28 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Moartea atletului Agathandros, în rândurile unei inscripții antice

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi, fila de calendar este dedicată uneia dintre cele mai interesante inscripții antice descoperite la Constanța și care, de mai bine de un veac, se află într-un depozit al prestigiosului British Museum din Londra.
 
Se cunoaște faptul că piesa a fost descoperită în jurul anului 1860, în Valul de piatră (unul din cele trei valuri ce traversează Dobrogea de la vest la est), la aproximativ 5 kilometri de Constanța, de către medicul englez William Henry Cullen. Acesta a găsit stela de marmură cu inscripție în limba greacă, piesa fiind ulterior datată de către specialiști în secolul II d.H., în epocă romană. Artefactul a fost ridicat și trimis la British Museum. La acea vreme, firma britanică DBSR (Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour) obținuse de la Imperiul Otoman concesiunea pentru construirea căii ferate Kustenge – Bogazchioi (Constanța – Cernavoda), precum și concesiunea asupra portului Kiustenge. Cele două concesiuni și exploatarea lor a fost efectuată de către DBSR între anii 1857 -1882, iar dr. Cullen, un pasionat de arheologie, era medicul comunității britanice ce opera aici.
 

Vorbim despre o perioadă în care supușii Regatului Unit, aflați în diverse zone ale lumii cu diverse afaceri, au „rechiziționat” numeroase vestigii antice, pe care le-au trimis în patrie. De la Tomis, pe lângă monumentul la care ne referim astăzi, britanicii au mai ridicat câteva inscripții, printre care și dedicațiile în cinstea sponsorilor de lupte de gladiatori, membri ai familiei Priscius, despre care am vorbit într-o mai veche filă de calendar.
 
Să vedem însă la ce se referă efectiv monumentul înstrăinat, așa cum a fost el tradus de epigrafiștii români în lucrarea „Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine,vol II – Tomis și Teritoriul său”. Iată traducerea: „Eram copil al lui Iulianus și al Reginei, eu, Agathrandos, când am părăsit în vârstă de 17 ani lumina soarelui. Am murit în frumoasa Smyrna, unde m-am grăbit să merg pentru a învinge la Jocurile Pythice și a obține pentru patria mea coroana întrecerii. În locul coroanelor mele, rudele și patria au numai oasele mele, închise sub această piatră funerară. Salutare, trecătorule!”
 
Aparent, doar câteva rânduri despre o moarte prematură, dar studierea lor aduce o bogăție de informații! În primul rând, inscripția este în greacă, iar tristul ei erou poartă de asemenea un nume grecesc, Agathrandos. Surprinzător, părinții săi au nume romane, latinizate: Iulianus și Regina. Părinții nu au însă tria nomina (cele trei nume), ceea ce ne arată că nu erau cetățeni romani în sensul juridic al cuvântului, ci doar supuși ai marelui Imperiu. Vorbim despre locuitorii unui Tomis, vechi oraș grecesc, care însă, în secolul II d.H., se afla în plină epocă romană. Părinții au nume latine, ceea ce arată că grecii de pe coasta vest-pontică se aflau, alături de băștinașii geți și de traci, în plin proces de romanizare. Dar de ce fiul unor greci romanizați poartă un nume clasic elen? Poate că tânărul Agathrandos a fost numit astfel după unul dintre străbunii lui (poate după un bunic), pentru a-și arăta astfel originea. Este o supoziție, dar una destul de probabilă.

 
Inscripția ne dezvăluie că Agathrandos a murit la Smyrna, în timpul Jocurilor Pythice, dar că osemintele sale au fost aduse la Tomis și inhumate aici. În acea perioadă, în ritualul funerar al lumii romane se foloseau deopotrivă inhumarea și incinerarea. Cum și-a pierdut viața Agathrandos, un tânăr sportiv de numai 17 ani? Acest mister nu ne este dezlegat de către rândurile scrise în piatră. El a plecat, probabil, împreună cu mai mulți tineri ce formau o delegație a Tomisului. Cetatea a trimis deci un sportiv sau mai mulți la Smyrna, vechi polis grecesc din Asia Mică (azi Izmir, Turcia). Agathrandos, probabil un campion al urbei sale natale, a plecat să participe la Jocurile Pythice ce se desfășurau și în acel oraș de pe coasta Mării Egee.
 
Jocurile acelea presupuneau, în primul rând, desfășurarea unor competiții sportive, însă tot în cadrul lor se organizau și întreceri de artă și de dans. Presupunem, totuși, că tânărul tomitan a mers la Smyrna pentru a participa la întrecerile sportive. Poate că a murit în urma unui accident, în timpul unei întreceri. Nu este însă imposibil ca el să fi decedat și din alte motive, poate naturale, de vreo boală anume, contactată pe timpul călătoriei.
 
Jocurile Pythice erau celebre în lumea greacă și se organizau la doi ani după Jocurile Olimpice. Se desfășurau în primul rând la Delphi, dar în epocă romană mai multe polisuri grecești au organizat și ele astfel de întreceri, sub titulatura de Jocuri Pythice. În lumea întreagă au fost descoperite mai multe inscripții care atestă acest lucru și este foarte probabil ca ele să fi avut loc și la Smyrna. Această localitate a fost mai întâi un polis ionian grecesc de epocă arhaică, extrem de important în secolul VI î.H. Două veacuri mai târziu, orașul a fost mutat de Alexandru cel Mare într-o nouă locație, fiind învecinat la nord cu Pergamum (Pergam, Pergamon) și la sud cu Ephesus (Efes). Era un oraș foarte bogat, care exporta în toate colțurile lumii smirnă, mir…
 
Se știe că în secolul al II-lea, în timpul împăratului roman Hadrian (117-138 d.H.), la Smyrna a fost construit un mare gymnasium, instituție de educație a tinerilor, unde aceștia se antrenau și pentru jocuri sportive publice. Acest gymnasium a făcut probabil ca Smyrna să devină o gazdă normală pentru desfășurarea unor etape regionale a Jocurilor Pythice. Smyrna și orașul vest pontic aveau categoric strânse relații culturale. Agathrandos din Tomis a mers astfel la Smyrna, cel mai probabil după ridicarea acestui gymnasium.
 

Campionii jocurilor pythice primeau ca recompense cununi de laur (laurul, mirtul era plantă sacră a zeului Apollo), iar acest premiu și-l dorea și tânărul nostru, așa cum se vede și în inscripție („a obține pentru patria mea coroana întrecerii”). La jocurile pythice aveau loc concursuri de alergare, de lupte, de pankration (un precursor al boxului modern) și de pentathlon, o competiție complexă ce se desfășoară și astăzi în cadrul Jocurilor Olimpice Moderne. Victoria la Jocurile Pythice, la Delphi sau într-un alt mare oraș elen, era visul oricărui tânăr al epocii greco-romane. Era și visul lui Agathrandos din Tomis, dar speranțele și viața lui s-au sfârșit în mod nedrept și mult prea timpuriu. Inscripția lui ne vorbește despre speranțe, despre familie, despre oraș, despre soartă…
 
Agathandros a fost un luptător. Foarte probabil, abia trecut de juniorat, a vrut să își măsoare forțele cu adversari mult prea experimentați, înainte de a fi pregătit (unde m-am grăbit să merg). Luptele erau foarte dure, antrenamentele la fel, fiind consemnate în epocă multe decese ale unor luptători, așa că ne putem imagina că tânărul tomitan a sfârșit în arenă, sub privirile a mii de spectatori.
 
Deși au ajuns să se desfășoare și la Smyrna și în alte orașe, ideea Jocurilor Pythice pornea de la Delphi. Vechii greci credeau că aici este centrul pământului, Omphallos, buricul Pământului. Numele jocurilor nu vine însă de la celebrul oracol, de la preoteasa Pythia ale cărei vorbe stranii erau interpretate de către muritori în fel și chip. În spatele numelui stă o legendă legată de zeul luminii, al Soarelui și al artelor, Apollo. Potrivit mitului, mama lui Apollo, frumoasa zeiță Leto era însărcinată cu Artemis, viitoarea zeiță a vânătorii. Atât Apollo – fiul cel mare, cât și Artemis erau copii făcuți de Leto cu Zeus, Marele Stăpân al Olimpului, Zeul Suprem. Soția lui Zeus, geloasa Hera, s-a hotărât să o pedepsească pe Leto și l-a trimis asupra ei, ca să o chinuiască, pe Șarpele Python, un monstru uriaș, un dragon. Auzind asta, Apollo a decis să își salveze mama și a pornit în urmărirea lui Python. L-a prins pe muntele Parnasus (Parnas) și l-a săgetat de moarte. Apoi, pentru că Python fusese animalul sacru al Herei, Apollo a trecut printr-un ritual de purificare, iar la finalul acestuia a decis să instituie Jocurile Pythice și Templul din Delphi… 
 
Reclama zilei – Cristalul Dobrogei – Fabrica de Sticlărie Gh Caropol, Z. Zamfirescu & Co, Biroul de desfacere al produselor fabricei – Str. Carol no. 37, Telefon fabrică 59.3. Se execută imediat orice comandă de sticlă de tot felul și de toate mărimile. Se șlefuiesc geamuri și oglinzi de cristal. (Anuarul General al Dobrogei – 1925)
 
Citește și:
27 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Povestea Liceului „Domnița Ileana”și portretul unei creatoare- Valentina Boteanu