Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:18 21 02 2018 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Nume de legendă Cei trei prinţi pe care i-a avut Marina Română

ro

11 Nov, 2012 20:00 4970 Marime text
printi_-_Principesa_Ileana_sursa_foto_www_istoria_md.jpgFie că sunt de sânge albastru sau sunt fii de ţărani, fie că este vorba de urmaşul lui Creangă sau fiu de mare om politic, toţi au scris o filă din istoria marinei române.

Săptămâna viitoare este mare sărbătoare: pe 17 noiembrie se împlinesc 140 de ani de învăţământ de marină. Este o ocazie bună de a aduce un omagiu personalităţilor de legendă ale şcolii de marină.

Prima femeie comandant de cursă lungă pe un iaht

Marina română a avut trei prinţi printre cursanţi, ne povesteşte muzeograful Mariana Păvăloiu. Prima femeie cu sânge albastru este principesa Ileana. Fiica cea mică a reginei Maria şi a regelui Ferdinand deşi a primit o educaţie potrivită pentru condiţia sa, primind lecţii de pictură şi sculptură, ea era atrasă de mare. Aşa se face că a terminat şcoala navală în anul 1928 şi a susţinut examenul de absolvire de căpitan de cursă lungă în faţa unei comisii conduse de comandantul şcolii. Ea a avut nevoie de aceste cursuri întrucât avea un iaht care se numea „Isprava" şi îşi dorea să îl conducă singură. A fost prima femeie din România, care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă pe iaht. „În ceea ce mă priveşte, sunt extraordinar de fericită, pentru că am acum un mic iaht, în greutate de 12 tone, cu motor şi vâsle, căruia îi zic «Isprava». Îmi petrec tot timpul pe iaht, care este raiul meu. Dragostea mea pentru mare creşte necontenit. Am studiat tainele navigaţiei toată iarna cu căpitanul-comandor Pais, un profesor excelent şi un om de mare încredere. Primăvara viitoare intenţionez să depun cerere pentru a obţine brevetul de căpitan de navigaţie", scria ea principelui Carol. Pasiunea sa pentru iahting l-a făcut pe rege să o repudieze.

Ea s-a stins într-o clinică din Ohio SUA.

printi.jpg

Al doilea prinţ care a luat cursuri de marinărie este Constantin Sturza, născut la Constanţa. A terminat şcoala de marină în anul 1930. Avea doar 21 de ani.

În anul 1936 a absolvit şcoala navală un alt prinţ - Leon Ghica. În perioada comunistă, el a fost dat afară din marină şi urmărit. În acest timp, el se ascundea în pădurile Moldovei. S-a întors în Bucureşti, unde însă a muncit ca dulgher, a povestit domniţa Ghica, fata sa, într-un interviu.

Cei doi prinţi au luptat întregul război pe navele marinei în Marea Neagră. Nu au avansat mai departe de gradul de locotenent - comandor pentru că au fost îndepărtaţi din marină.

Fiul lui Ion Creangă, director al Serviciului Maritim Român

Nicolae Ionescu Johnson, fostul elev al lui Ion Creangă, este o legendă a marinei. S-a născut la Iaşi, într-o familie sărmană şi a rămas orfan de la o vârstă fragedă. Apoi a intrat la şcoala de marină din Galaţi. Aici a primit o bursă cu care putea să se întreţină.

După ce a absolvit facultatea, la scurt timp a devenit director al Serviciului Maritim Român. Numele de Johnson i-a fost dat de Regina Maria, care, spunea ea, numele de Ionescu este mult prea comun.

Cui îi datorăm salvarea oraşului Constanţa

Un alt profesionist al marinei române a fost contraamiralul Horia Macellariu. El are o poveste foarte interesantă: a fost acuzat de crime de război întrucât a intrat în mişcarea de rezistenţă.

Datorită lui, spune dr. Mariana Păvăloiu. Constanţa a scăpat de urgia nemţească. El s-a înţeles cu amiralul german şi acesta şi-a retras trupele la sfârşitul războiului fără ca oraşul să fie atacat. În schimb, toate celelalte porturi de la mare şi de la Dunăre au fost transformate în ruine.

Horia Ion Pompiliu Macellariu s-a născut în 1894, în Craiova. Tatăl sau era inginer silvic, iar mama fiica unui ofiţer de cavalerie participant la Războiul de Independenţă. Timp de un an, între 1927 şi 1928, urmează Şcoala de război naval din Paris, în urma căreia a dobândit Brevet de stat majorist. Preşedintele Franţei îi conferă crucea de cavaler al Legiunii de onoare. A fost comandant al mai multor nave de luptă, printre care torpilorul „Vârtejul", cuirasate fluviale „Lascăr Catargiu" şi „Mihail Kogălniceanu", distrugătorul „Regina Maria".

Prizonier după 23 august 1944

Iacob Bălan a scris o frumoasă pagină de istorie în marină, fiind unul dintre ofiţerii care s-a ocupat de construcţiile navale. O perioadă a deţinut şi funcţia de director al Şantierului Naval Galaţi.

Nicolae Pârâianu a absolvit în 1924 Şcoala Navală de la Constanţa, ca şef de promoţie, fiind avansat sublocotenent.

El şi-a luat mai apoi doctoratul la Genova, fiind unul dintre întemeietorii Institutului de Construcţii Navale Galaţi. O figură specială îi aparţine comandorului Mihail Chiriţă, care a împlinit în acest an vârsta de 98 de ani. În timpul celui de-al doilea Război Mondial a fost comandant secund.

La data de 25 august 1944 a fost luat prizonier, timp de patru ani. Întors în ţară,, în 1950 el a predat o bună perioadă de timp la şcoala navală. Este autorul primului tratat de astronomie nautică.

Coleg cu el a fost Grigore Marteş, cel care a ajuns comandant al marinei în perioada 1963 - 1973.

Unul dintre primii ciberneticieni militari a fost viceamiralul inginer Marcel Diaconescu, şeful promoţiei din anul 1942 al instituţiei de învăţământ.

Legat de istoria marinei române se detaşează de departe şi viceamiralul Ioan Coandă, comandantul bricului Mircea. În anul 1895 a fost primul director al Serviciului Maritim Român.

Lungul drum al şcolii de marină

În România, prima şcoală marină a fost la Galaţi, înfiinţată în anul 1872. Marinarii noştri îşi desăvârşeau studiile în străinătate.

În perioada anilor 1872 -1877, mulţi ofiţeri ai marinei române au fost capabili să conducă nave ale corpului flotilei şi trupe de marinari în timpul Războiului de Independenţă şi să coopereze cu trupele de uscat. Bătălia s-a dat de la bordul navelor „România", „Fulgerul", „Rândunica şi „Gândacul".

Ofiţerii români au pus inclusiv mine pe Dunăre pentru a ca navele străine să nu se poată apropia de podul de la Cernavodă, vital pentru România. Marina a participat la primele transporturi de la Brăila pe malul românesc.

După anul 1895 început să se mute şcolile de marină la Constanţa, după ce Dobrogea a devenit pământ românesc.

În 1908 s-a pus piatra de temelie la şcoala navală din Constanţa, pe locul unde astăzi este Muzeul Marinei.

În anul 1969, şcoala de marină constănţeană a primit numele voievodului „Mircea cel Bătrân". Flota comercială proiectată la începutul anilor '70 avea nevoie de un număr sporit de ofiţeri. De aceea, la sfârşitul anului 1971, s-a luat decizia înfiinţării, la Constanţa, a Institutului de Marină Civilă.

Ti-a placut articolul?

Comentarii