Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:54 14 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Azi este Echinocţiul de primăvară Datini, tradiții, obiceiuri și ritualuri, legate de cultul soarelui

ro

20 Mar, 2013 00:00 3361 Marime text
Echinocţiul de primăvară, când ziua devine egală cu noaptea, la sfârșitul lunii martie, marchează creșterea soarelui pe cer, lungirea zilei și scăderea nopții. După Mărţișor, Babe, Moșii, când calendaristic am pășit în anotimpul primăverii, ne apropiem de momentul echinocţiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice.

Echinocţiul de primăvară 2013 se produce astăzi, 20 martie, când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade. La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii, potrivit astro-urseanu.ro. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest. În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni.

Copiii alungă frigul, iar tații pornesc plugurile

În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”. Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice forma de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei. Strămoşii daci aveau solide cunoştinţe de astronomie, iar templelor lor de pe înălţimi transpun grăitor chiar şi astăzi cunoştinţele lor despre calendarul solar. Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară mai ales pentru importanţa sa în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general. La Şinca Veche, unde se presupune că dacii aveau într-adevăr un locaş de cult în grotă, se vor fi adus desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii cu ocazia echinocţiului de primăvară. Totuşi, după convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit o transmutaţie, chiar dacă s-au păstrat în subconştientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină şi întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care dă direcţia pentru activităţi omeneşti specifice. Cu prilejul echinocţiului se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.

Ti-a placut articolul?

Comentarii