CCR schimbă regula privind obiectele ridicate la percheziții. Decizia este definitivă

Curtea Constituțională a României a admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 159 alin. (13) din Codul de procedură penală și a stabilit că acestea sunt constituționale numai în măsura în care prin termenul „suspiciunea” se înțelege „suspiciunea rezonabilă”.

Decizia vizează modul în care organele judiciare pot ridica obiecte și înscrisuri descoperite în timpul executării unui mandat de percheziție.


Ce prevede Codul de procedură penală

Potrivit reglementării analizate de CCR, în timpul unei percheziții, organul judiciar trebuie să se limiteze la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală.

Legea prevede însă două situații în care obiectele sau înscrisurile trebuie ridicate.

Prima se referă la obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă.


A doua situație privește obiectele sau înscrisurile despre care există „suspiciunea” că pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

Tocmai formularea „suspiciunea” a fost analizată de Curtea Constituțională.



Oficial de la CCR 


Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin termenul „suspiciunea” din cuprinsul acestora se înțelege „suspiciunea rezonabilă”.

Rezumat

Legiuitorul a reglementat regula potrivit căreia, în contextul punerii în executare a mandatului de percheziție, organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. De la această regulă, legiuitorul a prevăzut, potrivit art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală, două excepții, și anume (i) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă, (ii) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Curtea a constatat că utilizarea de către legiuitor a termenului „suspiciune” în cadrul ultimei ipoteze a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art.1 alin.(5) și art.27 din Constituție.

Argumente

Curtea a constatat că și în situația reglementată de ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă aceasta pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerința existenței unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, apare cu evidență că legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.