Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:58 22 02 2018 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Atac in paradis

ro

26 Jan, 2005 00:00 921 Marime text

Consiliul Judetean Constanta vrea sa construiasca o statiune turistica in Rezervatia Cheia, tulburand linistea Manastirii Sfantul Casian

Alertati de zvonurile construirii unei statiuni turistice in zona Casian-Cheia, am facut o drumetie de documentare in cele mai salbatice locuri din Dobrogea * Am gasit Manastirea Sfantul Casian cocotata pe un deal, intre paduri seculare si patru calugari departe de orice insinuare a patimilor lumii * Parintele Haralambie ne-a condus la pestera sfantului, printre vai inundate de arbori, sub blocuri uriase de stanca modelate cu multa imaginatie de ape si vanturi * Am urcat ca odinioara in pestera-biserica, un loc tainic si ferit de ochii lumii, am respirat sfintenia netulburata de trecerea celor peste 1500 de ani de la nasterea Sfantului Ioan Casian * Acesta s-a nascut in satul despartit de pestera printr-o derea si a plecat in Vestul Europei, uimindu-i pe occidentali, care l-au declarat intemeietorul vietii calugaresti ai Bisericii Crestine * Ghidul nostru ne-a aratat, sapate in stanci, inscriptii vechi care vorbesc despre pustnicii ce si-au dedicat viata lui Dumnezeu, in grotele stancilor de la Casian # Staretul Iustin ne-a confirmat informatiile, spunand ca a fost chemat de Presedintele Consiliului Judetean, Nicusor Constantinescu, care i-a vorbit despre proiectul unei statiuni turistice * Daca aceasta idee se va materializa, paradisul de la Casian va intra in criza, iar linistea calugarilor de la manastire va fi alungata definitiv * In termeni pragmatici, trebuie adaugat ca zona este declarata rezervatie, cu specii rare de flora si fauna, cu situri arheologice necercetate inca, cu pesteri in care istoria a lasat urme adanci

O sambata de ianuarie, neasteptat de luminoasa si binevoitoare cu drumetii aflati in pelerinaj printre dealurile Dobrogei. Tinta noastra: Manastirea Sf. Ioan Casian, la cativa kilometri de comuna Targusor, pe un deal ce troneaza semet deasupra vailor abrupte ale Dobrogei. Pe marginea drumului judetean ce duce catre Cheia, un indicator stingher arata timid ca drumetii trebuie sa se angajeze pe un drum rapos daca vor sa ajunga la manastire. Nimic nu te atrage sa mergi spre locul indicat, poteca nu este amenajata, iar urmele proaspete marturisesc ca la manastire se ajunge mai curand cu caruta. Ori, atunci cand ploua, cu tractorul. Pornim totusi la drum... Ni se promisese ca vom ajunge in paradis, in locuri necontaminate de cotidian. Si chiar asa a fost. Dumnezeu ne-a zambit tot timpul, alintand permanent crestele dealurilor cu caldura Sa si aruncand priviri piezise, printre zdrentele norilor, peste zonele parca neatinse de patima oamenilor. In zare, pe locul cel mai inalt, Manastirea. O instalatie improvizata, pentru captarea energiei eoliene, ravaseste aerul rarefiat si da un pic de dinamism locului. Un zvon alarmant ne-a pus pe drum. In curand, aceste locuri vor fi pline de turisti, caci Consiliului Judetean intentioneaza sa construiasca o statiune in plina rezervatie.

Animale si oameni, modelati in blocurile de piatra de catre ape si vanturi

Parintele Haralambie va fi ghidul nostru. Isi agata pe umeri o traistuta moldoveneasca in carouri. Pornim pe dealuri calcaroase, printre copaci care privesc curiosi in urma noastra. Haralambie, sfios ca o fata mare, este de loc din Moldova, de la Manastirea Petru Voda. A venit aici sa ofere sprijin, la chemarea staretului sau, Iustin Petre. In doi ani s-a imprietenit cu toate stancile si toti copacii din zona, caci a batut de multe ori culmile si vaile. Ne povesteste cum a dat nas-in-nas cu caprioare, iar de sacali si mistreti se fereste cat poate. Putini sunt cei care se incumeta pana aici, mai ales constanteni. Drumul din ce in ce mai anevoios, o cararuie ce serpuieste pe langa peretele stancos al dealului, ne scoate in cale indicatoare rudimentare, prinse in crengile dezgolite ale copacilor. De fapt, sunt doar biete bucati de scandura, putrezite si acoperite cu muschi, ce indica o directie nespecificata. Noi stim insa ca e vorba de misterioasa Pestera in care, in urma cu peste 1500 de ani, pustnici crestini si-au cautat mantuirea sufletului. Calugarul Haralambie, deschizator de drum, ne conduce spre cele cateva trepte sapate in trupul dealului. Ne trezim sub blocuri uriase de stanca ce stau parca sa ne striveasca. Nicaieri in Dobrogea natura nu a fost atat de generoasa si capricioasa. Stancile au luat forme de basm. Ne distram descoperind animale si oameni, modelati in stanci de ape si vanturi.

Pestera sfintilor

Undeva sus, se contureaza intrarea in pestera, ca o taietura neagra in stancile albe de calcar. O scara de fier ne invita la descoperiri. 27 de trepte. Iata pestera! O icoana de dimensiuni gigantice troneaza la intrare. Aceasta este "casa" Sfantului Ioan Casian. Locul in care s-a rugat si a postit, alaturi de alti sihastri. Sfantul s-a nascut pe la anul 360, in stravechea asezare de peste derea, ce poarta inca numele stramosilor sai. Plecat pe la varsta de 18 ani in Tara Sfanta, pe urmele Mantuitorului, in Pustiul Egiptului populat atunci de o puzderie de pustnici, s-a stabilit in final la Marssilia. Acolo a intemeiat doua manastiri si a intrat in istoria spirituala a Occidentului ca intemeietor al vietii calugaresti si unul dintre cei mai mari sfinti. In ungherele pesterii-biserica, candele si lumanari prind viata, una cate una, sub atingerea mainii lui Haralambie. Aceleasi maini muncite ne indica o galerie ascunsa in strafunduri, loc unde nu a patruns nimeni, niciodata si o nisa sapata adanc in stanca, de origine crestina, datata arheologic in jurul secolului X, pe care se odihneste acum o icoana. Altarul este coplesit de lumina. Turme de mioare trec, fara varsta, prin dreptul pesterii, foarte jos, in campie. Doi ciobani vanjosi pornesc din fluier o cantare invatata de la strabuni. Ne intoarcem smeriti spre Altar caci cantecul e plin de patima lumeasca. "La cateva zile, cineva de la Manastire vine la pestera; uleiul trebuie schimbat, trebuie sa ingrijim aici; sunt patru cei care-L slujesc pe Dumnezeu la Sf. Casian: parintele staret, Iustin Petre, parintele Casian - primul calugarit la noi, eu si fratiorul Marian, plecat acum la Tulcea", ne sopteste parintele Haralambie.

"Hotarul casienilor si locuitorilor pesterilor"

Urmatorul punct de reper: Crucea inchinata "pustnicului Casian si parintelui sau duhovnicesc, Sf. Gherman, de catre Inalt Prea Sfintitul Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, in anul 1993". Deasupra noastra, Soarele se revarsa generos. Haralambie porneste din nou. Noi, dupa el. Pasii ii sunt egali, mainile le tine aproape de corp, stranse cuminte una in alta, ca intr-o rugaciune, de parca isi masoara atent fiecare gest, nu care-cumva sa dea prea mult tribut lumii acesteia. Are doar 22 de ani, este student al Seminarului Teologic din Tulcea si a fost calugarit la Petru Voda. Zambeste timid si ne evita privirile si intrebarile iscoditoare. Ne strecuram prin desisuri pana la inscriptia descoperita in urma cu un secol de parintele arheologiei romanesti, Vasile Parvan. Literele grecesti abia se mai zaresc pe o stanca itita din malul de pamant. Ele spun ca acolo s-a stabilit "Hotarul casienilor si locuitorilor pesterilor", de parca cineva, candva, a vrut sa puna stavila intre doua proprietati. Proprietati mai curand spirituale, caci e vorba de pustnicii cufundati in rugaciune continua in grotele stancilor din jur. Dar si de "preotii" pagani care adorau, tot in pesteri, un misterios zeu pe nume Mitras. In jur, bucati uriase de pietre la fel de coplesite de muschi, frunze si flori uscate cu miros ametitor si linistea... imparateasa peste noi. Deodata, in departare, Sageata Albastra strapunge tacerea.

Paradis in destramare

Ajungem din nou la manastire. Frigul a acoperit vaile, ca la munte. Ne refugiem zgribuliti in biserica. Parintele staret ne vorbeste de proiecte de viitor. Ne arata planul manastiri, cu biserica inconjurata, ca o cetate, de ziduri. Dar mai e mult pana atunci. Discutia se leaga imediat, de la dezvoltarea manastirii pana la ceea ce reprezinta viata calugareasca intr-o lume prabusita in adorarea propriei materialitati. Vremurile in care manastirile erau adevarate sihastrii, refugii mistice, au cam trecut. Doar manastiri precum Casian au reusit sa scape. Sau poate nici ele! Caci parintele staret ne vorbeste despre un proiect ambitios al Consiliului Judetean, care va alunga definitiv linistea micutului lacas. "Presedintele Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu, m-a chemat la el si mi-a vorbit despre un proiect turistic grandios, in zona. Am inteles ca e vorba de spatii de cazare si iazuri cu peste. Sper ca macar sa ne asfalteze si noua drumul pana la manastire0147. Chiar daca ar fi asa, un astfel de proiect va alunga definitiv linistea insulei de spiritualitate de la Casian. Ne intoarcem pe-nserat, iar drumul ni se pare mult mai scurt decat la dus. In Cheile Dobrogei, la o curba, farurile lumineaza un urias panou de culoare verde. El ii informeaza pe turisti ca se afla in rezervatia naturala "Masivul Cheia", cu plante si animale ocrotite de lege, cu situri arheologice necercetate in totalitate, pesteri in care trecutul a sapat urme adanci. Ne amintim atunci cu strangere de inima de proiectul Consiliului Judetean si ne intrebam ce se va alege de acest paradis.

Ti-a placut articolul?

Comentarii