Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Jean Ionescu și amintirea omului măreț atât ca actor, cât și ca director al Teatrului de Stat Constanța
Jean Ionescu și amintirea omului măreț atât ca actor, cât și ca director al Teatrului de Stat Constanța
15 Jan, 2024 17:00
15 Jan, 2024 17:00
15 Jan, 2024 17:00
ZIUA de Constanta
797
Marime text
797
Marime text
- În 1951, a pus bazele, alături de alte personalități scenice, Teatrului Dramatic Constanța, actualul Teatru de Stat
- Pe lângă calitatea de membru fondator, Jean Ionescu a avut două mandate de director al teatrului, ambele de lungă durată. Primul l-a exercitat între 1958 – 1969, iar al doilea între 1972 – 1984
Renumitul actor al scenei pontice, Jean Ionescu s-a născut în ziua de 9 iunie 1928, la Constanța, în familia lui Gheorghe și Ecaterinei Ionescu.
În anul 1948, a absolvit Liceul Economic de băieți din orașul natal, apoi a intrat în lumea actoriei, la Teatrul „Filimon Sârbu” Constanța.
A părăsit instituția în 1951, când a pus bazele, alături de alte personalități scenice, Teatrului Dramatic Constanța, actualul Teatru de Stat.
Pe lângă calitatea de membru fondator, Jean Ionescu a avut două mandate de director al teatrului, ambele de lungă durată. Primul l-a exercitat între 1958 – 1969, iar al doilea între 1972 – 1984.
În cei trei ani de pauză, Jean Ionescu s-a ocupat de impresariat artistic.
Mai jos redăm un fragment ce îl descrie pe regretatul actor, din cartea secretarului literar artistic Jean Badea, intitulată „Dulcea povară”.
„S-a apropiat de teatru încă din anii adolescenței, după absolvirea liceului comercial din Constanța, ca actor amator în spectacolele Ligii Culturale din Constanța şi Ateneului Popular Central (Patima roşie, Muşcata din fereastră, Inspectorul de poliție ş.a.). «Bolnav» de teatru, a renunțat la o posibilă carieră în comerț / finanțe pentru a se alătura, în 1951, membrilor fondatori ai Teatrului de Stat, din care a lipsit doar patru ani (1969-1973), când a fost obligat să preia conducerea unei instituții nou-înființate (Agenția artistică a litoralului, ulterior ARIA, filiala Constanța).
Jean Ionescu a fost directorul Teatrului de Stat (1957-1969), pe când acesta era un mare complex artistic, cu patru secții (în realitate, tot atâtea teatre, lipsite doar de identitate juridică): dramă/comedie, operă/operetă, estradă, păpuși... cu mențiunea că o perioadă, în această «uzină» de spectacole şi concerte, a funcționat şi orchestra populară «Brâulețul». Jean Ionescu a condus sute de artiști, tehnicieni, muncitori şi funcționari într-o vreme când nu apăruse încă termenul «manager», dar el stăpânea secretul acestei dificile funcții: avea calmul olimpian, simțul măsurii şi al dreptății şi, mai cu seamă, diplomația relațiilor cu forurile politice şi administrative locale, care își permiteau ingerințe puternice în viața instituțiilor de cultură, pentru a le transforma în instrumente de propagandă docile şi eficiente. Nimeni nu se putea opune, în acele timpuri, indicațiilor repertoriale venite de la centru şi ar fi absurd să-i imputăm postum lui Jean Ionescu aducerea în scenă a maculaturii teatrale cu parfum sovietic sau realist-socialist românesc (gen Sfârșitul escadrei, Zări necuprinse, Anii negrii, Marele fluviu ... , Oameni care tac etc.).”
Prezentăm o parte din multele roluri pe care Jean Ionescu le-a interpretat în fața publicului de pe litoral: Tache Farfuridi („O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale); Mitică Ionescu („Mielul bărbat” de Aurel Baranga); Neguțătorul („Floarea purpurie” de I. Karanhovași I. Brausevici); Octavian Cezar („Ovidius” de Grigore Sălceanu); Andrei Prozorov („Trei surori” de A.P. Cehov); Profesorul („Febre” de Horia Lovinescu); Tudor Lupșa („Fiicele” de Sidonia Drăgușanu); Henry de Saint – Jean („Paharul cu apă” de Eugen Scribe); Petre Carp („Hyperion” de Alexandru Kirițescu); Mircea Aldea („Gaițele” de Alexandru Kirițescu); Ștefan Nemțeanu („Tatăl nostru uneori” de Eugen Lumezianu); Mecena („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri); Contele Mancini („Cel care primește palme” de Leonid Andreev); Athanasios („Beția sfântă” de Paul Everac); Moș Haralambie („Deșteptarea pământului” de V.I. Popa); Tudor („Jolly Joker” de Tudor Popescu) etc.
Jean Ionescu a decedat pe 16 ianuarie 1994, la Constanța.
Personalitatea lui a fost comemorată în anul 2018, când cotidianul ZIUA de Constanța a organizat evenimentul „Etniile împreună pentru Dobrogea” ce simboliza 140 de ani de la revenirea Dobrogei pe pământ românesc. Ziarul i-a acordat post-mortem distincția „Meritul Dobrogean”, însoțită de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu”.
Citește și:
#DobrogeaDigitală Jean Ionescu – directorul cu cel mai îndelungat mandat în Dramaticul constănțean
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
