Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:15 06 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Comunități etnice stabilite în Dobrogea și la Medgidia. Germanii

ro

25 Dec, 2018 17:27 1430 Marime text

Comunități etnice de origine germană s-au stabilit în Dobrogea între anii 1841-1891, venind din Rusia de Sud și Basarabia. Au existat trei valuri ale emigrării:
I. 1841-1856
II. 1873-1883
III. 1890-1891
 
Motivele colonizării derivă din faptul că au fost supuși unui șir întreg de vexațiuni, printre care recrutarea în armata țaristă, controlul administrației de stat, interdicția de a construi biserici și de a beneficia de proprietăți, conform legii țariste din 1890, iar limba rusă, devenită obligatorie, amenința identitatea germanilor de aici. Cu aceeași situație se confruntau și comunitățile de tătari din Imperiul țarist. Sosind în Dobrogea, s-au stabilit în centrul provinciei  la Facria și Cobadin.
 


În anul 1860, numărul germanilor din Dobrogea era de 1.200 de suflete, ocupațiile principale fiind transporturile, comerțul, agricultura și prelucrarea laptelui. Foarte puțini se ocupau de cultivarea porumbului, iar când făceau acest lucru, activitatea era destinată comerțului pe timp de iarnă.
 
În catalogul dascălului Costache Petrescu de la Silistra este înmatriculat, în anul școlar 1870-1871, elevul Altmann Ludwig, de origine germană, lucru ce demonstrează interesul acestora pentru educație. O importantă personalitate a germanilor din Dobrogea a fost Adam Kühn, care era amintit cu admirație de toate localitățile unde trăiau etnici germani, inclusiv la Facria și Medgidia. La Facria, emigranții erau basarabeni și s-au stabilit în perioada 1873-1883, considerată cea de-a doua etapă din cele trei care au dus la stabilirea etnicilor germani.
 
În anul 1877, în kazaua Medgidia, după cum ne informează V. Teplov, trăiau 200 de etnici germani, iar în anul 1878, în statistica guvernatorului rus Bieloserkovici, se înregistrau 416 familii de germani.
În anul 1904 erau înregistrați în județul Constanța 3.237 de etnici germani, dintre care 20 se aflau la Medgidia, 278 la Facria, 6 la Alacapâ (Poarta Albă) și 33 la Cernavodă. În anul 1916, erau înregistrați la Facria 286 de etnici germani. La Alacapâ (Poarta Albă)  trăiau în acest an 132 de germani, existând și o școală mixtă, unde învăța elevul Frideric Shultz, ce o avea ca dirigintă pe Cleopatra Maximovici.
 
Aceștia erau de confesiune evanghelică-luterană, dar și de confesiune catolică, având filiale la Cernavodă, Karatai ( Nisipari) și la Medgidia. În anul 1904, în județul Constanța trăiau 3.237 locuitori de etnie germană.
  
La începutul secolului XX, erau posesorii unor importante proprietăți funciare, beneficiind de o școală urbană, la Constanța, și cinci școli în mediul rural, la Cogealac, Mangea-Punar, Sarichioi, Mamuslu (Căscioarele) și Facria, unde erau înmatriculați 350 de elevi, de care se ocupau opt învățători, plătiți de comunitate. Exista o biserică luterană și o școală care funcționa pe lângă casa de rugăciuni.
 
În aceeași perioadă, în plasa Medgidia trăiau 361 de germani, dintre care la Poarta Albă locuiau 132 de suflete. Pe lista alegătorilor de origine germană din județul Constanța, pentru anii 1914-1915,  figurează Kaiser Carol, din Medgidia, de profesie morar, ce avea un venit funciar de 12.267 lei. El avea în proprietate și Fabrica de cărămidă a orașului. Acesta a deținut și funcția de primar al orașului în anul 1918, în timpul ocupației germano-bulgare-turce.
  
Germanii vor contribui la înființarea Băncii „Dobrogea” la Medgidia, la 29 ianuarie 1911, avându-l ca inițiator pe Ion Protopopescu, cu un capital inițial de un milion lei. Printre fondatori s-au aflat Eduard Mayer din Constanța, Wilhelm Klett din Cobadin, Albert Kaiser din Medgidia și pastorul Feist din Ciucurova. Au contribuit financiar la înființarea Băncii: Christoph Knodel, cu 7.000 lei, Eduard Brenner, cu 5.000 lei, ambii din Facria; Fr. Unrath, cu 7.000 lei, din Alakapâ, și Carol Kaiser, cu 10.000 de lei, respectiv Robert Reiman, cu 6.000 de lei, ambii din Medgidia.
 
Într-o statistică germană datată la 15 mai 1917, la Medgidia se înregistrau 1.528 de etnici germani, iar într-o altă statistică din 15 februarie 1918, se înregistrează la Medgidia 1.559 de germani, la Alakapâ - 97, la Karatai -1, la Chiostel - 1, la Nazarcea - 1, la Facria - 280, la Peștera -7, la Rasova-6, iar la Cernavodă-15 germani.
 
Avem menționate preocupări diverse precum:  Gunch Daniel de 50 de ani, din Hasanca, de profesie plugar, ce avea un venit funciar de 2.922 lei; Hans Iacob, de 70 de ani, din Seimeni, proprietar, cu un venit funciar de 840 lei, Stiler Adolf, de 48 de ani, din aceeași localitate, ce era plugar și avea un venit de 1.200 lei, Freund Alfred, din Rasova, de 37 de ani, de profesie plugar, ce avea un venit funciar de 6.500 lei; Steimao Gotlieb de 34 de ani, din Seimeni, de profesie plugar, cu un venit funciar de 922 lei.
 
În 1916 trăiau la Facria 286 de etnici germani, iar în 1922, 320 de germani, la Endecarachioi, doar doi germani, la Bulbul, apar doi germani, ce aveau în 1916, mari proprietăți: Mihail Leer, cu 200 ha. și Ida Clet cu 100 ha.
     
Din punct de vedere demografic, situația etnicilor germani stabiliți în Dobrogea se prezintă după cum urmează: în 1880 - 3.071 etnici germani; în 1890 - 4.563; în 1896 - 7.830; în 1900 - 8.751; în 1905 -    8.142; în 1912 -7.697, iar în 1918 -10.173. Numărul etnicilor germani a fost în creștere, după anul 1880, ca dovadă a recunoașterii drepturilor lor de către statul român.
 
 
Locuințele lor îmbinau tradiția construcției germane cu cele autohtone, fiind prezente decorațiunile reprezentând capete cabaline specifice zonelor de obârșie, cu străzi largi, iar casa se afla în apropierea străzii, având un pod înalt. Prin aceste elemente proprii culturii germane, au rămas „vii” în atenția locuitorilor din Dobrogea.
     
La Hasanca (Valu Traian) funcționa moara lui Daniel Guntsch, ce beneficia de un motor de 16 CP, avându-l ca mecanic autorizat pe Gotlibe Günter.  După cum se poate observa, în perioada anilor 1880-1918, numărul etnicilor germani din Dobrogea se afla într-o continuă creștere, iar în ceea ce privește Medgidia, se înregistrează aceeași situație.
 
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria Valu Traian, Dosar nr. 1/1919
Idem, în prefața Fondului  Inspectoratului Cadastral Constanța, nr. 298
Idem, dosar nr. 4/1916
Constantin Brătescu, Cunoștințe folositoare, seria C, VII, Editura Cartea Românească; București, 1922
Tudor Mateescu, Arhivele din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, în Revista Arhivelor, 1-2; 1974
N.P.Comnène, La Dobroudja, Librairie Payot&C-ie, Paris, 1918
Romulus Seișanu, Dobrogea, gurile Dunării și Insula Șerpilor, Editura Ziarul Universul, București, 1928
Grigore Dănescu, La Dobroudja. E'tu de geographie physique et etnographique, Bucharest, 1903
 Ion Bitoleanu, Împrejurările istorice ale statornicirii comunității germane în Dobrogea în secolul XIX, în volumul Colegiului Pedagogic „Constantin Brătescu", Constanța, 1997
Apostol D. Culea, Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea. Trecutul, prezentul și viitorul, Editura Casei Școalelor, București, 1928
Alexandru P. Arbore, La culture roumaine en Dobroudja, Bucharest, 1938
Stoica Lascu, Integrarea germanilor dobrogeni în societatea românească modernă(1878-1916)- între tradiții proprii și realități ponto - dunărene, în Volumul Germanii dobrogeni-istorie și civilizație, Editura Muntenia, Constanța, 2006
Adrian Ilie, Unele aspecte privind populația germană din Dobrogea (secolul XIX-începutul secolului XX), în volumul Germanii dobrogeni-istorie și civilizație, Editura Muntenia, Constanța, 2006
Kemal Karpat, Urbanismul otoman: Emigrația din Crimeea spre Dobrogea și întemeierea orașului Medgidia (1856-1878), în volumul Tătarii în istorie și în lume, coordonator Tahsin Gemil, Editura Kriterion, București, 2003
M.D.Ionescu-Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului XX, București, 1904
Jürgen Henkel, Evanghelici în Dobrogea. Observații privind trecutul și prezentul comunităților creștinilor luterani în localitățile dobrogene, în  volumul Germanii dobrogeni-istorie și civilizație, Editura Muntenia, Constanța, 2006
***Cultele în Dobrogea, în volumul Dobrogea. Cincizeci de ani de vieață românească, București, 1928
Scarlat Vârnav, Situația generală a județului Constanța la începutul anului 1903-1904, Constanța, 1904
Constantin Brătescu, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, II, 1919
Gheorghe Dumitrașcu, Germanii din județul Constanța la începutul și la sfârșitul primului război mondial. Studiu statistic și comparativ, în volumul Germanii dobrogeni-istorie și civilizație, Editura Muntenia, Constanța, 2006
Constanța”, IX, nr. 303, din 13 iunie 1899
 
Surse foto:
 
Colecția Corneliu Marinescu
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 


Citeşte şi: 
 
Comunităţi etnice stabilite în Dobrogea şi la Medgidia. Bulgarii (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii