Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:42 16 10 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Marii duhovnici ai României. Iustin Pârvu, la 102 ani de la naștere „Falsa educație a calculatorului naște în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic”

ro

10 Feb, 2021 00:00 2979 Marime text
 
 
Cel care avea să devină, împreună cu Cleopa Ilie, Arsenie Boca, Ioanichie Bălan, Dumitru Stăniloae și Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai ortodoxiei românești contemporane, Iustin Pârvu s-a născut pe 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, județul Neamț.
A fost un cunoscut duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț și un militant al Mișcării Legionare, dar a făcut vâlvă cu o teorie conspirativă, și anume că cipul din pașaport ar conține numărul fiarei.
 
În 1948, pe când era preot la Catedrala Episcopală din Roman, a fost arestat sub acuzația că face parte din organizații subversive. Condamnat la 12 ani de închisoare, i-a ispășit la braț cu moartea, în pușcăriile de la Suceva, Jilava, Văcărești, Aiud, Baia Sprie. „Moartea făcea parte din viață noastră. O vedeam că pe o izbăvire, căci este poartă spre viață de dincolo pe care ne-o dorim. Oricum, moartea mi-a fost tovarăș și mai înainte, pe frontul de est, când am mers că preot cu trupele române până la Odessa”. Rugăciunea neîncetată l-a ferit de nebunie și i-a păstrat credință neștirbită. Când s-au sfârșit cei 12 ani, l-au întrebat dacă mai crede în Dumnezeu. A răspuns că „da” și a primit încă patru ani de temniță. I-a dus și pe aceștia, nădăjduind că va putea ridică o mănăstire, după ce se va elibera. În 1964 s-a întors acasă cu acest gând. Mama să nu l-a recunoscut când l-a văzut, ci a crezut că este vreun drumeț ostenit care caută adăpost. L-a întrebat de unde vine și, aflând că a ieșit din închisoare de la Periprava, a vrut să știe dacă l-a întâlnit pe fiul ei. „Mama, eu sunt!", i-a zis Părintele Iustin. Emoția revederii i-a fost fatală mamei sale.
 
Dispariția totală a vieții spirituale, decăderea omului, animalizarea lui”
Într-un interviu acordat lui Bogdan Lupescu pentru site-ul crestinortodox.ro, intitulat „Despre România, români și credință, în pragul Mileniului Trei”, părintele Iustin Pârvu (la vremea aceea în vârstă de 82 de ani), a fost întrebat dacă generațiile de astăzi, formate într-un bombardament informațional fără precedent, cu referire la televizor și la internet, vor mai putea fi recuperate pentru o viață creștină, profund morală și sufletească?
„Uitați-vă, am întrebat odată un băiețel de 8 ani ce face când se scoală dimineață. «Păi... ce să fac? Mă duc la calculator și mă joc». E un caz. Ei bine, acest copil, peste 15-20 de ani, nu va mai avea nici o urmă de meditație, nu va mai ști să citească o carte, va fi gol, risipit. Se configurează încă de pe acum o deformare a lumii, o moarte spirituală a omului. Moartea lui Dumnezeu! Sinuciderea noastră voită! Omul acesta nu mai are nici un sentiment. Nu mai știe să privească o floare, să se bucure de natură, de creația lui Dumnezeu. Rădăcinile lui sunt tăiate. Poate fi purtat oriunde de vânt.
Dacă s-ar mai reduce, dragii mei, din toată falsă educație a calculatorului, din civilizația sălbatică a televiziunii și internetului, ar fi bine, căci toate acestea nasc în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic. Ei bine, astăzi această mândrie se naște o dată cu bietul elev, cu bietul țăran. Acum îți știe și copilul din leagăn ce firmă de motor se aude pe stradă, ce mașină trece pe ulița satului.
Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cât trebuie să-l folosești și când - asta mă îngrijorează. Dacă ar fi, Doamne ferește, să se mai recruteze astăzi niște tineri ca să apere țara, nu știu câți ar merge să ia arma, să-și dea viața pentru un ideal. De ce? Pentru că oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic. Și cum să aibă, dacă toți nu vor decât să plece în Canada? Astfel încât veacul douăzeci nu e numai o dispariție a vieții teologice. Este poate mai mult: o dispariție totală a vieții spirituale, decăderea omului, animalizarea lui”.
 
A încetat din viață la vârsta de 94 de ani, pe 16 iunie 2013, ca urmare a unui cancer la stomac.
 
Sursa foto: Pictură pe lemn în ulei realizată de Paul Mecet, 1999

Sursa text: crestinortodox.ro; sufletortodox.ro
 
Citește și:

Profeţie înspăimântătoare a Părintelui Pârvu: 12 luni de linişte, după care vine urgia
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii