Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:58 03 08 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Sfânta Muceniță Marina

ro

19 Jul, 2020 16:35 1620 Marime text
,Bătranii mei m-au învatat sa mă agat de cer si de pamant ca sa nu ma poticnesc” (Sf. Nikolai Velimirovici).

Creștinătatea nu-și uită martirii și credincioșii sunt Biserica vie și însuflețită, care Îl poartă în suflet pe Hristos și așteaptă Eshatologia, adică viaţa veacului ce va să vină!

Am aflat ,,Lumina Lină a Sfintei Slave a Tatălui Ceresc"-Calea...Adevărul Scripturile și cu ajutorul Maicii Domnului și a Tuturor Sfinților, înțelegem de ce suntem în această lume. Mucenița Marina pe care o pomenim în calendarul creștin-ortodox în data de 17 iulie, a priceput îndată această lucrare dumnezeiască și primește

Botezul martiriului-sângelui, pe vremea prigonitorului Dioclețian (244-311) în  Antiohia, care aparținea de provincia romană Siria, unde: ,,întâia oară, ucenicii s-au numit creştini" (Faptele Apostolilor XI, 26).

Părinții fiind păgâni, nu au deslușit de ce fata lor a azvârlit zeitățile idolești și l-a ales pe Dumnezeu, în Sfânta Treime: Creatorul ,,văzutelor tuturor și nevăzutelor".

Tatăl ei era popă idolesc și murindu-i  femeia a dat-o pe Marina unei doici, care în ascuns era creștină. În casa aceastor credincioși fetița a deprins credința Evangheliei și a aflat despre Mântuitorul lumii.

O copilă nevinovată și virtuoasă venită într-o lume învechită și afundată în păcat, care s-a îmbrăcat cu veșmântul virtuților creștine și rugăciune, îngenunchiază doar în fața lui Iisus:
,,Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având minte cu buna înțelegere ...Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! (acatist).

O lecție a istoriei creștinismului din care primim puterea mărturisirii credinței în orice clipă a vieții, indiferent de împrejurări: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia. Și cred în numele Domnului meu".

Prefectul cetății Pisidia (Capadociea-zona Antalya) aflată la anul 102 î.Hr. sub stăpânire romană, era Olimvrie.

Văzând frumusețea ei și-a dorit-o de nevastâ, dar Marina Îl avea în suflet pe Mirele Iisus Hristos, pentru care a îndurat caznele și a trecut la cele veșnice în anul 270, suferind martiriul: „Această apă să-mi fie spre Sfântul Botez şi spre a doua naştere“.

Nu numai soldatul care o păzea în temniță a povestit despre suferințele și credința ei, ci și Teotim credinciosul care depune această mărturie: „am scris ce am văzut cu ochii mei, fapte ce au fost văzute de întreaga Biserică a lui Dumnezeu, ce locuieşte vremelnic în Antiohia“.

Chinuită  în văzul mulțimilor spre uimirea lor, rănile Sfintei se vindecau miraculos și unii se înfricoșau, iar mulți slăveau pe Domnul!

La locul osândei Marina și-a făcut rugăciunea și cutremur i-a cuprins pe toți, încât tiranii ucigași au căzut la pământ... Pentru că nu mai puteau suporta minunile i-au tăiat capul, dar creștinii pe ascuns au înmormântat-o, și in anul 908 Moaștele erau la Mănăstirea Pantepontia din Antiohia, apoi au ajuns cu trecerea timpului  în Italia.

De atunci Apusul creștin o cinstește pe Sfântă, cu numele de Margareta.

Trei Mănăstiri din Athos, treisprezece Biserici din Grecia, una în Cipru, Bulgaria, Albania, Biserica Sfântului Pavel și a Sfântului Alipie din Attalia (Turcia) și cinci din România păstrează părticele din Moaștele Sf. Mucenițe Marina.

A izgonit legiunile drăcești ce s-au năpustit aupra ei în temnița întunecoasă, cînd sfânta se ruga.

Este izgonitoarea duhurilor rele, iar tradiția populară povestește cum Sfânta Marina l-a izbit pe diavol cu ciocanele, fiindcă Michiduță se ascunsese în clopotniță, căutând să fure toaca... și iconografia ortodoxă o zugrăvește în Icoană pe Sf. Marina, ținând în mâna dreaptă Sf. Cruce și ciocanul toacei.

Cuviosul Neofit si Patriarhii Constantinopolului Sf. Metodie, Grigorie Cipriotul vorbesc în scrierile lor despre Viața Sf. Marina, ca peste veacuri creștinii să audă cine sunt sfinții martirii și să înțeleagă îndemnul:,,priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi astăzi şi în veci, este Acelaşi (Evrei XII,7-8).

Martirul se dăruieșe liber lui Dumnezeu, fiindcă a fost chemat la sfințenie și nu moare pentru o idee sau convingere, ci pentru Înviere!

,,Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme...  (Apoc. VI, 9-11).
 
,,Sanguis martyrum semen Christianorum" -  Sângele martirilor sămânța creștinilor-(Tertulian).
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii