Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:10 16 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#scrieDobrogea Ioan N. Roman, „patriarhul Dobrogei“. Personalitate marcantă a Constanţei şi a Medgidiei (galerie foto)

ro

26 Jun, 2018 00:00 956 Marime text

O personalitate ca cea a lui Ioan N. Roman (1866-1931) este bine-cunoscută în Constanţa, în Medgidia, în Dobrogea şi pe plan naţional. Se poate spune că Ioan N. Roman este unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai începutului de secol, în Dobrogea. Pe umerii săi au fost puse marile griji ale acestei provincii, atât de mult râvnită de alţii, răscolită de războaie şi pe nedrept ignorată.
 
Ioan N. Roman era fiul unui baci român, originar din Satu - Lung, Comuna Sălişte din Mărginimea Sibiului. Datorită ocupaţiei de crescători de oi, familia Roman practica transhumanţa, mergând în locuri unde se găsea iarbă bună pentru păşunat. În vara anului 1866 ajungeau în satul Tropoclo, pe malul lacului Sasic, judeţul Cetatea Albă (Bolgrad), aflat sub stăpânire românească.
 
În familia Roman, pe 20 iulie 1866 se năştea Ioan, fiul lui Nicolae Roman (data lui de naştere este discutabilă; se afirmă că şi-a serbat ziua de naştere, duminică 19 septembrie 1926, când împlinise vârsta de 60 de ani, şi că această data s-ar putea să fie cea reală, deoarece permanenta mişcare a oierilor a făcut ca familia lui să pună în plan secundar înregistrarea noului născut, la mult timp după naşterea lui, la un oficiu de stare civilă). El a fost declarat la un an după naştere în comuna Comândăreştii Noi, din judeţul Iaşi, unde se găsea tatăl lui atunci.
 
Prima clasă a şcolii primare o face în Sălişte, iar restul ciclului primar la şcoala din Hârlău. Remarcând că fiul său era premiant şi dotat intelectual, tatăl a luat decizia de a plăti taxele la Liceul „Ştefan cel Mare“ din Iaşi, un liceu de prestigiu, curând devenind bursier. În ultima clasă de liceu a lucrat în calitate de custode la Biblioteca Municipală, unde l-a cunoscut pe poetul Mihai Eminescu. Lectura poemelor eminesciene, contactul direct cu el l-au făcut pe I.N. Roman să devină un eminescian convins.
 
În anul 1882 a debutat în revista „Albina“, iar mai apoi în revista „Familia“, condusă de Iosif Vulcan. Între anii 1885-1890 publică numeroase pagini în „Convorbiri Literare“, „România Literară“, „Literatură şi ştiinţă“, „Munca“, „Viaţa“ etc.
 
În perioada 1890 - 1892 a deţinut funcţia de prim-redactor al cotidianului bucureştean de stânga, „Adevărul”. În primele luni ale anului şcolar 1892 - 1893 revine la Iaşi în calitate de secretar contabil al Şcolii de meserii, devenită ulterior Şcoala de arte şi meserii. A părăsit studiile universitare de la Bruxelles în vara anului 1893, pentru a se stabili în oraşul Sibiu, unde va lucra alături de Ioan Raţiu, cunoscutul memorandist, în redacţia ziarului „Tribuna”.
 
Reuşind să strângă o sumă mică de bani, la care au contribuit părinţii şi fraţii săi, pleacă să studieze la Paris şi la Universitatea din Bruxelles, unde şi-a perfecţionat cunoştinţele de limba franceză şi a urmat concomitent cursurile Facultăţii de Litere, Filosofie şi ale Facultăţii de Drept. Matricolele Universităţii de Stat din Bruxelles îl arată pe I.N. Roman a fi doctor din anul 1897, unde a obţinut acest titlu cu teza intitulată: „Protestation des Roumains de Transylvanie, et de Hongrie contre l’oppression magyare“. Teza de doctorat a fost o lucrare ce prezenta lucruri inedite pentru profesorii belgieni, drept pentru care magistraţii au notat-o cu calificativul „avec distinction“.
 
La revenirea în ţară, în vara lui 1897, scrierile şi fotografiile epocii îl arată a fi un bărbat de statură mijlocie, brunet, frumos, cu fruntea boltită, figură delicată, cu doi ochi negri expresivi care marcau o faţă blândă, înconjurată de o barbă neagră tunsă scurt, fiind simţitor, delicat în vorbă şi mişcări şi dând dovadă de o bunătate captivantă. A fost remarcat de autorităţile române, fiind numit în 1897, fără concurs, ajutor de judecător la Judecătoria de Ocol din oraşul Curtea de Argeş, unde nu va zăbovi mult timp.
 
În anul 1898, la cerere, a fost transferat în calitate de judecător la Judecătoria de Ocol din oraşul Medgidia. Pentru a-şi întări poziţia, s-a însurat cu Cecilia, înrudită cu pictorul Ion Andreescu. În noua funcţie îşi va exercita profesia cu probitate şi seriozitate. Urmarea s-a văzut imediat. În 1898-1899, la vârsta de 33 de ani, a fost ales primar al oraşului Medgidia, devenind totodată şi membru al Partidului Naţional Liberal.
 
De la această dată se îndepărtează de grupul „Junimist” - Titu Maiorescu şi se produce apropierea lui de marele istoric Nicolae Iorga. A publicat în mai multe reviste locale idei din broşura de succes „În contra direcţiunii Contimporanului”. Din păcate, şederea sa la Medgidia este efemeră, căci la 4 februarie 1899, i se acordă autorizaţia de exercitare a profesiei de avocat, în Dobrogea.
 
În anul 1900, se transferă la Constanţa deoarece funcţia de magistrat nu era compatibilă cu activitatea politică. De numele său în Medgidia se leagă, sfinţirea Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Fie şi numai pentru atât, recunoştinţa medgidienilor pentru „fiul Ardealului“, devenit şi al lor, este de apreciat.
 
Ioan N. Roman a dat dovadă de calităţi de excepţie, fiind un naţionalist şi un iubitor al Dobrogei, drept pentru care Nicolae Iorga îl numea încă din timpul vieţii „Patriarhul Dobrogei“. Din păcate, Arhiva Primăriei a fost distrusă în timpul Primului Război Mondial, iar datele despre activitatea sa sunt relativ puţine. Din Medgidia, I.N. Roman întreţinea o bogată corespondenţă cu prietenii săi, printre care şi Nicolae Pătraşcu. Deşi a plecat la Constanţa, a păstrat mereu legătura cu Medgidia. În anul 1903, a fost ales consilier judeţean, pe listele Partidului Naţional Liberal, filiala Constanţa.
 
În anul 1905, preocupat de situaţia populaţiei din Dobrogea, publică o serie de articole şi studii de o importanţă deosebită, dintre care putem aminti: „Dobrogea şi Drepturile politice ale locuitorilor ei”; „Studiul asupra proprietăţii rurale din Dobrogea”; „Codul proprietăţii funciare otomane din 1858” şi „Legile româneşti referitoare la proprietatea imobiliară rurală din Dobrogea”.
 
Revine foarte des în Medgidia cu prilejul unor procese, ca avocat pledant. Tot în anul 1905, intelectualii oraşului Medgidia îşi doreau o revistă, şi anume „Pudoarea Medgidiei“, dar fostul primar I.N. Roman le-a sugerat un alt titlu - „Îndrăzneala Guzganului“, revista pe care o editase deja, dar care îşi va întrerupe tirajul, la scurtă vreme după acest episod. În anul 1909, va lucra la două proiecte, şi anume: valorificarea plajei Mamaia şi alcătuirea planului pentru construirea unui nou sediu al Primăriei Constanţa, în Piaţa Ovidiu.
 
În anul 1910, liberalul I.N. Roman este numit primar al oraşului Constanţa, unde depune o muncă imensă pentru modernizarea oraşului, finalizarea construcţiei clădirii Liceului „Mircea cel Bătrân“, continuarea lucrărilor în port şi sistematizarea străzilor.
 
I.N. Roman continuă să fie prezent în ziarul „Neamul Românesc“ alături de Nicolae Iorga şi în periodicele „Drapelul“, „Farul“, „Ovidius“. Scrierile lui au avut ecou în rândul populaţiei constănţene, în 1914 fiind ales deputat. În anul 1917, pe când se afla la Iaşi, alături de M.S. Regele Ferdinand I, şi-a expus clar şi curajos părerile referitoare la situaţia românilor dobrogeni. Atât M.S. Ferdinand I, cât şi Ionel I.C. Brătianu i-au mulţumit călduros spunându-i: „ ... Domnule I.N. Roman, Dobrogea îţi va fi veşnic recunoscătoare...”, expresie rămasă proverbială. În anul 1919, a obţinut un nou mandat de deputat, iar în 1922 a fost ales senator al Constanţei, ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal. A deţinut această funcţie până în 1926, când a pierdut alegerile, situaţie ce l-a afectat profund. La 60 de ani şi-a încetat cariera politică.
 
În perioada în care a fost fruntaş politic de prim rang, nu a încetat să fie unul dintre mentorii spirituali şi culturali ai Dobrogei. În 1920, a publicat revista cultural-ştiinţifică „Analele Dobrogei”. A preluat şi a publicat ziarul „Farul Dobrogei”, unde a scris numeroase articole, adeseori semnând cu pseudonime precum: Morna, Rosmarin, Noir, Inero.
 
În calitate de avocat, a luat parte la procesul intentat de văduvele de război, cărora, prin testament, le lăsase moştenire 27 de ha soldatul Luciu Ştefănescu, din Peştera, mort în timpul campaniei militare din anul 1917. În calitate de avocat, nu a fost departe de problemele medgidienilor. Pe cei săraci i-a apărat în procese, fiind apropiat mai cu seamă de văduvele de război.
 
În ultimii ani ai vieţii a revenit cu forţă la patima din tinereţe, şi anume dragostea pentru Mihai Eminescu. Împreună cu mai multe personalităţi constănţene, a format societatea „Pro - Eminescu”, scopul acesteia fiind acela de a ridica o statuie a poetului pe faleza Mării Negre, realizată din păcate, după moartea lui I.N. Roman, de sculptorul Oscar Han.
 
La 12 iulie 1931, după o scurtă, dar grea suferinţă, Ioan N. Roman, a murit la Constanţa. La ceremonia funebră au asistat familia sa, personalităţi marcante ale oraşului, ale Bisericii, reprezentanţi ai armatei şi marinei, întregul corp al Baroului Constanţa, oficialităţi ale oraşului şi judeţului.
 
După rostirea unor cuvântări emoţionante, a fost condus pe ultimul drum de întristata adunare. Municipalitatea a decis să-l cinstească ridicând în amintirea lui un bust din bronz. Opera s-a datorat sculptorului I. Dimitriu - Bârlad, după masca mortuară luată de Antonio Ruta. Bustul a fost aşezat în parcul triunghiular din faţa Tribunalului, Prefecturii şi Curţii de Apel, pe soclul fostului monument al „Avântului Ţării“. Ulterior, statuia a fost mutată în mai multe locuri din oraşul Constanţa, astăzi găsindu-şi amplasamentul în parcul din faţa Bibliotecii Judeţene „ I.N. Roman“.
 
Ca un omagiu pe care oamenii l-au adus acestei personalităţi a Dobrogei şi a ţării, în 1936, un cămin cultural din Medgidia purta numele „I.N. Roman” şi era găzduit în casa lui Ibrahim Themo.
 
În locuinţa lui, din bulevardul Carol, nr. 110 (azi, Tomis), familia sa a decis ca bogata şi valoroasa-i bibliotecă să fie pusă la dispoziţia publicului. Ea a funcţionat ca bibliotecă publică până în vara anului 1941, când a fost bombardată de aviaţia sovietică. Toate cărţile salvate atunci au fost luate de ginerele lui I.N. Roman, colonelul Mircea Prisiceanu şi oferite „Bibliotecii Municipale Constanţa“, unde, parţial, se mai regăsesc şi astăzi. În amintirea lui I.N. Roman, din fonduri proprii, familia a hotărât acordarea a două premii cu caracter literar - cultural: Premiul Cultural Dobrogean „Ioan N. Roman“ şi Premiul pentru poezie „Ioan N. Roman“.
 
Nepoata lui I.N. Roman, doctor Cecilia Roman, directoarea unui important spital din Roma, a revenit şi a acordat aceste premii. Primul anunţ oficial l-a făcut în faţa locuitorilor medgidieni. Printre laureaţi s-a aflat şi tânăra Laura Caloean, din Medgidia, unde a fost organizată o activitate cu tematica „Fiii oraşului au omagiat personalitatea lui I.N. Roman”.
 
De altfel, una din cele două case de cultură din localitate, înfiinţată în perioada interbelică, poartă numele marelui om politic şi primar al oraşului. I.N. Roman a rămas în amintirea locuitorilor din Medgidia şi Constanţa prin implicarea sa în viaţa politică, socială şi culturală a Dobrogei.
 
Drept recunoştinţă, medgidienii i-au conferit titlul de cetăţean de onoare al localităţii, la 2 septembrie 2006.
 
Despre Adrian Ilie
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
 
Citeşte şi: 

#scrieDobrogea Abdul Hagi Cherim şi Kemal Hagi Amet, primarii care au construit şi modernizat Medgidia (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii