Aviz favorabil la vorbe... sau nu

Fie că ne place sau nu, într-o lume în care avem pretenţii că deţinem libertatea de exprimare pe care putem să ne-o etalăm în orice mediu, cei pe care i-am trimis să vegheze la bunul mers al ţării ne oferă din când în când câte o surpriză şi ne pun la respect atunci când vine vorba de câte o încercare de ieşire în public fără acordul celui sus pus.

Nu mai departe de începutul acestei săptămâni, o colegă relata despre cenzura practicată de unii purtători de vorbe ai instituţiilor statului, când iată, ieri, o nouă bombă asemănătoare apare în mass-media naţională. Ministrul dat de Constanţa a trimis celor aflaţi în subordinea sa o circulară prin care le cere acestora ca, înaintea oricărui avânt de a-şi manifesta public ideile, în prealabil, să obţină avizul şefului. Adică nu cenzură, că e un cuvânt de pe vremurile pe care vrem să ni le ştergem din amintiri, dar pe care practic o simţim pe propria piele. Şi iată cum domnul rupt de la sufletul primarului de la malul mării, instalat de aproape două luni în funcţie, a început deja să dea ordine care, cu siguranţă, nu sunt pe placul angajaţilor. Chiar dacă la baza acestei circulare stă necesitatea „transmiterii unui mesaj coerent din partea instituţiei, în concordanţă cu strategia şi politica de mediu pe care ministerul şi-a însuşit-o", aceasta nu poate fi decât o încercare de îngrădire a libertăţii de opinie. După modelul „nimic nu se spune fără acordul meu", ministrul nostru le va da aviz de „a se comunica" sau „a nu se comunica" mai departe. În consecinţă, în termeni tehnici, pentru a primi aviz favorabil, comunicatorul trebuie să aibă neapărat acelaşi punct de vedere cu cel care intervine în situaţia de comunicare, până ce mesajul ajunge la receptor. Un receptor care ar putea să întoarcă mesajul recepţionat în maniera în care i se poate dovedi folositoare.
Învăţat probabil de la Constanţa, unde literă de lege este cuvântul celor în funcţii sus-puse, cel vizat în acest sens încearcă să aplice aceleaşi strategii şi la nivel mai înalt. Nu este de criticat decizia pe care şeful de la Mediu a luat-o în încercarea de a avea control asupra instituţiei, în fond el este cel tras la răspundere pentru toate informaţiile „scurse" din surse interne, cărora nu li se poate verifica autenticitatea. Cu pretenţii că promovează un sistem democratic, că se încearcă o reimplementare, instituţiile de acest gen ale statului par că, de fapt, încurajează cenzurarea ideilor propriilor angajaţi.