Editorial Jos labele de pe Sănătatea noastră!

De curând, o nouă poveste de groază cu spitalele de la noi face vâlvă în spaţiul virtual. Pe scurt, este vorba despre o doamnă stabilită, din câte înţeleg, în Statele Unite, care a ales vara asta să îşi petreacă vacanţa pe litoralul românesc, mai precis, în Mamaia.
 
Dincolo de nedumerirea sa legată de preţurile din Mamaia, ghinionul a făcut ca persoana în cauză să ajungă cu copilul la spital, mai exact la Infecţioase, unde începe, propriu-zis, povestea horror. Sincer, din punctul meu de vedere, chiar nu contează dacă doamna respectivă chiar a folosit episodul pentru a-şi face reclamă prin poziţia virulentă adoptată cu privire la starea unităţii spitaliceşti în discuţie, aşa cum a fost acuzată de unii.
 
Din punctul meu de vedere, ceea ce contează cu adevărat e faptul că, într-adevăr, Sănătatea la noi e foarte şubredă. OK, această afirmaţie a ajuns un truism.
 
În România, la ştiri, de dimineaţă până seara şi în reluare, noaptea, auzi despre condiţiile... precare în care se află sistemul sanitar de la noi. Şi totuşi, acelaşi sistem înghite lunar milioane de lei. Deci, bani ar fi de investit în el. Dacă facem un calcul, banii plătiţi lunar pe Sănătate ar trebui să permită inclusiv plata unor salarii decente cadrelor medicale, asigurarea unor condiţii cel puţin decente pentru pacienţi, pentru a nu mai menţiona renovarea spitalelor şi asigurarea stocurilor de medicamente. Şi totuşi, acestea nu se întâmplă şi şansele ca situaţia să se schimbe vreodată par extrem de mici. De ce?
 
A, da! Pentru că banii pentru Sănătate se opresc, de fapt, în mâinile hrăpăreţe ale politicienilor. Eu mi-i imaginez pe dumnealor stând cu gura deschisă la robinetul cu banii populaţiei. Ceea ce probabil că şi fac, de fapt. În timp ce spitalele sunt vai de mama lor, medicamente - sufletul!, iar cadrele medicale sunt puse să facă din rahat bici în situaţii-limită. La ordinea zilei. Aşa că, de fiecare dată când aud pe cineva plângându-se de spitale şi de Sănătatea de la noi, îmi vine să le strig domnilor politicieni: „Jos labele de pe buget! Jos labele de pe Sănătatea noastră! Lăsaţi-ne să trăim!“
 
Da, ştiu că pare penibil. Pe dumnealor în... cot îi doare de strigătul meu/al nostru. Şi totuşi, dacă am realiza, la fiecare act medical ratat, să zic aşa, pe cine trebuie, de fapt, să dăm vina (nu pe medici, asistente, pacienţi, soartă etc., ci pe politicieni), dacă ne-am întoarce împotriva adevăraţilor vinovaţi cu ferocitatea pe care o afişăm ca nişte lei pe Facebook, cu siguranţă s-ar schimba ceva în bine şi în domeniul ăsta.