Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:17 17 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Declaraţiile Preşedintelui Senatului României, Crin Antonescu, referitoare la reforma activităţii Senatului

ro

11 Dec, 2013 21:57 525 Marime text
 ,,Tema pe care doresc să o prezint astăzi, în toiul şi în ciuda unei adevărate isterii antiparlamentare, este una care ţine de un proiect pe care eu, ca preşedinte al Senatului, l-am anunţat încă de la începutul sesiunii parlamentare, care se apropie de sfârşit, şi anume ceea ce am numi, general, un proiect de reformă a activităţii Senatului, pe care l-am gândit şi în legătură cu care m-am consultat şi cu alţi colegi din grupurile parlamentare. Proiect destinat a spori eficienţa şi prestigiul instituţiei parlamentare, vorbind în cazul acesta sigur despre Camera superioară, despre Senat.
Este vorba de un proiect care presupune modificări în Regulamentul Senatului şi, dacă ele vor fi adoptate, în anumite cazuri şi modificări ale altor acte normative sau chiar legi.
Vă voi prezenta, foarte scurt, principalele modificări le pare le propun.
Prima dintre ele vizează accentuarea caracterului deliberativ al activităţii parlamentare în Senatul României şi înseamnă introducerea unei proceduri sau unui episod stabil în activitatea Senatului şi anume ,,ora Guvernului” care presupune prezenţa, o dată pe lună, a Primului Ministru în faţa Senatului, într-o dezbatere cu întrebări şi răspunsuri adresate de senatori şi la care Primul Ministru răspunde. O prezenţă de minim două ore, repet, o dată pe lună. De asemenea, prezenţa săptămânală a câte unul ministru la solicitarea Senatului pentru dezbateri legate de activitatea, legislaţia şi funcţionarea domeniului pe care acesta, în cadrul ministerului său, îl coordonează.
În felul acesta, şi prin aceste dezbateri directe, se asigură o transparenţă mai mare şi actului guvernamental, se constituie o manifestare concretă şi autentică de control parlamentar asupra executivului şi, sigur, nu avem în vedere numai Guvernul, avem în vedere şi diverse instituţii care se află sub control parlamentar, care prezintă rapoarte şi ale căror rapoarte trebuie să fie ocazia unor dezbateri mult mai aplicate, mult mai puţin formale.
De asemenea, vorbim de măsuri care să analiza şi evaluarea actelor normative, dint-un anumit domeniu sub aspectul necesităţii şi eficienţei lor în aplicare, iar o asemenea activitate de control şi de evaluare se poate organiza prin intermediul comisiilor permanente, prin crearea de subcomisii, prin intermediul, atunci când e cazul, al unor comisii speciale.
Mai departe, există iniţiative şi măsuri de modificare privitoare la creşterea transparenţei activităţii parlamentare. Există, din păcate, o insuficientă comunicare a Parlamentului către opinia publică şi, în consecinţă, o insuficientă sau deformată reflectare a activităţii Parlamentului, nu doar în deciziile sale mari, care fac subiect de presă, nu doar şedinţele de plen destinate unor momente speciale, moţiunilor simple sau moţiunilor de cenzură şi, în sensul acesta, propunerea mea este de a introduce, după un model european, care se regăseşte atât în mari Parlamente din ţările democratice de tradiţie din Europa, dar şi în Parlamentul European, şi anume sistemul de raportori şi contra-raportori pe proiecte de lege.
Cu alte cuvinte, atunci când se convine la nivelul comitetului liderilor, nu pentru toate proiecte care există, dar pentru proiectele importante, să existe un raportor al comisiei şi atunci când opoziţia o solicită, un contra-raportor.
În felul acesta, se acordă, în mod democratic, esenţial pentru democraţia parlamentară, şansa opoziţiei de a-şi face mai bine, mai concret, mai temeinic cunoscut punctul de vedere asupra fiecăreia dintre aceste legi şi, de asemenea, este o şansă pentru toţi parlamentarii de la putere sau din opoziţie de a asuma responsabilităţi vizibile şi clare în ceea ce priveşte fiecare proiect legislativ.
Este, de asemenea, necesară reanalizarea procedurii legislative în sensul includerii unor proceduri speciale care, în acest moment, se aplică ad-hoc, să folosim jurisprudenţa Curţii Constituţionale, mă refer aici la momente care duc la adevărate blocaje, la simplificarea şi limpezirea procedurilor de reexaminare atunci când o lege este trimisă de către Preşedinte spre reexaminare, de exemplu. De asemenea, atunci când vorbim de proiecte de ordonanţe guvernamentale sau alte situaţii de felul acesta.
În fine, pentru celeritate şi eficienţă în procesul decizional intern al Senatului, constituirea unui organism de decizie privitor la ordinea de zi, în principal, la repartizarea timpilor între grupurile politice, la stabilirea algoritmului de reprezentare al grupurilor parlamentare la stabilirea algoritmului de reprezentare al grupurilor parlamentare în cadrul conducerii autorităţilor publice a căror numire este în competenţa Senatului, la înaintarea de propuneri către Biroul Permanent, un comitet al liderilor împreună vom vedea în care variantă, fie cu Preşedintele Senatului, fie cu Secretarul General al Senatului, care, în principal, pentru ordinea de zi să aibă aceste atribuţii.
În fine, două iniţiative despre care ştiu că sunt dificile şi care nu vor fi uşor de adoptat, la care sper să am înţelegerea tuturor colegilor mei din Senat, indiferent de grupul politic, care sunt destinate să crească şi calitatea, şi intensitatea activităţii parlamentare dar şi, de asemenea, percepţia publică şi credibilitatea acestei instituţii fundamentale pentru democraţie.
Creşterea numărului de şedinţe în plen ale Senatului de la două la trei pe săptămână, prelungirea activităţii Senatului pe patru zile lucrătoare, în care ziua de luni şi ziua de joi să fie zile dedicate activităţii în plen cu dezbatere de iniţiative legislative şi cu voturi finale joi. Marţi, o zi dedicată tot dezbaterilor, dar pe dimensiunea de control parlamentar, întrebări, răspunsuri, declaraţii politice, discuţii, aşa cum spuneam, cu miniştrii sau o dată pe lună cu Primul Ministru, şi miercuri - zi pentru comisii. În fine, este un program mult mai incomod decât cel care a existat în ultima vreme, dar cred că este un program normal pentru o instituţie parlamentară modernă şi, mai ales o instituţie parlamentară asupra căreia planează, din păcate, cu mai mult sau mai puţin temei, dar cu ceva temei fără îndoială, imaginea publică de instituţie cu un program extrem de comod, de instituţie care pierde foarte mult timp, de instituţie în care parlamentarii vin luni la Bucureşti şi pleacă miercuri seara, dacă nu marţi.
În fine, ultima chestiune foarte practică este stabilirea unei corelări între acordarea drepturilor materiale privitoare la suma forfetară în funcţie de numărul de voturi efectiv exprimate în cursul unei luni, astfel încât sub un anumit procent de voturi exprimate de un anumit senator, 75 sau măcar 50% din voturile totale să se diminueze proporţional şi suma forfetară care se acordă prin statutul senatorului şi deputatului acestui parlamentar.
În sensul acesta există şansa ca prezenţa senatorilor, participarea lor la activitatea parlamentară să fie una mult mai intensă şi există măsuri practice cu specimen de semnătură, cu lista de prezenţă la Secretarul General al Parlamentului.
Acestea sunt şi cred că, prin grija Secretariatului General sunteţi în posesia documentului complet, deci propunerii pe care am făcut-o şi pe care o înaintez Comisie pentru regulament, cu speranţa şi cu solicitarea ca, la reluarea activităţii parlamentare, la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2014, să analizeze cu prioritate această comisie şi după aceea să discutăm şi în plen, pe baza raportului aceste propuneri.
Mi-aş dori foarte mult, dacă se poate cât mai curând, de la începutul sesiunii următoare, să intre în vigoare această modificare şi Senatul, cel puţin, să îşi desfăşoare activitatea după această nouă formulă.
Mă opresc aici cu acest subiect. Aş vrea să mai adaug ceva care are legătură cu cele întâmplate, ieri, la Camera Deputaţilor, ce-i drept, nu la Senat, dar are legătură cu ceea ce a însemnat discuţia publică, în mass-media mai ales în cursul serii trecute. Sunt foarte multe chestiuni de discutat. Există, însă, câteva minciuni care s-au spus ieri, unele dintre ele foarte grele. Nu mă mai refer la reluarea de către Preşedintele României a discuţiei despre lovitura de stat. Pe asta să o trecem în registrul comic. Sigur că e grav, dar atunci când ceva care este sau ar trebui să fie grav se petrece în fiecare zi la ceasurile 18.30 se duce spre ridicol, aşa încât, tot în ton comic aş comenta – într-adevăr s-a petrecut o lovitură de stat în România şi anume puterea legislativă a legiferat, dar, mă refer la afirmaţiile pe care nu doar politicieni consacraţi ca atare, de genul doamnei Monica Macovei, dar instituţii foarte importante, de felul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau Agenţiei Naţionale de Integritate, declaraţii, comunicate oficiale care au comunicat opiniei publice în mod fals ideea că, prin modificările de ieri de la Codul Penal, parlamentarii s-au scos în afara legii, deasupra legii, parlamentarii vor putea face orice, vor putea comite orice infracţiuni, vor putea pur şi simplu să facă ce vor ei, şi că nimeni, şi aceste două instituţii în principal, nu mai au vreo jurisdicţie asupra lor, pe motivul că nu mai sunt funcţionari publici sau nu mai sunt definiţi ca atare în Codul Penal. Este o minciună, nu s-a întâmplat, evident, nicio lovitură de stat, este o modificare la o lege pe care o Cameră a Parlamentului, respectiv Camera Deputaţilor a făcut-o.
Se poate ataca la Curtea Constituţională, dacă sunt chestiuni discutabile definite ca atare de instanţa îndreptăţită şi anume Curtea Constituţională, ele se pot reface. Preşedintele, aşa cum a şi anunţat, are dreptul de a retrimite această modificare de lege în reexaminare, dacă sunt lucruri asupra cărora, într-adevăr, trebuie revenit, se poate reveni.
Nimeni nu intenţionează - mă refer în principal la partidul pe care îl conduc, dar cred că este valabil pentru întreaga majoritate parlamentară - nici să încalce legea, nici să-i protejeze pe infractori, nici să scoată parlamentarii undeva în afara razei de acţiune a instituţiilor statului constituite pentru a combate marea corupţie, inclusiv sau, în primul rând, în mediul politic şi parlamentar şi guvernamental este vorba, aşa cum spuneam, de o isterie antiparlamentară şi, până la urmă, antidemocratică pentru că aceste atacuri permanente care vor să ne spună că singurele instituţii în ţara asta care trebuie să spună cum să fie o lege deşi nu au putea de a legifera, că singurele instituţii în ţara asta care sunt corecte şi respectă legea, că singurele instituţii care trebuie să spună ce şi cum sunt DNA, ANI şi doamna Monica Macovei şi, desigur, la ora 18.30, Traian Băsescu sunt antidemocratice. În ţara asta şi în statul de drept atât de des invocat, puterea de a legifera este a puterii legislative, a Parlamentului. Parlamentul nu poate legifera orice, de aceea există Curte Constituţională şi posibilitatea atacului de constituţionalitate, de aceea există procedura retrimiterii unei legi în reexaminare şi aşa mai departe.
Vreau să dau doar două argumente foarte clare si anume că: în două domenii şi pentru două instituţii esenţiale, jurisdicţia asupra eventualelor fapte de corupţie de orice fel ale parlamentarilor nu este afectată cu nimic. Astfel, Legea nr.79/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - lege care este în vigoare, lege care face ca România să fie parte a tratatelor, care şi acelea erau aseară anunţate ca devenind caduce, cât putea să luam în serios ce declară doamna Macovei şi nu putem prea mult, oricâte eforturi şi oricâtă bunăvoinţă am avea în preajma sărbătorilor de iarnă - este în vigoare ca şi toate celelalte prevederi, nu s-a abolit, ieri, combaterea corupţiei în România şi această lege spune foarte, foarte limpede la articolul 1 „Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie care se aplică următoarelor persoane care exercită funcţii publice, indiferent de modul în care au fost investite în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice”.
Este evident că atâta vreme cât acest articol este în vigoare şi toată legislaţia pe baza căreia DNA acţionează, şi parlamentarii se află sub jurisdicţia şi sub domnia legii; parlamentarii pot fi, în conformitate cu legile, cu procedurile, cercetaţi, sancţionaţi, trimişi în judecată, condamnaţi, ceea ce, aşa cum toată lumea a putut vedea, s-a întâmplat şi se întâmplă.
Nu vreun parlamentar a fost protejat de decizii chiar ale DNA şi scos, practic, în afara răspunderii, nu vreun parlamentar, ştim cine, ştim un caz, ilustru, dar nu e vorba de un parlamentar.
În al doilea rând, în ceea ce priveşte declaraţiile pe care nu le calific, dar le infirm pe care le-a făcut cunoscutul domn Horia Georgescu în numele ANI, Agenţia Naţională de Integritate: Legea 161/2003 privind incompatibilităţile rămâne în vigoare şi la articolul 82 se spune clar „Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu” şi urmează o listă lungă de la a) la h) în care sunt trecute toate incompatibilităţile, modificările, n-au modificat nimic din această lege.
Mulţumesc mult, dacă sunt întrebări pe subiectul reformei Senatului, aş prefera, în principal.
R: Aş vrea să vă întreb referitor la ultima chestiune despre care aţi vorbit, pentru că au apărut şi efecte din afară – cei de la Ambasada Olandei spun că urmăresc cu îngrijorare modificările făcute la Codul Penal, cele despre care vorbeaţi puţin mai devreme – cum priviţi această chestiune şi dacă credeţi că va influenţa raportul MCV?
CA: Cum aş putea să privesc această chestiune, decât tot cu îngrijorare. Cred că este normal ca Ambasada Olandei să se informeze, cred că este normal ca reprezentanţii Camerei Deputaţilor – că acolo s-a discutat acest lucru – să informeze, la rândul lor, ambasadele îngrijorate, şi să vadă că nu este nici un motiv de îngrijorare în sensul acesta. Cu MCV-ul n-am cum să spun acest lucru. Sigur că eu, care am fost destul de aspru, ca să spun aşa, în raportarea la modul în care, pe alocuri, se construieşte acest raport MCV anual, îmi pun problema şi altfel: este greu să îi condamni sau să-ţi exprimi nemulţumirea faţă de acei oameni, când în fiecare seară, la ceasurile 18.30 fix, preşedintele, totuşi în funcţie, al acestei ţări iese şi anunţă că a mai avut loc o lovitură de stat. Îi înţeleg şi pe oamenii aceia, cu toate că ar trebui să se intereseze dacă nu cumva sunt cam dese loviturile de stat în România.
R: Credeţi că modificările făcute la Codul Penal se vor regăsi în acest raport al Mecanismului de Cooperare?
CA: Nu am de unde să ştiu. Încă o dată o spun: prefer îngrijorărilor vagi observaţiile precise, nu sunt deputat, nu cunosc în detaliu toate modificările operate ieri, s-ar putea – nu contest acest lucru – ca unele chestiuni să nu fie în regulă, am şi descris faptul că avem timp să le reparăm dacă este cazul – eu am discutat cu colegii mei din Cameră – lucrurile esenţiale; şi, pe baza acestor lucruri esenţiale, într-adevăr, Partidul Naţional Liberal, deputaţii săi, au luat decizia de a vota aceste modificări. Dacă, repet, îngrijorările se definesc ca o discuţie politică şi juridică care are loc şi ceva greşit s-a făcut, ieri, în Cameră, nimeni nu intenţionează să facă lucruri nici pe ascuns şi nici în favoarea celor care pot fi măcar suspectaţi de corupţie.
R: Faptul că parlamentarii au fost scoşi din categoria funcţionarilor publici consideraţi că este un lucru în regulă?
CA: Eu am mai spus-o şi văd că şi aseară s-a continuat pe această confuzie: parlamentarii nu sunt funcţionari publici. După cum avocaţii sau detectivii particulari nu sunt funcţionari publici. Am dat, aşa două exemple, pot să dau foarte multe. Asta nu înseamnă - aşa cum v-am dat exemplu, aici, în două articole fundamentale de legi în vigoare - că dacă nu sunt funcţionari publici, ei nu pot fi cercetaţi, trimişi în instanţă sau condamnaţi pentru fapte de corupţie sau pentru alte infracţiuni.
R: Antena3, domnule preşedinte, vroiam să vă întreb, în primul rând, dacă dumneavoastră aţi ştiut că se vor opera aceste modificări la Codul Penal, atunci când ele au fost făcute la Camera Deputaţilor, dacă membrii din Comisia juridică ai Partidului Naţional Liberal au avut mandatul politic al dumneavoastră şi, în acelaşi context, cu privire la redefinirea funcţionarului public, cei de la DNA reclamă faptul că, prin această modificare, nu mai pot fi cercetaţi de toate acele infracţiuni pe care le cercetau până în prezent. Nu se spune nicăieri că Legea DNA ar fi modificată sau schimbată. Aceea rămâne, într-adevăr, în vigoare. Dar sunt o serie de alte infracţiuni pe care cei de la DNA nu le mai pot cerceta ca urmare a acestei modificări.
CA: Da. În legătură cu prima parte a întrebării: eu nu am discutat în detaliu şi nu obişnuiesc să discut în detaliu toate punctele, toate articolele, toate modificările. Am discutat tema cu liderul de grup şi cu colegi din Comisia juridică, în esenţă, în ce constau aceste modificări, m-am asigurat de această chestiune că intenţia Partidului Naţional Liberal a fost una clară, după cum aţi văzut-o şi pe Proiectul de Lege al amnistiei. Nici acel proiect nu era lipsit de noimă. Şi acel proiect avea nişte argumente pentru a fi adoptat. Dar tocmai în ideea că scoaterea de sub incidenţa unor condamnări pronunţate deja sau a unor speţe aflate pe masa instanţei ar putea fi interpretată de opinia publică internă şi internaţională ca o încercare a actualei majorităţi de a-şi proteja nişte oameni aflaţi în faţa instanţelor, asta m-a determinat să spun că nu se poate în acest moment, că nu putem risca acest lucru, legea trebuie să-şi ducă mai departe cursul său, deciziile deja pronunţate sau în curs de pronunţare ale unor instanţe trebuie respectate indiferent de comentariile, suspiciunile sau, vorba Ambasadei Olandei, de îngrijorările noastre cu privire la unele aspecte ale instrumentării cauzei sau chiar unele aspecte ale unor sentinţe. Ele trebuie respectate şi nu trebuie anulate printr-un act legislativ. La fel şi cu Codul Penal: nu l-am discutat la detaliu. De-asta las rezerva dacă Direcţia Naţională Anticorupţie doreşte, pe o cale sau alta – nu ştiu cum am putea intra în contact deoarece dânşii sunt undeva, într-un plan supraomenesc, neprihăniţi şi atoateştiutori, noi suntem, se pare, nişte potenţiali infractori care umblă, încă, în libertate (cum spunea maestrul dumneavoastră Cristian Tudor Popescu? „Un grup infracţional, organizat”) – să intrăm, cumva, în contact, fac nişte precizări: la comunicatul de aseară care ne spune, pur şi simplu, că de-acum încolo nu mai pot fi anchetaţi parlamentari, că parlamentarii vor umbla pe străzi, vor jefui, vor viola, vor tâlhări, vor face toate fărădelegile din lume şi nimeni nu le va putea face ceva, nici DNA-ul şi nici măcar domnul Horia Georgescu, la asta nu pot să răspund decât consultând, încă o dată, legea, prezentându-v-o şi spunând că aşa ceva nu e adevărat. Dacă sunt obiecţii pe articole, să ni le comunice, direct, prin intermediul domnului Băsescu, la orele 18.30, pe ce cale doresc dânşii. Dacă doresc să ne propună ca în acest domeniu să nu mai legifereze Parlamentul, conform Constituţiei, ci să legifereze direct DNA-ul sau direct doamna Monica Macovei, discutăm şi asta… Cum să facem să fie bine. Eu, cel puţin, sunt de o toleranţă şi de o deschidere greu de imaginat. Şi imposibil de egalat. Deci să ne trimită, nu? Vom avea, probabil, un atac la Curte şi dacă e ceva neconstituţional ne va spune Curtea. Am închis discuţia. O va trimite la reexaminare preşedintele şi atunci preşedintele sau cu acest prilej DNA-ul, cine doriţi dumneavoastră să spună: „Modificarea cutare nu e corectă din punctul nostru de vedere pentru următoarele motive”. Şi le discutăm. Dar pe o afirmaţie generală, de felul celei pe care, cred, preşedintele ANI o face – „s-a dat liber” la nu ştiu ce – astea sunt nişte afirmaţii iresponsabile, care ele prejudiciază imaginea acestei ţări şi sunt afirmaţiile unor oameni care ei se socotesc deasupra legii. Pentru că, sigur, dacă repetă o infracţiune, fie şi rutieră, de 17 ori, obţin NUP în 10 minute. Bun. Să ne spună foarte clar ce trebuie modificat, ce nu e bine, şi, din punctul meu de vedere, vă asigur că la Comisia juridică şi în plen colegii mei din Cameră vor lua foarte în serios toate aceste observaţii.
R: Aş mai avea două întrebări: legat de Legea minelor ce s-a întâmplat, până la urmă, la plenul de ieri privind votul, pentru că existase un anunţ al liderului de grup de la PNL că va vota pentru întreg grupul şi dacă cumva în raportul care a ieşit de la Comisia pentru industrii au apărut peste noapte amendamente suplimentare.
CA: Nu sunt deputat. Ceea ce ştiu ca preşedinte de partid este că noi am luat decizia, în urma modificării fundamentale a proiectului de lege şi introducerii unor amendamente fundamentale – unui pachet întreg de amendamente – privitoare la transparenţă, la responsabilitate, la beneficiile statului român, în general pe regimul exploatărilor, la eliminarea unor amendamente care păreau a fi cu dedicaţie, noi am luat decizia de a vota această lege a minelor. De ce ea nu a trecut, nu pot să vă spun, nu am fost în Cameră, se pare că din motive de cvorum. Pentru că a fost un număr de deputaţi liberali şi un număr de deputaţi de la PSD – nu ştiu exact de la conservatori – care au votat împotrivă sau s-au abţinut, dar e limpede că a fost o problemă de cvorum, pentru că nici cu acele voturi nu se întrunea necesarul pentru a trece o lege organică.
R: Potrivit unei modificări pe care vreţi să o faceţi dumneavoastră la Regulamentul Senatului, spuneaţi că sunt mai multe instituţii care se află sub control parlamentar care ar trebui să vină mai des să dea explicaţii (Parlamentului – n.n). Includeţi aici şi serviciile secrete – SRI, SIE, STS?
CA: Sigur. Conform legii şi Constituţiei. Nu e vorba de a veni să dea explicaţii. Noi nu vorbim aici de anchete. Noi vorbim de dezbatere şi evaluare mai atentă, fiindcă dumneavoastră vedeţi ce se întâmplă. Şi nu vorbesc neapărat de SRI sau de altceva. Sunt rapoarte de 6-7 ani care se discută în 10 minute într-o reuniune a Camerei pe o agendă care ar trebui parcursă mai repede. Nu. O analiză, o discuţie mai serioasă, care nu e, evident, împotriva acestor instituţii, ci, dimpotrivă, pentru o colaborare, pentru o transparenţă şi pentru un caracter cât mai democratic al funcţionării lor şi a Parlamentului. Mulţumesc.
R: Sunt Andreea Dumitrache, am două întrebări. Una dintre ele se referă la conflictul de interese. Pentru că ieri s-a modificat şi un alt articol din Codul Penal, vorbesc de Legea 467, care modifică definiţia la conflictul de interese. Dacă înainte era fapta prin care se presupunea că s-a întâmplat ceva, acum noua definiţie spune „fapta persoanei care în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă şi o fişă a postului semnate cu instituţia”. Cei de la ANI spun că astfel se dezincriminează conflictul de interese şi ies de sub incidenţă şi aleşii locali, cei care fac parte din acele CA-uri. Sunteţi de acord cu această modificare?
CA: Asta este, totuşi, o chestiune de detaliu, n-am o opinie acum. Deci încă o dată v-am spus că eu am discutat o sinteză a acestor modificări, nu la detaliu şi nu argumentele pentru fiecare detaliu. Pe această speţă nu pot să vă dau acum o părere. O vom discuta. S-ar putea să aibă dreptate cei care fac această obiecţie. S-ar putea să aibă dreptate colegii din Cameră, care au legiferat aşa. Nu pot pe speţa asta, care este un detaliu, să vă dau acum o părere.
R: Mulţumesc. A doua întrebare: TVR 3 a difuzat nişte colinde antisemite. Chiar dacă domnul Săftoiu şi-a dat demisia, aş vrea să ştiu dacă aţi avut vreo discuţie legată de acest subiect, dacă ştiaţi şi dacă v-a deranjat.
CA: Este un lucru scandalos, este un lucru de maximă iresponsabilitate şi eu cred că, măcar odată cu schimbarea şi cu instalarea unei noi conduceri cât de repede şi când se va întâmpla asta, asemenea lucruri să nu mai fie posibile. Este întrutotul scandalos.
R: Aţi fost consultat, sunteţi de acord şi ce opinie aveţi legat de propunerea domnului Lucian Bolcaş la Curtea Constituţională?
CA: Da, am fost consultat şi sunt de acord.
R: Şi care este opinia dumneavoastră? Este un profesionist, ce credeţi că-l recomandă?
CA: De vreme ce sunt de acord, este o personalitate cunoscută şi recunoscută în lumea juridică, este un om cu îndelungată şi multiplă experienţă în această zonă, este un om care de o bucată de vreme se află în afara politicii, şi politicii de partid, şi calităţii de parlamentar, şi cred că este o bună propunere, pe care eu, cel puţin – o s-o discut şi cu colegii mei – sunt dispus să o susţin.
R: O singură întrebare mai am: legat de declaraţiile domnului Daniel Barbu, aţi avut vreo discuţie, i-aţi atras atenţia asupra declaraţiilor legate de bolnavii de HIV?
CA: Este greu să-ţi imaginezi care-i resortul unor asemenea declaraţii. Sau al unor asemenea gafe. Este întrutotul trist că intelectuali adevăraţi, că oameni care au citit atâtea cărţi şi care au şi scris câteva cărţi cu adevărat bune, pot face asemenea declaraţii. N-am apucat, din cauza agendei pe care o cunoaşteţi – în fond numai ziua de ieri ne desparte de acest moment –, n-am apucat să discut cu domnul ministru Barbu acest lucru, dar punctul meu de vedere este că o asemenea declaraţie, indiferent de motivele care au generat-o, de conjunctură, de orice, sunt de natură să genereze demisia unui ministru, oricât de bun ministru ar fi fost şi oricâte merite ar fi avut. Demisia dintr-o funcţie de ministru nu-i o dezonoare, nu-i o ruşine, ba, dimpotrivă, oamenii puternici şi oamenii de conştiinţă pot să-şi dea demisia.
R: Domnule preşedinte, e nevoie să vă mai întreb: îi retrageţi sprijinul politic PNL?
CA: Eu cred că v-am răspuns, intraţi, ca să zis aşa, meschin în detalii, noi vom avea o şedinţă a Biroului Politic probabil la începutul săptămânii viitoare; destituirea unui ministru nu se face atunci când daţi dumneavoastră telefon sau atunci când aveţi dumneavoastră un breaking news. V-am spus deschis – şi nu mi-a făcut plăcere să spun acest lucru, dar l-am spus cinstit – ce cred.
R: Domnule preşedinte, legat de modificările pe care vreţi să le faceţi în activitatea Senatului, eu nu am înţeles foarte clar dacă acei colegi ai dumneavoastră care vor avea o prezenţă redusă potrivit votului nu-şi vor mai primi deloc indemnizaţia de şedinţă? Şi a doua întrebare se referă la o colegă de-a dumneavoastră senator care vorbea despre posibilitatea de a prelungi activitatea Senatului în sensul scurtării vacanţei de vară. Vă gândiţi şi la asta? Vă mulţumesc.
CA: Nu m-am gândit la scurtarea vacanţei de vară pentru că aici există mai multe elemente care determină vacanţa din România, alta decât vacanţele din parlamentele European sau din parlamentele tradiţionale la care ne uităm. Sunt gata s-o luăm în discuţie, însă. Suma forfetară în propunerea mea se diminuează proporţional sau se acordă proporţional cu prezenţa exprimată la voturi. Mulţumesc.
R: Sunteţi convins că acei colegi ai dumneavoastră au participat la o Comisie juridică la care a fost invitată şi presa, la o şedinţă publică sau au participat la o şedinţă într-o sală alăturată celei a Comisiei juridice?
CA: Chiar nu am aceste detalii, vă spun foarte sincer. Nu le am, nu ştiu. Presupun, însă, că şedinţa comisiei s-a desfăşurat în condiţii legale. Nu ştiu, chiar nu ştiu în ce loc, în ce sală, câţi erau, unde-i sala, asta nu ştiu.
R: Şi a doua întrebare dacă îmi permiteţi: membrii comisiei care au semnat acel raport ne pot spune şi de ce nu a fost prezentat presei până a intrat în plen? Raportul privind modificările la Codul Penal nu au fost prezentate nici pe site-ul instituţiei, nici oferite presei până la intrarea sa în plen. Vorbim despre transparenţa Parlamentului şi despre imaginea Parlamentului, în clipa de faţă.
CA: Cred că vă pot spune – eu n-am aceste detalii – că sunt absolut de acord cu dumneavoastră că, mai ales pe o asemenea iniţiativă, lucrurile trebuiau făcute cât mai la vedere şi cât mai în regulament. N-am nici un fel de ezitare să spun că, încercând să fac abstracţie de calitatea mea de politician, de calitatea mea de parlamentar, de calitatea mea de lider politic în majoritate şi acţionând numai în calitatea mea de cetăţean, faptul că aceste modificări au apărut, aşa, într-o suită foarte rapidă şi foarte aglomerată a unei ordini de zi, că nu a existat din partea iniţiatorilor curajul de-a ieşi şi-a spune „Vom modifica Codul Penal, aceste lucruri le vom modifica şi din aceste motive”, acest lucru este regretabil. Sunt perfect de acord cu dumneavoastră.
R: Îmi cer scuze că insist: am participat la şedinţa de miercuri a Comisiei juridice până la închiderea sa. Nici un punct pe ordinea de zi nu a prevăzut modificări la Codul Penal, Legea privind amnistierea şi graţierea, şedinţa spunând că a avut loc în altă parte. Ne puteţi preciza dacă dumneavoastră personal veţi încerca să aflaţi de la colegii dumneavoastră ce s-a întâmplat cu această comisie?
CA: Voi încerca să aflu, mai ales acum că mi-aţi deschis… Am şi eu apetitul meu de detectiv… Sunt şi eu un ziarist ratat…
R: Aţi decis pe cine veţi propune pentru funcţia de Preşedinte director general la TVR?
CA: Nu! E o decizie grea.
R: Având în vedere cele afirmate de dumneavoastră că nu ştiţi în amănunt situaţia legată de modificările aduse Codului Penal, expertiza de la nivelul deputaţilor PNL care au participat la această şedinţă nu a fost de natură să vă clarifice dacă sunt probleme şi pentru ce categorii de infracţiuni parlamentarii ar putea face excepţie?
CA: Nu. Eu am încredere în calificarea colegilor mei şi tocmai de aceea, eu, care nu sunt jurist, nu am încercat, cumva, să-i verific sau să-i cenzurez. Eu am discutat în perspectiva semnificaţiei politice a actului legislativ lucrurile care mă interesau, iar ei m-au asigurat – ceea ce şi eu am declarat şi ieri şi declar şi astăzi – că am în continuare încredere deplină în ei, că lucrurile stau aşa. N-am apucat să discutăm, repet, detaliile. Dar am încredere în dânşii. Tocmai că am încredere. Altfel, chemam un avocat, să-mi spună dacă au dreptate. Mulţumesc foarte mult.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii