, pentru ca apoi clădirea să fie sediu pentru mai multe firme, printre care şi o agenţie pentru transporturi. A revenit pentru o scurtă perioadă la utilitatea sa iniţială, monumentala clădire fiind locuită până în 1941 de fiul faimosului proprietar, Bebi Emirzian. Ca şi oamenii, şi casele au destinul lor tumultuos. Despre Casa de Lei se credea, la un moment dat, că era folosită ca loc pentru întâlniri adulterine.
 
După schimbarea de regim, clădirea a fost naţionalizată, iar în anul 1953 în imobil îşi desfăşura activitatea serviciul tehnic de la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Timpul şi-a pus amprenta asupra edificiului, care a avut nevoie de lucrări de restaurare, ultima având loc acum 40 de ani, în anul 1978, când a fost transformat în hotel şi restaurant de lux, destinat protipendadei. Imobilul a fost revendicat de foştii proprietarii, care mai apoi l-au vândut. Răbdători, cei patru lei, „paznicii“ acestei clădiri, aşteaptă ca edificiul să revină la splendoarea de altădată. Cât vor mai avea de aşteptat nu se ştie.
 
Pe Lista Monumentelor Istorice din România, Casa cu Lei are codul de identificare: CT-II-m-A-02798.
 
Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. 
 
S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-au înălţat monumente, spre veşnică neuitare.
 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa i-a împlinit în 2017. 
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa şi Pluttonia
 
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreşteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanţa a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“, pe care vă invităm să o exploraţi.