Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:35 24 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Omagiu pentru Dan Barbilian, poetul matematician care a fost reprezentant al modernismului literar românesc

ro

11 Aug, 2021 00:00 2669 Marime text

 
  • Dan Barbilian, cunoscut și sub pseudonimul Ion Barbu, a fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, fiind un reprezentant de seamă al modernismului literar românesc. Poetul matematician a lăsat în urma sa opere apropiate de concepția unor poeți moderni, nicidecum poezii care să se încadreze în standardul curentului romantismului.
Ion Barbu s-a născut pe 19 martie 1895, în Câmpulung, județul Argeș. A fost fiul judecătorului Constantin Barbilian, care și-a latinizat numele de familieinițial „Barbu“ și al Smarandei, născută Șoiculescu. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Ca matematician, s-a făcut cunoscut sub numele de Dan Barbilian.

Și-a descoperit talentul matematic încă din timpul liceului. Ca elev, a publicat multe contribuții remarcabile în revista Gazeta matematică. În această perioadă, ușor-ușor și-a dezvoltat și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914 – 1921 a studiat matematica la Facultatea de Științe din București. Primul Război Mondial i-a întrerupt studiile, fiind nevoie să meargă pe frontul de luptă. Printre alții, i-a avut profesori pe matematicienii Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu. După finalizarea războiului, și-a continuat studiile la Göttingen, Tübingen și Berlin. A legat o strânsă prietenie cu matematicienii Wilhelm Blaschke, Heinrich Grell, Helmut Hasse, Emil Artin și alții.

Și-a susținut teza de doctorat în matematică în anul 1929. Mai târziu, a luat parte la diferite conferințe internaționale de matematică, precum: Congresele Internaționale de Matematică la Hamburg (1936), Göttingen și Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934).

S-a remarcat prin munca sa, astfel, în 1942, a devenit profesor titular de algebră al Facultății de Științe din București. Și-a continuat activitatea publicistică cu diferite articole în reviste matematice. Printre acestea, trei lucrări s-au dovedit de o importanță aparte: o scurtă lucrare de două pagini apărută în Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), în care definea o procedură de metrizare care va fi numită de Leonard M. Blumenthal „spații Barbilian“, și două lucrări în Jber. Deutsch. Math. Verein., apărute în 1940 și respectiv în 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, care au inspirat o direcție de cercetare în geometria inelelor, direcție asociată azi în literatura de specialitate cu numele său, al lui Hjelmslev și al lui Klingenberg.

Activitatea sa profesională în domeniul științei matematice se arată fructuoasă. În 1933, s-a remarcat ca geometru, fiind reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein. Ajunge astfel, să participe la fondarea axiomatică a geometriei algebrice și a mecanicii clasice. S-a mai ocupat și de teoriile algebrei moderne în perioada 1946 – 1951, dar și de teoria algebrică a numerelor 1951 – 1957, dar și multe alte astfel de proiecte. 

A devenit membru al asociației Deutsche Mathematische Vereinigung (Uniunea matematică germană) în anul 1938. Începând cu 20 decembrie 1936 a fost numit membru titular al Academiei de Științe din România.

Dintre lucrările sale în scop matematic amintim: „Curs de matematici generale“(1937 - 1940), „Teoria lui Galois a ecuațiilor în axiomatizarea lui Steinitz“, „Axiomatizarea mecanicii clasice“ (1943), „Curs de algebră axiomatică“(1944, 1947, 1950), „Teoria aritmetică a idealelor în inelele necomutative“(1956), „Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei)“ (1960).

Deși ar părea că matematica și poezia nu pot fi tratate la un nivel înalt de o singură persoană, iată că geniul din Dan Barbilian a reușit să transpună o continuare în poezie a figurilor geometrice. Însăși poetul sublinia faptul că atunci când geometria devenea rigidă, poezia îi oferea un orizont spre cunoaștere și imaginație.


A publicat scrieri în versuri sub pseudonimul Ion Barbu, numele bunicului său, la îndemnul criticului Eugen Lovinescu. A început prima sa colaborare cu revista literară Sburătorul, în anul 1919. În timpul liceului l-a cunoscut pe Tudor Vianu, acesta devenindu-i, în timp, unul dintre cei mai apropiați prieteni din domeniul literar.

Debutul său literar a luat naștere în urma unui pariu cu Tudor Vianu. Fiind plecați într-o excursie în Giurgiu, în timpul liceului, Dan Barbilian i-a promis amicului său că va scrie un caiet plin cu poezii doar pentru a-i dovedi că în fiecare om există un spirit artistic. Astfel, au luat naștere două volume de poezii, „După melci“, Editura Luceafărul, 1921 și „Joc secund“, Editura Cultura Națională, 1930.

Întâlnirea lui Ion Barbu cu scriitorul dobrogean, Garabet Kumbetlian


Scriitorul dobrogean, Garabet Kumbetlian, a scris în volum său intitulat „Amintiri și povestiri“, un captitol dedicat poetului matematician, Ion Barbu. Autorul povestește momentul în care l-a întâlnit pe Dan Barbilian, despre care auzise la profesorul său de limba și literatura română, Vladimir Robu.

„În anul 1956, când eram student în anul II de facultate, citisem într-o revistă că Dan Barbilian obţinuse Premiul Academiei pentru lucrarea sa „Teoria Aritmetică a Idealurilor în Inele Necomutative“, ceea ce îmi aducea aminte indirect, de orele de literatură română ale lui Vladimir Robu. În perioada aceea locuiam, ca student în Bucureşti, pe strada Dragoş Vodă 17 din „Precupeţii Vechi“, la doamna Gabrian, blănăreasă iscusită şi cu o clientelă selectă. Printr-o coincidenţă, împărţeam camera cu un tehnician sas, Bluoss Hans, cu care aveam privilegiul să-mi exersez cunoştinţele de limbă germană, dobândite în perioada frecventării claselor de gimnaziu de la liceul Brukenthal din Sibiu. Cumpăram amândoi „Neue Berliner Illustrierte“, citind şi comentând articolele din revistă.

Oglinda de probe a doamnei Gabrian se afla chiar în camera noastră. Din acest motiv, doamna Gabrian îşi planifica şedinţele de probă ale clientelor ei în perioadele din cursul zilei în care eram plecaţi de acasă. Într-una din seri când ne-am întors, gazda noastră ne-a povestit că una din clientele ei a văzut pe masă revistele germane, manifestându-şi dorinţa să-i cunoască pe cei ce le citesc. La explicaţiile gazdei, clienta a declarat că ea însăşi este de origine germană şi i-ar face plăcere să schimbe câteva impresii cu noi în limba lui Goethe. Zis şi făcut. În ziua stabilită de comun acord între doamne am rămas acasă, aşteptând vizita. La ora stabilită doamna a apărut împreună cu soţul ei, un domn la vreo 60 de ani cu trăsături interesante, dar care impunea o anumită distanţă între el şi cei din jurul lui. Doamna s-a prezentat, spunând că o cheamă Gerda şi este soţia profesorului Dan Barbilian.

Am înlemnit ca străfulgerat de un şoc electric de înaltă tensiune, nevenindu-mi să cred că mă aflam în preajma poetului şi matematicianului, de care ne vorbise de atâtea ori la orele de literatură română profesorul nostru Vladimir Robu. Refuzam să-mi cred ochilor şi respingeam idea că m-aş afla într-un spaţiu temporal real. Am îngănat câteva cuvinte care s-ar fi dorit convenţional laudative la adresa matematicianului-poet şi am bâiguit nişte fraze în limba germană, de al căror conţinut şi sens nu-mi mai amintesc nimic. Electrizat şi paralizat într-un corp pe care nu-l mai simţeam ca fiind al meu, am revenit din transă abia după plecarea soţilor Barbilian. Şi aşa se încheia călătoria mea în timp, de la orele din urmă cu doi ani ale profesorului Vladimir Robu la transfigurarea lor într-o realitate incredibilă, neverosimilă şi imaginară, pe care nu eram capabil s-o deosebesc de prezentul trăirilor de atunci.“


Astăzi se împlinesc 60 de ani de la trecerea în neființă a lui Dan Barbilian. A fost numit membru post-mortem al Academiei Române. Matematicianul poet s-a stins din viață la vârsta de 66 de ani. În cinstea sa, o școală gimnazială din Constanța îi poartă numele.

Sursa foto: ilustrație din volumul „Amintiri și povestiri“, de Garabet Kümbetlian

Citește și:

#DobrogeaDigitală: In memoriam Ion Barbu – „Nu-mi venea să cred mă aflam în preajma poetului şi matematicianului”  
 
#DobrogeaDigitală: „Ca el n-a mai scris nimeni, ca el n-a mai văzut nimeni”

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii