Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:52 16 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Semicentenarul „Spitalului Mare“. Interviu cu dr. Ioan Alupoaie, primul director. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

ro

05 Mar, 2019 00:00 1299 Marime text
La jumătatea acestei luni, Spitalul Clinic Judeţean Constanţa aniversează cinci decenii de la inaugurarea sa în clădirea pe care o cunoaştem noi astăzi. În anul 1928, atunci când s-a sărbătorit semicentenarul revenirii Dobrogei la ţară, la Constanţa funcţiona un spital cu secţii de medicină internă, chirurgie, „de contagioşi şi de radiologie cu electricitate medicală“. În perioada interbelică, alături de Spitalul Comunal şi Spitalul Militar mai existau la Constanţa Salonul Diaconeselor, deschis în 1920, şi Sanatoriul Bitton, deschis în 1935.
 

 
„Spitalul Mare“, aşa cum mai este el cunoscut, a fost înfiinţat prin Decizia Consiliului Popular Constanţa nr. 67/15.03.1969, sub denumirea de Spitalul Unificat Constanţa. S-a numit apoi Spitalul Judeţean Constanţa, iar prin Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 581/02.08.2002, titulatura i s-a schimbat, devenind Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
 
În volumul Cronica dobrogeană”, semnat de neobositul tomitan Simion Tavitian şi pe care îl puteţi citi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, am descoperit un interviu cu primul director al Spitalului Unificat Constanţa, în persoana dr. Ioan Alupoaie, din care vă oferim un fragment.
 
„Am absolvit Facultatea de medicină generală în 1953 la Bucureşti. Primii cinci ani i-am făcut la Cluj, apoi m-am transferat pentru a putea fi repartizat în Dobrogea, fiind născut în Constanţa. În acea vreme, ţinând seama de starea economico-socială a Dobrogei, medicii evitau această regiune. După susţinerea examenului de stat am fost repartizat ca medic de circumscripţie rurală la Basarabi (Murfatlar). Circumscripţia era formată din: comuna Basarabi cu satul Siminoc, comuna Valu lui Traian, cu satul Valea Seacă, comuna Ciocârlia de Jos cu satul Ciocârlia de Sus. Practic aceasta se întindea de la ferma de lângă cartierul Palas-Constanţa şi până la linia ferată Constanţa-Negru Vodă. Eram singurul medic, nu aveam nici medic pediatru, nici stomatolog, trebuind să rezolv toate problemele medico-sanitare din circumscripţie. Populaţia deservită era de 12.000 de locuitori şi muncitori ai unităţilor agricole din teritoriu. Sediul circumscripţiei era la Basarabi, cu puncte sanitare la Ciocârlia de Jos şi Valu lui Traian. Personalul mediu era: un oficiant sanitar la Basarabi, o moaşă la Casa de naşteri Basarabi care avea 10 paturi, o soră de ocrotire la Basarabi. Pentru Valu lui Traian si Valea Seacă aveam un oficiant sanitar si o moaşă.
 
La Ciocârlia de Jos si Ciocârlia de Sus aveam o soră medicală şi o moaşă. Am reuşit ca toate gravidele din circumscripţie să fie aduse pentru naştere la Casa de naştere Basarabi, care se afla în sediul dispensarului, amplasat într-un local vizavi de şcoala generală, local care înainte fusese cârciumă. În 1954 am fost ales deputat comunal.
 
Cu sprijinul organizaţiei de femei din comună şi al unităţilor agricole din Basarabi, am dat un bal, la care am strâns 8000 lei. Cu această sumă am introdus lumină electrică şi apă curentă în dispensar. Dispensarul era dotat cu o şaretă, fără cal. Am reuşit, prin intervenţii făcute la secţia sanitară raională Medgidia de care aparţineam, să obţin un cal „normand” (cal de tracţiune, cu copitele mari şi care mergea numai „la pas" şi rareori „la trap"), în felul acesta putându-mă deplasa în toată raza deservită.
 
Miercurea mergeam la Valu lui Traian, unde, toamna, iarna şi primăvara, mă deplasam în comună călare, pe un cal al C.A.P. Valea Seacă. Consultaţiile le dădeam la Staţiunea Experimentală Agricolă Valu lui Traian, la S.M.A. Valu lui Traian, la C.A.P. Valea Seacă.
Totodată, mă ocupam şi de bolnavi la domiciliu. Vinerea, mergeam la Ciocârlia de Jos şi de Sus şi la I.A.S. Ciocârlia, amplasat în plin câmp, la circa 5-6 km de la sosea şi C.A.P. Ciocârlia de Jos şi de Sus. Sâmbăta, la Siminoc unde dădeam consultaţii la C.A.P. Am stat la dispensarul Basarabi până în 1957, timp în care circumscripţia devenise fruntaşă pe raion, când am dat examen şi am ocupat postul de medic consultant la serviciul medico-sanitar Port Constanţa, unde au fost directori, la început, dr. Farnache Gheorghe, apoi dr. Voinescu Elena.
 
Programul zilnic era 7-11 spitalul S.M.S. Port; la secţia boli interne, apoi 11-13 consultaţii în policlinica Port, mie fiindu-mi repartizaţi, pentru îngrijire, muncitorii portuari (divizia a 6-a) şi muncitorii de la întreprinderea „23 August" Port.
O oră pe zi, seara, făceam contravizită în spital. La S.M.S. Port am lucrat 2 ani. Aici am fost primit, în 1957, în partid.
 
În 1959, am devenit medic secundar boli contagioase la Spitalul „Dr. I. Sion”, unde m-am pregătit în specialitate cu dr. Vasiliu Vasile, medic emerit. În 1959 am fost numit şi director al Şcolii de surori de Crucea Roşie, iar în 1960, director al Şcolii tehnice sanitare Constanţa.
 
În 1962 am devenit medic specialist în boli infecţioase şi am primit sarcina din partea Comitetului judeţean de partid de a prelua Direcţia Spitalului unificat Constanţa. În această funcţie, am muncit până în noiembrie 1979, când, îmbolnăvindu-mă, am solicitat să fiu înlocuit, rămânând să-mi continui activitatea ca medic al Cabinetului medical de partid şi şeful secţiei contagioase III.
 
Din 1965, am devenit medic primar-boli infecţioase, iar în prezent sunt medic primar gr. I. În timp ce eram director al Spitalului Unificat din 1965 am fost şi beneficiar al Spitalului judeţean de 1.000 de paturi ce începuse să fie construit şi care a fost dat în folosinţă în 1969. De la acea dată am devenit directorul Spitalului judeţean, iar din 1973 şi director al Direcţiei Sanitare Judeţene Constanţa”.
 
Sursa foto: spitalulconstanta.ro
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii