Poveștile vechilor familii armenești din Constanța Frații Acterian, importantă familie de intelectuali interbelici (FOTO)

În istoria Constanței moderne există o comunitate discretă, dar esențială pentru dezvoltarea economică, urbanistică și culturală a orașului, comunitatea armeană. Armenii au ajuns în Dobrogea în mai multe valuri, iar după tragediile din Imperiul Otoman de la începutul secolului XX, numeroase familii s-au stabilit definitiv la malul mării.

Cei mai mulți dintre armenii ajunși în Constanța s-au stabilit aici ca refugiați din Imperiul Otoman pe vremea când Guvernul Junilor Turci ducea o politică de exterminare împotriva poporului armean.

Comercianți, arhitecți, armatori, oameni de cultură și filantropi, armenii au lăsat urme adânci în istoria Constanței. Astăzi, poveștile vechilor familii armenești supraviețuiesc prin casele lor, prin biserică, prin nume care încă răsună în memoria orașului și prin spiritul cosmopolit pe care l-au cultivat vreme de peste un secol.
 
Familia Acterian
 
Numele Acterian nu aparține doar istoriei culturale românești, ci și memoriei spirituale a comunității armene din Dobrogea, o comunitate care a contribuit decisiv la dezvoltarea intelectuală, economică și artistică a orașului Constanța.

Frații Arcterian provin dintr-o familie de armeni dobrogeni și sunt considerați o importantă familie de intelectuali interbelici.
 
Pentru a cinsti memoria acestor armeni de seamă, Uniunea Armenilor din România-Sucursala Constanța a organizat în data de 24 mai la Constanța un eveniment dedicat memoriei fraților Acterian intitulat “Omagiu memoriei fraților Haig, Arșavir și Jeni Acterian.
 
La eveniment au fost prezenți Episcopul Datev Hagopian, Intâistătător al Eparhiei Armene din România și Exarh al Eparhiei Armene din Bulgaria și delegat Patriarhal pentru țările balcanice, scriitorul și jurnalistul Vartan Arachelian (inițiatorul acestui eveniment cu sprijinul UAR- Sucursala Constanța), Liviu Merdinian-Președintele Uniunii Armenilor din România, Eduard Diradurian-vicepreședinte al Uniunii Armenilor din România -Sucursala Constanța,  profesorul Alis Simion-Măgărdician, membrii și simpatizanți ai comunității armene din Constanța.
 
Haig Acterian





 
Este primul născut dintre frații Acterian, un faimos regizor din perioada interbelică, fiind fratele lui Arșavir Acterian și al lui Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul Spiru Haret din București și este unul dintre personajele din „Romanul adolescentului miop”.

A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista Vlăstarul a Liceului Spiru Haret, editată chiar de viitorul istoric al religiilor, Mircea Eliade. S-a căsătorit cu actrița de dramă Marietta Sadova, de la Teatrului Național din București.

Deși era tentat inițial să dea examen de admitere la Conservator și să studieze muzica, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, pe care îl absolvă cu brio. Examenul de absolvire l-a reprezentat un rol în piesa lui Adrian Maniu „Meșterul Manole”.

Nu a fost doar un intelectual de salon, ci un creator autentic. În perioada interbelică teatrul românesc se afla într-o etapa de transformare. Haig Acterian a înțeles că teatrul nu poate rămâne o simplă distracție. Pentru el scena trebuia să devină experiență spirituală, reflecție filozofică , act de transformare interioară.
 
Arşavir Acterian




 
În urmă cu 114 ani, se năștea la Constanța scriitorul Arşavir Acterian, într-o familie de comercianți armeni care a dat culturii românești încă doi intelectuali de elită: Haig şi Jeni Acterian. Pentru că frații săi au murit prematur, Arșavir s-a ocupat de editarea volumelor lor, făcând astfel cunoscute publicului memorialistica, literatura și corespondența lor cu personalități marcante ale vremii.
 
Prețios martor al secolului XX, Arşavir Acterian a fost prieten şi coleg cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Dan şi Emil Botta, Mircea Vulcănescu, Nicu Steinhardt, Barbu Brezeanu, Petre Ţuţea, cu acesta din urmă împărţind celula de la Aiud, unde a fost închis pentru „complot împotriva ordinii publice”, între anii 1949 şi 1953 şi 1959 şi 1964. În intervalul dintre cele două detenţii, şi-a câştigat existenţa ca ajutor de mozaicar, librar şi anticar, statistician şi documentarist la Centrul de Hematologie din Bucureşti.
 
Jurnalele sale, care acoperă peste 60 de ani de evocări, cu întreruperi cauzate de anii petrecuți în temniţele comuniste, relevă personalitatea unui om cu trăiri interioare de o intensitate ieşită din comun, cititor nesățios și comentator subtil al fenomenului cultural, social și politic al epocii. De o expresivitate deosebită sunt portretele pe care le-a făcut marilor săi prieteni (Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Emil Botta, Petre Ţuţea, Constantin Noica), evocați cordial sau afectuos-ironic, în instantanee vii și pitorești.
 
A colaborat cu numeroase publicații bucureștene, precum „Vremea”, „Ultima oră“, „Axa”, „Freamătul vremii”, „Vlăstarul“, „Ecoul“, „Fapta“, „Curentul“, „Floarea de foc“, „Dreapta“, „Ultise“, „Discobolul“, „A.B.C.“, „Ideea românească“, „Da și Nu“, „Excelsior“, „Viața“, „Seara“, „Tribuna tineretului“, „Duminica“, „Secera“, semnând cu diverse pseudonime: Ahaşverus, Alexandru Argeşiu, Alexandru Cârjeu, Arşavir Emin, Dumitru Georgescu, A. Gheorghe, Aristide Mânu, N. Ar. Mânu, Al. Mânu, A. N. Suitariu, Ulysse, Alex. Vasia, Gheorghe Zamfir.
 
După 1990, și-a văzut publicate volumele „Jurnalul unui pseudofilozof” (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1990), „Cum am devenit creştin” (Ed. Harisma, Bucureşti, 1994), „Privilegiaţi şi năpăstuiţi” (Ed. Institutul European, Iaşi, 1994), „Jurnalul în căutarea lui Dumnezeu” (Ed. Institutul European, Iaşi, 1994 ), „Portrete şi trei amintiri din puşcărie” (Ed. Ararat, Bucureşti, 1996).

El nu a fost doar memorialistul unei generații ci și păstrătorul memoriei familiei Acterian.

Arşavir Acterian a încetat din viaţă la 18 septembrie 1997, cu o zi înainte de a fi împlinit 90 de ani.
 
Jeni Acterian




 
Actriță, director de scenă și, autoarea unei cărți tulburătoare: „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit” de peste 500 de pagini (Editura „Humanitas”). Purta în teatru numele de Jeni Arnotă, ca pseudonim, la sugestia lui Liviu Ciulei.
În ultimii ani de viață, (s-a stins la vârsta de 42 de ani, măcinată de o boală incurabilă) a semnat ca director de scenă afișele unor teatre din Capitală și provincie (Ploiești, Odeon, Munici­pal, Tineretului etc.). S-a născut la 9 iunie 1916 în Constanța.
 
Primii zece ani de școală i-a făcut la „Notre Dame de Sion”. După bacalaureat se înscrie la Facultatea de Filosofie și Matematică. Frecventând cu alți colegi de facultate „Maison Française” – Jeni Acterian participă la prelegerile despre Pascal și alte teme filosofice susținute de conducătorul instituției, pe atunci profesorul Dupront. Acesta apreciind calitățile tinerei licențiate îi propune o bursă, în vederea unui doctorat la Sorbona. Și ca un prim pas, directorul „Casei Franceze” organizează o excursie de vreo două săptămâni la Paris, care a și avut loc, și la care au luat parte în afară de Jeni Acterian, Ion Frunzetti, Ștefan Popescu, Simion Stolnicul etc. Izbucnește războiul. Înghesuită de nevoi, J. A. caută o slujbă.

Profesorul ei de etică, de la Facultatea de Filozofie, Mircea Vulcănescu, în acea vreme și subsecretar de Stat la finanțe, îi oferă un post de referent la Casa de Amortizare și Finanțe. După patru ani de funcționarism, Jeni se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică (secția regie). Lucrează la Teatrul Odeon ca asistentă de regie pe lângă Marieta Sadova, soția fratelui ei Haig Acterian. Între timp traduce piese din limbile franceză și engleză.
Iubitoare de muzică, Jeni Acterian frecventează reuniunile muzicale ale Cellei Delavrancea. Cunoaște încă din prima ei junețe pe Mircea Eliade, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petru Comarnescu și mulți alții.

„Jurnalul” ei, care a apărut după 1989, a fost primit cu un interes imens de critică și cititori, fiind socotit o revelație a memorialisticii românești.
Pentru cei care n-au trăit finalul perioadei interbelice în Bucureștiul intelectual, Jurnalul scris de Jeni Acterian constituie și un document de epocă de mare însemnătate.”

 
Citește și

Poveștile vechilor familii armenești din Constanța Familia Damadian, parte din aristocrația comercială a Constanței