28 martie la Constanța de-a lungul timpului Amfiteatrul Tomisului și luptele de gladiatori. Vedetele arenei antice

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
În urmă cu 1800 de ani, începând cu luna martie, cetățenii Tomisului se adunau să asiste la cele mai importante spectacole ale cetății: jocurile de gladiatori. În secolele II-III d.Hr., instituţia gladiatorului avea un regim cu totul special. Plebea imperiului, fie ea de la Roma sau din provincii, își dorea cu ardoare „pâine şi circ” şi aştepta cu nerăbdare toate festivalurile şi spectacolele prevăzute în calendarul religios roman. Serbările cultului imperial - în cinstea caesarului şi a familiei sale, celebrarea diverselor zeităţi, schimbarea anotimpurilor - toate acestea erau prilej de organizare de jocuri.
 
Gladiatorii erau vedete comparabile cu starurile din fotbalul actual. Bineînţeles, un campion de la Tomis nu putea fi comparat cu unul de la Roma sau Capua, dar, pe plan regional, se bucura de o mare popularitate. În perioada imperială romană, tot mai mulți luptători erau oameni liberi, intrați de bunăvoie în această profesie pentru a dobândi avere, faimă și statut. Înfruntările erau supravegheate de un arbitru, aveau reguli stricte și nu se încheiau mereu cu moartea învinsului, ci cu declararea înfrângerii sale. Uneori însă, autoritățile puteau decide ca o luptă să fie sine missione, fără iertare, și atunci finalul era clar: învinsul unei confruntări trebuia să moară!

 
Adevărate sărbători ale cetății, luptele de la Tomis aveau loc în Amfiteatrul ale cărui ruine au fost identificate pe țărmul estic al orașului vechi, în zona Esplanada-Modern, lângă Poarta cea Mare a cetății.
 
Descoperit în 1989, cu ocazia construirii unui hotel, edificiul s-a păstrat parţial, iar în prezent se află în stare de conservare, nefiind inclus în circuitul turistic. Specialiştii care au cercetat situl arheologic au stabilit că edificiul a funcţionat până în sec. IV d.Hr., când peste el a fost ridicată o basilică creştină.
 

Era un amfiteatru de dimensiune medie, cel mai probabil elipsoidal, de aproximativ 100 de metri lungime, lat de circa 80 şi cu o arenă de aproximativ 60 pe 30 metri. În ceea ce priveşte înălţimea sa, una dintre ipotezele plauzibile indică valori de 20-25 de metri. Perioada sa de glorie, dovedită şi susţinută de vestigiile descoperite, a fost în secolele II şi III d.Hr. Foarte probabil, avea o capacitate de aproximativ 2.000 de locuri. În tribunele sale se adunau tomitanii pentru a-i admira și aplauda pe luptători, oameni liberi și voluntari aflați în căutarea gloriei și a câștigului bănesc.
Cunoaștem numele și o parte dintre poveștile acestor sportivi grație monumentelor antice cu inscripții ce îi menționează, artefacte descoperite de către arheologi în ultimul secol.
 
Argutos (Vicleanul) a fost un reţiar (retiarus), tipul de gladiator care lupta folosindu-se de o fuscina (trident sau furcă) şi de o plasă (reţea de la care vine şi numele tipului de gladiator), cu care încerca să îşi prindă, împiedice sau imobilizeze adversarul. Inscripţia de pe stela sa funerară (descoperită în 1935, pe strada Cuza Vodă și aflată astăzi în patrimoniul MINAC) a fost tradusă de specialişti astfel: „Aici, zac eu, Argutos, retiarul, cel care am învins în luptă de şase ori; m-a înmormântat Orestes, spre amintire. Salutare trecătorule”.
 
O dovadă clară că, în secolele II-III d.Hr., gladiatorii Tomisului erau, în general, oameni liberi este stela funerară a lui Attalos, aflată astăzi în lapidariumul Muzeului Național de Istorie a României din București. Monumentul îi prezintă în relief pe gladiator şi pe soţia sa, ceea ce arată că era un om liber, deoarece sclavii nu aveau voie să se căsătorească. Attalos a trăit în sec. III d.Hr. şi era un bestiarius, un tip de gladiator specializat în lupte contra animalelor sălbatice. Și-a găsit sfârșitul în arenă, fiind ucis de un taur sau poate bour sau zimbru.
 
Un alt luptător a fost Amarantos, poreclă care se traduce prin „Nemuritorul”. Stela acestuia, fragmentară, a fost găsită în anul 1900, la Constanţa. Inscripţia dedicată memoriei sale spune următoarele: „Pe Amarantos, care a murit în lupte de eroi, l-a înmormântat Ophellis Longos, ca amintire, a ridicat această stelă, scrisă cu îngrijire, Sophon. Salutare trecătorule“. Aceste lupte de eroi, despre care se menţionează în stelă, erau des întâlnite în jocurile din Imperiu. Gladiatorii erau costumaţi în personaje mitologice celebre - Ahile, Hector, Ajax sau Ulise - și erau puși să se lupte între ei, spre deliciul publicului. Amarantos a murit aşadar, foarte posibil, în timpul unui astfel de spectacol.
 

Cel mai cunoscut gladiator tomitan a fost însă Skirtos Dacul, al cărui epitaf menționează: „Eu, Skirtos Dakesis, de condiţie liberă, încununat cu şase victorii, părăsind viaţa înainte de vreme, zac la Tomis, având drept locuinţă mormântul. Vă urez sănătate”. Relieful îl arată pe Skirtos în costum de raetiar, înarmat cu trident (fuscina) şi pumnal în mâna stângă iar în mâna dreaptă având un gladius. În dreapta sa a fost sculptat şi un câine de talie mică, foarte probabil animalul său preferat.

Un alt star al arenei tomitane era Agroicos. Armele sale erau propriii pumni, pentru că el era un „provocator“, un fel de boxer antic care îşi înfăşura pe mâini fâşii din piele, pe care monta ţinte de metal pentru a provoaca răni grave adversarului. Despre el nu există însă alte detalii. Un alt gladiator tomitan este personajul unui relief de marmură care datează tot din sec. II-III. Piesa este fragmentară şi, pentru că nu există inscripţie (s-au păstrat doar 3 litere), numele luptătorului este Necunoscut. Anonimul este însă prezentat în poziţie de luptă, spre dreapta. Pe cap poartă o cască rotundă, braţul îi este înfăşurat în benzi de curele, iar în dreapta are un pumnal.
 
Inscripţiile funerare ale gladiatorilor nu sunt singurele dovezi ale jocurilor de la Tomis. Astăzi, la prestigiosul British Museum din Londra există două monumente descoperite în anul 1860 la Kiustenge (Constanța) de către angajații unei companii feroviare britanice. Sunt două dedicații făcute de conducerea orașului Tomis (Sfatul și Adunarea Poporului) în cinstea a doi cetățeni, sponsori și editori ai unor astfel de jocuri de gladiatori. Ei se numeau Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus (probabil tată și fiu), care, în calitatea lor de oficiali ai orașului (pontarhi), au finanțat, „au dat cu larghețe lupte de gladiatori și fiare, timp de șase zile în șir, în mod strălucit”.
 
Poveștile acestor gladiatori și finanțatori de jocuri, atât cât au putut fi ele deslușite, vin să întregească și să îmbogățească povestea orașului antic. Dovezile acestui spectacol continuă însă să apară, iar în ultimii ani arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au descoperit și alte artefacte (opaițe cu desene, fragmente de relief) care amintesc de aceste lupte din arena orașului Tomis...
 
Reclama zilei  - Fabrica de Bere Frații Gruber furnizează: Bere în sticle și butoaie, Acid carbonic. Aparat de debitat bere, Ghiață artificială. (1924)


Citește și:
26 martie la Constanța de-a lungul timpului Alegerile la Barou, tragedia vasului sovietic Ural și contrabanda din Port