Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:46 16 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial E timpul ca experţii să vorbească

ro

28 May, 2018 00:00 588 Marime text

Zilele trecute, judecătorii din Curtea de Apel Constanţa au dat sentinţa finală în dosarul „Micul Regat“, unde mai mulţi copii ar fi fost abuzaţi chiar de către cele care ar fi trebuit să-i ocrotească. Instanţa a decis condamnarea celor şase inculpate la închisoare cu suspendare şi a majorat cuantumul daunelor morale la câte 10.000 de euro sau echivalentul în lei la data plăţii către părţile civile minore, prin reprezentanţi legali.
 
Dosarul „Micul Regat“ a fost unul dintre cele mai mediatizate cauze penale din Constanţa, iar pe parcursul judecăţii jandarmii au fost amendaţi de către fostul magistrat al dosarului cu suma de 2.000 de lei pentru că nu au pus mandatele în executare. Mai precis, magistratul a solicitat în repetate rânduri aducerea în instanţă a copiilor de nici opt ani la audieri cu duba jandarmilor. Ulterior, judecătorul a fost suspendat din funcţie pe o perioadă de trei luni, pentru „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii“.
 
Nu comentez decizia Curţii de Apel Constanţa privind soluţionarea cauzei. Nu spun nici că e bună, nici că nu. Nu apreciez în niciun fel. Cel mai bine să vorbească oamenii care se pricep.
 
În dosar sunt redate opiniile unor psihologi cu privire la trăirile copiilor care ar fi fost abuzaţi. Iată ce spune unul dintre ei, cu privire la un băieţel: „Doar în situaţii de provocare (…) descrie fragmente din situaţii petrecute la grădiniţă cu intensă trăire emoţională ca şi cum s-ar derula în prezent. În astfel de momente, el devine foarte agitat, furios, absent din contextul real de viaţă. El are sentimente de viitor îngustat, fiind convins că, la câte pedepse primeşte, nu o să mai crească niciodată“.
 
Alt psiholog spune despre copilul pe care l-a analizat: „În şedinţele de evaluare (…) manifestă o gamă restrânsă a afectului, fiind reacţional doar la nedreptăţi. El refuză să discute despre perioada petrecută la grădiniţă, evitând orice fel de legătură cu subiectul. Manifestă hipervigilitate şi tresărire exagerată faţă de orice stimul cu care intră în contact şi se detaşează de persoane şi context atunci când nu îi este clar sau nu îi convine ceva. Se remarcă un nivel de distres emoţional ridicat pe toate ariile vieţii: la nivel familial anxietate de separare, la nivel social rigiditate şi izolare, la nivel educaţional opozant, hiperactiv şi agresiv“.
 
Alt caz: „În discuţiile purtate cu (…) despre grădiniţă, povesteşte despre prieteni agresaţi sau pedepsiţi, închişi în debara. Povesteşte despre suferinţele lor, dar nu recunoaşte că şi el a fost agresat. Se constată astfel o perturbare majoră a funcţionalităţii la nivel psihic - deteriorare în plan emoţional, structura de personalitate. Se formează în sistem compensatoriu pentru a face faţă situaţiei date, o structură de gândire de tip pragmatic (centrată pe nevoia de a corespunde, a fi aşa cum se cere pentru a nu fi penalizat şi în acelaşi timp penalizator faţă de comportamentul celorlalţi), comportament defensiv şi în alertă permanentă (la această vârstă acest comportament solicită foarte mult copilul şi îl împiedică să se dezvolte corespunzător), este inhibată creativitatea, exprimarea liberă şi spontană. În plan emoţional manifestă teamă, disimularea sentimentelor, nesiguranţă, teamă de abandon (dacă nu se conformează), furie, vigilenţă (controlul stării emoţionale la cei din jur)“. Concluzionează: „Manifestările constatate la nivel psihic conturează tabloul tulburării de stres posttraumatic“.
 
„(…) refuză să discute despre perioada petrecută în grădiniţă, evitând complet subiectul, vorbind despre orice altceva. Ea afirmă că nu vrea să facă niciun fel de activităţi care seamănă cu cele din grădiniţă, pe motiv că «urăşte lecţiile». În condiţiile unui astfel de context, ea devine irascibilă, hipervigilentă, face accese de furie, fiind dificil de consolat, iar «ca mecanisme de apărare manifestă opoziţionismul, evitarea, negarea, râsul compulsiv şi disocierea»“, aceasta fiind opinia unui alt psiholog.
 
Caz închis!
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii