Vernisajul expoziției personale „Noaptea mea” a artistei Anca Pașa Deaconu, la Muzeul de Artă Populară Constanța

Vernisajul expoziției personale „Noaptea mea” a artistei Anca Pașa Deaconu are loc la Muzeul de Artă Populară Constanța, în mod simbolic, în data de 23 mai 2026, de la ora 21.00, când la nivel național se sărbătorește „Noaptea Muzeelor”.
 
Potrivit unui comunicat al Muzeului de Artă Populară Constanța, artistă care se exprimă în diverse medii - grafică, pictură, colaj, obiect, fotografie, video, instalație, performance -, Anca Pașa Deaconu a dorit, de această dată, să se prezinte în fața publicului cu o serie de costume experimentale, majoritatea create special pentru eveniment.

Expoziția este parte din proiectul de cercetare doctorală a artistei la Universitatea Națională de Arte - București, în care a fost interesată de experimentele din body-art și de rolul veșmântului ca purtător de mesaj vizual. Pe de o parte, titlul „Noaptea mea” indică un mod propriu de a se raporta în mod festiv la „Noaptea Muzeelor”, iar, pe de altă parte, reia denumirea unei instalații pe care artista a prezentat-o inițial la Muzeul de Artă Constanța în 2022, în cadrul expoziției „Fată în Față III”, și pe care a reconfigurat-o în expozițiile de la Galeriile de Artă ale Academiei Române în 2024 și 2026. Instalația „Noaptea mea” a fost concepută scenografic, prin acoperirea unor panouri de mari dimensiuni cu drapaje textile negre, pe care erau proiectate rame albe vide, lăsând privitorul să își imagineze conținutul. Singurul element figurativ era un măr de aur, prezent într-una dintre rame (cu trimitere la cunoscutul basm al lui Petre Ispirescu), dar și pe afișul actualei expoziții. 
 
Seria de costume experimentale este inspirată, ca și alte lucrări ale artistei, de opera brâncușiană, ca celebrare a anului internațional Brâncuși (150 de ani de la nașterea sculptorului). Astfel, în concepția designului vestimentar al Ancăi Pașa Deaconu sunt vizibile trimiteri la: „Coloana fără sfârșit”, ca axă primordială între Cer și Pământ, prin repetiția pe verticală a motivului romboidal (octaedric), care asigură sensul ascensional; „Poarta Sărutului”, prin simbolul sferei secționate median, care apare ca nucleu vizual al unuia dintre costume; „Masa Tăcerii”, cu cele 12 scaune sferice, recompuse pentru a sugera înălțarea; ritmul zigzagat al „Cocoșului”; silueta aerodinamică a „Păsărilor în spațiu”; răsucirea gâtului și coafura cu pliuri ca de armonică a „Domnișoarei Pogany”.
 
De asemenea, artista a fost inspirată de costumele create de Brâncuși însuși pentru performance-urile avangardiste ale dansatoarei Lizica Codreanu, executate în atelierul parizian al sculptorului pe muzica lui Erik Satie („Gymnopédies”), preluând formele conice din zona capului pentru a crea volumetria unor elemente compoziționale de costum“ - menționează sursa citată

 
Cromatica pieselor vestimentare amintește, la rândul său, de cele trei „Păsări” create de Brâncuși pentru Templul din Indore – una din marmură albă, una din marmură neagră, una din bronz auriu.

Artista a creat costume integral albe, integral negre sau în combinații de alb și negru, folosind aurul doar ca accente, pentru a sublinia anumite detalii sau pentru a marca centre de interes. Pe lângă textile, a folosit materiale neconvenționale, în special hârtie cu diferite texturi (mată, satinată, sidefată, creponată, transparentă, cu reliefuri), folie de plastic, penaj natural, metal. Prin tehnicile de lucru și materialele folosite, costumele evidențiază ritmul plin - gol, contrastele între mat - lucios, închis - deschis, transparent - opac, simetrie - asimetrie, forme unice - forme multiplicate.
 
Rafinamentul tehnicilor de lucru și al îmbinării materialelor, ca și atenția la detalii semnificative, apropie creațiile vestimentare ale Ancăi Pașa Deaconu de zona modei de lux haute-couture, deși aceste costume nu au fost concepute pentru a fi purtate de cineva (cu excepția manechinelor pe care sunt expuse).
 
În plus, prezentarea „colecției” vestimentare la Muzeul de Artă Populară Constanța creează un dialog între tradiție și modernitate: costumele experimentale ale artistei și cele tradiționale românești din expunerea permanentă a muzeului au ca punte de legătură motivele stilizate geometric (cerc, pătrat, triunghi), la care se referea într-un text interbelic pictorul Francisc Șirato, vorbind despre arta ţăranului român și „esenţialul formei”. Eduard Andrei, critic de artă

 
Anca Pașa Deaconu (n. 1978, Cernavodă, jud. Constanța) este artist vizual și profesor de arte vizuale. Se exprimă în diverse medii: pictură, grafică, fotografie, colaj, artă video, instalație, obiect, performance. În perioada 2000-2006 a participat la realizarea mai multor ansambluri de artă monumentală (mozaic și pictură murală) pentru edificii laice și religioase. Este licențiată a Universității „Ovidius” din Constanța, Secția Pedagogia Artelor Plastice și Decorative (2004). Deține o diplomă de masterat de la Universitatea Națională de Arte din București, Secția Pictură (2008) și în prezent este doctorandă la aceeași universitate. A avut peste 24 de expoziții personale și a participat la peste 150 de expoziții de grup. A fost distinsă cu mai multe premii, între care: Premiul Special al Juriului la Bienala „Ion Andreescu”, Buzău (2010) și Premiul pentru artă fotografică la Expoziția „Portret și Autoportret”, acordat de U.A.P.R. – filiala Iași (2022). Din 2005 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Constanța Unu.
 
PRECIZĂRI:

 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.