Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
11:54 27 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Arheologul pământului dobrogean originar din Transilvania. Nicolae Gostar s-a născut în urmă cu 101 ani

ro

02 Mar, 2023 00:00 1226 Marime text
  • După ce și-a luat licența, Gostar a devenit în 1948 asistent la disciplina de istorie universală veche, în cadrul Universității din Cluj
  • În ținutul dintre Dunăre și mare, el a săpat, a descoperit și a studiat o serie de inscripții despre care a scris în studiile sale epigrafice, de înaltă ținută științifică
  • Nicolae Gostar s-a stins din viață pe 23 octombrie 1978, la Constanța
 
Istoria l-a ținut minte pe Nicolae Gostar ca pe o personalitate în domeniul arheologiei, majoritatea cercetărilor sale fiind axate pe patrimoniul arheologic al Dobrogei.
 
Nicolae Gostar s-a născut în municipiul Deva, județul Hunedoara, în ziua de 2 martie 1922. A provenit dintr-o familie modestă.
 
În orașul natal, viitorul arheolog absolvea studiile elementare și pe cele liceale. Începând cu anul 1942 a învățat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din Cluj. Aici, a avut profesori nume precum: C. Daicoviciu, T.A. Naum, Romul Cîndea, Mihai Macrea, toți remarcând la Gostar tenacitatea și puterea lui de muncă.
 
A fost nevoit să-și întrerupă studiile în 1944, din cauza războiului. A fost înrolat în armată participând cu Batalionul 7 Vânători la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Pentru serviciul oferit patriei, Nicolae Gostar primea medalia „Bărbație și Credință cu spade și panglică el. a III-a”.
 
După reînceperea studiilor universitare, Nicolae Gostar își lua licența Magna cum Laude, în 1947. Peste un an, el era numit asistent la disciplina de istorie universală veche, în cadrul facultății absolvite.
 
A profesat acolo timp de aproape zece ani, pentru ca în 1957 să se mute la Iași, ocupând postul de conferențiar la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
 
Ca arheolog, Gostar a participat la șantierele cetăților dacice din Munții Orăștiei.
 
S-a specializat pe perioada daco-romană și astfel, i-a fost încredințată elaborarea capitolului Provincia Dacia pentru cea de-a doua ediție a Tratatului de Istorie a României, volumul I.
 
Gostar a fost unul dintre colaboratorii permanenți ai Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Interesul lui față de siturile arheologice din Dobrogea s-a reflectat în paginile lucrării de doctorat, unde a tratat „Marele monument funerar de la Adamclisi”.
 
În ținutul dintre Dunăre și mare, el a săpat, a descoperit și a studiat o serie de inscripții despre care a scris în studiile sale epigrafice, de înaltă ținută științifică. Amintim exemplele: „Lupta populațiilor de la gurile Dunării împotriva autorităților romane” (1961), „Miliariu roman din nordul Dobrogei” (1963), „Monumente grafice inedite din lapidariul Muzeului regional de arheologie Dobrogea” (1963), „Noi monumente epigrafice de la Scythia Minor” (1964), „Misiunea lui Tiberius Claudius Pompeianus la gurile Dunării” (1968), „Inscripțiile de la Tropaeum Traiani” (1969), „Despre mormântul lui Ovidius la Tomis” (1970).
 
Nicolae Gostar a condus săpături pe tot cuprinsul țării, de la așezările neolitice de la Rastu și Hăbășești, la castrul roman de la Mehadia și cel de la Orăștioara de Sus și până la cetățile dacice de la Costești, Blidaru, Făeragul, Piatra Roșie și Grădiștea Muncelului.
 
Cu toate acestea, Dobrogea a exercitat o puternică fascinație pentru arheolog, acesta fiind prezent în permanență la sesiunile științifice organizate în orașul de la malul mării, cu o serie de comunicări unde a adus interpretări noi, primite cu mare interes de lumea științifică. 
 
Nicolae Gostar s-a stins din viață pe 23 octombrie 1978, la Constanța. Decesul său a surprins pe toată lumea, el urmând să-și prezinte lucrarea „Dacorum fratrum in insciptia lui Tib. Plautius Silvanus Aelianus (ClL, XIX, 3608= ILS, 986)“, în cadrul Sesiunii științifice a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, programată în perioada 23-25 octombrie. În locul lui a prezentat V. Lică.
 
Avea doar 56 de ani în momentul decesului.
 
Vă prezentăm mai jos un fragment din volumul „Noi monumente epigrafice din Scythia Minor”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, semnat, printre alții, de Gostar, A, Aricescu, V. Barbu, Gh. Poenaru-Bordea și Adrian Rădulescu.

 

„Din bogatul material epigrafic inedit aflat în lapidariul muzeului din Constanţa şi din Mangalia, mi-au fost încredinţate pentru publicare cîteva inscripţii dintre care unele prezintă un interes deosebit. Am împărţit aceste monumente în trei categorii: inscripţii cu caracter public, inscripţii cu caracter religios şi inscripţii funerare. Inscripții cu caracter public Inv. L. 372 (Muzeul din Mangalia). Fig. 1. Placă de marmură albă pe care se păstrează un fragment dintr-o horothesia a callatienilor. Dimensiunile : 0,38 X 0,35 X 0,11 m . A fost refolosită în epoca romano-bizantină la un edificiu creştin, cînd a fost transformată într-un capitel cu semnul crucii; mai tîrziu, într-o epocă mai nouă, monumentul a fost din nou folosit ca prag la intrarea unei clădiri, din care cauză suprafaţa scrisă a fost perforată în două locuri, făcînd să dispară o bună parte din textul inscripţiei, deja mutilată. Scrierea este îngrijită. Înălţimea literelor : 0,12 cm.


 
Deşi inscripţia este extrem de mutilată, totuşi de la început ne putem da seama că textul este identic cu cel al unei inscripţii în limba latină şi cu al alteia în limba greacă, ambele găsite tot la Callatis.

Din text putem deduce că monumentul este de fapt o horothesia a calatienilor, scrisă în mai multe exemplare în limbile greacă şi latină; pînă acum se cunosc trei fragmente, unul în limba greacă şi două în limba latină.
În cele două inscripţii publicate pînă acum, textul horothesiei putea fi întregit pînă la ad lapidem uicensimum et quintum p(edum) II, pe cînd inscripţia noastră continuă hotărnicia pînă la ad lapidem uicensimum et sextum p(edum).

Cuvintul uicensimum, care este un arhaism, ne-ar ispiti să datăm inscripţia în sec. I î.e.n. - I e.n., dar forma literelor din textul grecesc ne indică mai curind sec. II e.n. N-ar fi exclus însă ca inscripţiile să fie copii mai noi după o horothesia extrasă dintr-un decretum imperial mai vechi, sau un senatus consultum din sec. I î.e.n., unde se prevedeau drepturile, imunităţile şi hotarele oraşului Callatis.”

#DobrogeaDigitală In memoriam Nicolae Gostar, arheolog și istoric român

 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii