De la „Epoca de Aur” la colapsul zootehnic Documente din arhivele Securității scot la iveală criza absurdă din 1986 în județul Cluj

O serie de documente inedite făcute publice de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) conturează un tablou dezastruos al economiei socialiste din România anului 1986, având ca studiu de caz județul Cluj. Notele informative ale Serviciului 2 al Securității Cluj arată că efectele deciziilor politice și economice ale regimului comunist s-au răsfrânt dramatic asupra sectorului zootehnic, unde animalele și oamenii deopotrivă au suferit consecințele unor lipsuri cronice, ale managementului defectuos și ale neglijenței generalizate.
 

Penurie de furaje, mortalitate ridicată și fenomene aberante în ferme

Rapoartele întocmite de contrainformațiile economice ale Securității în prima parte a anului 1986 relevă o criză acută de furaje combinate, fân și cereale la nivelul Cooperativelor Agricole de Producție (C.A.P.) și al întreprinderilor avicole de stat.
Situația a generat disfuncționalități majore în lanțul de producție:

• La C.A.P. Mănăstireni, în ianuarie 1986, peste 200 de viței riscau să moară în câteva luni din cauza îngrijirii necorespunzătoare, a lipsei furajelor și a unui microclimat impropriu, mulți îmbolnăvindu-se de tricofiție. În plus, un grajd de vaci avea acoperișul spart, existând pericolul prăbușirii grinzilor sub infiltrațiile de apei, în timp ce lipsa ieslelor la staulele de oi genera risipă masivă de furaje.
• La Întreprinderea Avicolă de Stat Cluj, livrările deficitare de furaje au dus la o scădere masivă a producției de ouă cu 20.000 de bucăți pe zi, iar la puii pentru carne greutatea la sacrificare a scăzut de la media de 1.200 de grame la 800–1.000 de grame pe cap de animal. Mai mult, din cauza golurilor în furajare, la puii pentru carne a apărut fenomenul de canibalism, iar găinile ouătoare au început să consume ouăle de pe benzile de colectare.
• La Întreprinderea pentru producerea nutrețurilor combinate din Cluj-Napoca, deficitul pronunțat de cereale a făcut ca „Avicola” să rămână fără furaje zile întregi, mortalitățile rândul păsărilor ajungând la aproximativ 10.000 pe zi în aprilie 1986.
• La C.A.P. Tureni și Săndulești, rezervele de fân au fost complet epuizate, animalele fiind hrănite cu resturi de paie. La Săndulești, producția de lapte scăzuse sub o jumătate de litru pe cap de vacă, iar animalele erau extrem de slăbite.

Restanțe salariale uriașe și nemulțumiri profunde

Criza economică din zootehnie a generat o stare de tensiune accentuată în rândul cooperatorilor. Lipsa fondurilor a blocat lucrările de investiții în grajduri și maternități la mai multe unități (Mihai Viteazul, Turda Nouă, Unirea, Tureni).
Totodată, până în aprilie 1986, în județ persistau restanțe salariale de aproximativ 50 de milioane de lei, aferente anului anterior. Această situație a stârnit revolta angajaților; spre exemplu, la Tureni, mulgătorii și îngrijitorii au reclamat că retribuțiile derizorii de 150 de lei pe lună nu justifică munca prestată de dimineața până seara.

Dezastrul din noiembrie 1986: Intoxicație masivă și carne compromisă pe piață

Punctul culminant al crizei a fost consemnat în noiembrie 1986, când o intoxicare alimentară severă cu o substanță neurotoxică a afectat fermele zootehnice Borșa (din cadrul I.A.S. Gherla) și Nima (din cadrul I.A.S. Dej).
Potrivit buletinelor informative ale Inspectoratului Județean Cluj al Ministerului de Interne, până la data de 3 noiembrie 1986 fuseseră sacrificate de urgență 150 de bovine (114 la Borșa și 36 la Nima), alte zeci aflându-se în stare gravă. Deși organele de Miliție, Securitate și specialiștii veterinari au demarat anchete de amploare pentru a stabili cauzele contaminării, documentele indică un aspect alarmant: carnea rezultată din aceste sacrificări de urgență a fost valorificată în totalitate prin Întreprinderea de industrializare a cărnii, ajungând direct pe masa populației.
Arhivele CNSAS demonstrează astfel că sistemul economic din perioada comunistă funcționa pe fondul unui colaps structural permanent, în care prețul achitat de societate – reflectat în foamete, lipsuri, degradare materială și riscuri majore pentru sănătatea publică – era mascat de o propagandă rigidă și deconectată de la realitate.