#ConstanțaEsteBine Mă ascult?

• Vă așteptăm la ultimul Webinar al seriei Pătratul stabilității să discutăm deschis despre modul în care ne ascultăm noi pe noi, în care ne conectăm cu propriul corp, în care vedem și auzim, sau nu ne vedem și nu ne auzim.

Foarte puțini dintre noi au fost învățați să comunice cu adevărat.

Suntem crescuți în familii în care mama este varianta absolută a mamei, un masculin dominator și posesiv, iar tata este varianta băiețel care ascultă sau nu de mama. Alcoolismul și țigările la bărbat indică persistența comportamentului de băiețel, la vârste când responsabilitatea adultă ar fi normalul, iar încăpățânarea, tulburările metabolice și hormonale la femei indică exagerarea laturii materne.

Nu știm să comunicăm, cu noi sau cu alții. De la adult la adult. Nu ne-a învățat nimeni.

Părinții și ceilalți aparent adulți sunt prea ocupați cu conflictele din ei și dintre ei (conflicte mamă-băiețel), să mai bage de seamă realele noastre nevoi.

Copiilor li se închid gurile cu mâncare, cu lucruri și mai nou cu tehnologie (o tabletă sau un telefon mobil și ai scăpat de gura copilului).
Așa că nu știm să exprimăm nici către alții, nici către noi înșine ceea ce ne deranjează sau ce anume ne-am dori de la viață.
Opriți-vă acum două minute.

Și scrieți pe o hârtie.

Ce mă deranjează real, în acest moment este....... Vedeți ce iese. Cum iese. Dacă iese. Nu relaționăm bine cu noi înșine (și nici cu ceilalți).

Când apar stări interioare, senzații și emoții, pe care nu le putem pune în cuvinte și nu le înțelegem, căutăm cauze în jurul nostru sau căutăm vinovați.

Senzațiile interioare de neliniște, de nemulțumire sau de gol (de nimic, de vid) pot fi atât de copleșitoare, încât neînțelese, neintegrate și necomunicate se transformă în dependențe și obiceiuri dăunătoare.

Unele dependențe (de alcool, de droguri, de mâncare) sunt foarte dăunătoare, alte dependențe (de muncă, de curățenie, de acumulare de posesiuni) sunt considerate simboluri ale succesului social.

Dar dependențele sunt dependențe. Doar acoperiri ale cauzelor reale ale conflictului interior. Eu nu mă ascult pe mine, eu nu stau suficient cu mine (pentru că nu mă plac și nu mă simt bine când sunt doar eu cu mine) și nu am nici cea mai vagă idee ce mă face fericit.

Dar aștept ca cel de lângă mine să mă facă fericit. Nu mă ascult, nu-i ascult pe ceilalți, nu știu ce vreau. Dar aștept fericire. În cuplu, în familie, această dinamică este foarte vizibilă și este ieșită mult la suprafață. Căutăm fericirea.

Și este posibil ca direcția căutării să fie greșită. Fericirea nu este o destinație, ci este o stare care apare când urmăresc destinația corectă.

De fapt, care este reala destinație a vieții? Ce căutăm, fiecare din noi, cu adevărat? Ce nevoie fundamentală avem, real?

Vă așteptăm la ultimul Webinar al seriei Pătratul stabilității să discutăm deschis despre modul în care ne ascultăm noi pe noi, în care ne conectăm cu propriul corp, în care vedem și auzim, sau nu ne vedem și nu ne auzim.

https://www.eduvisionlearning.ro/.../pachet-patratul...

Senzațiile corporale sunt cheia către noi înșine.

Dacă doriți să vă antrenați fiecare separat, continuați exercițiile fizice cu corpul. Am ajuns la 15 genuflexiuni zilnice. A fost un drum lung să fac 10 genuflexiuni zilnice și să cresc cu câte una în fiecare zi. Erau zile în care creierul s-ar fi oprit cu bucurie la 10. Am continuat fără să forțez, extinzând limita posibilă.

Genunchii mei își exersează zilnic mobilitatea. Nu accept comportamente care să-mi îmbătrânească genunchii.

La fel și exercițiile de gimnstică perineală. Uneori ies, alteori nu. Vom continua programele de mișcare pe gimnastică perineală, împreună cu fetele de la Vitality, într-o nouă formă și formulă inedită, începând cu luna septembrie. În vacanța de vară, evaluăm fiecare achizițiile de până acum. Și ne odihnim.

Mă ascult? Învăț în fiecare zi.

Să aveți un sfârșit de săptămână cât mai echillibrat!

Cu iubire.

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda

www.centrulnatura.ro