Comunicat de presa - Discursul Preşedintelui Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, rostit la şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor miercuri, 16 decembrie 2015

 
 
 Eu imi imaginam că astăzi suntem totuşi la cea mai importantă dezbatere politică dintr-un an, pe legea fundamentală a bugetului, lege care, aşa îmi imaginez eu, şi bănuiesc că şi mulţi dintre dumneavoastră, ar fi trebuit să ne dea o imagine clară, foarte clară pe care acest Guvern o are pentru viitorul României. Cu alte cuvinte, ar trebui să desenăm prin acest buget ce fel de Românie vrem. Astăzi, ar trebui să discutăm despre acest lucru în principal, cum clădim acest viitor, dar bineînţeles, în condiţiile în care ne-am stabilit nişte priorităţi.

Vreau să mă refer la faptul că, cu puţin timp în urmă, pe programul la baza căruia a fost învestit guvernul condus de domnul prim-ministru Cioloş, nu-mi amintesc exact numărul versiunii, programul exprima dorinţa şi intenţia unui proiect economic care să se întindă pe durata a zece ani, poate vă mai amintiţi acest lucru.

Dacă ar fi să coborâm în domeniul concretului, o să constatăm că în proiectul de buget sunt o serie de lucruri care mie mi se par anomalii, şi anume: sistemul de apărare primeşte de două ori mai multe fonduri decât sistemul naţional de educaţie, cercetare şi inovare, luate împreună iar serviciile secrete, bineînţeles, de patru ori mai multe fonduri, decât cultura şi patrimoniu naţional. E interesant, nu?! Întărirea structurilor de forţă ale statului, de altfel destul de tari, după cum le vedeţi şi în prezent, este infinit mai bine subvenţionată decât demnitarea şi creativitatea cetăţenilor. Dreptul acestora la o viaţă autonomă, responsabilă, împlinită şi rodnică păleşte în faţa dorinţei statului de a-şi spori puterea de control asupra vieţii cetăţenilor.

Am să vă citez spusele unui profesor universitar de drept, care remarca că numărul interceptărilor efectuate de serviciile secrete cu motivaţia –siguranţă naţională- a crescut exponenţial de parcă am fi un popor de terorişti, am încheiat citatul.

            Aşadar, asistăm că suntem ascultaţi de-a valma ziarişti, oameni de afaceri, simpli cetăţeni, de parlamentari nu mai vorbesc, cred că nu a scăpat unul dintre dumneavoastră neascultat. De cele mai multe ori, toate aceste interceptări nu au nicio legătură evident cu siguranţa naţională. În aceste condiţii, nu este de mirare că bugetele instituţiilor de forţă ale statului cresc cu rapiditate, dar este de mirare că noi, Parlamentul, asistăm, aş spune, indiferenţi, aproape neputincioşi, la aceste fenomene nocive la adresa democraţiei şi drepturilor omului.

Vă propun însă o analiză mai curpinzătoare a bugetului pe 2016. Eu, cel puţin, am constatat, poate şi dumneavoastră, că ne proiectează spre o Românie pe care nu mi-aş dori-o, o Românie de rangul doi, la periferia Uniunii Europene. O Românie furnizoare de forţă de muncă ieftină, aproape ca o ţară de lumea a treia. Acest lucru, sigur că este întărit şi de spusele binecunoscute ale ministrului de Finanţe. Mi-aş fi dorit un buget aşa încât să văd în anii următori o altfel de Românie, o Românie prosperă care se apropie de nivelul de viaţă mediu al Uniunii Europene. Sigur că, ceea ce vedem este mai degrabă că ni se propune o Românie de doi lei, o Românie în care oamenii pot să fie plătiţi cu doi lei, cum sunt plătiţi în alte ţări. Nu pot să evit subiectul salariului minim care, sigur, nu face obiectul direct al bugetului, ştim bine, el este rezultatul unei decizii a Guvernului sau poate să fie rezultatul unei decizii a Guvernului, dar cred că, aici, această formulă nefericită ne-a pus pe mulţi pe gânduri pentru că ne dăm seama că sunt unii înalţi responsabili. în România de astăzi. care nu înţeleg probabil care este rolul ţării noastre în Uniunea Europeană.

Noi vorbim despre o Românie puternică și despre o Uniune Europeană omogenă. Nu putem să vorbim despre o Românie puternică cu salarii de doi lei. Sigur că unii își pun problema dacă nu cumva competitivitatea economiei va scădea. Dacă vreți să continuăm cu o Românie în care argumentul principal de competitivitate este salariul scăzut, ca în țările din lumea a treia, atunci continuați așa.

Domnule Prim-ministru vă cer, în fața Parlamentului, să considerați, la modul cel mai serios, majorarea salariului minim la 1200 de lei, în așa fel încât România să nu mai fie atractivă pentru investitori din cauza salariilor scăzute, ci să obligăm investitorii să vină să investească în echipamente, în tehnologii, în formare profesională, pentru ca România să fie competitivă prin calitatea produselor și serviciilor cu valoare adăugată ridicată, și nu prin forța de muncă ieftină. Nu în ultimul rând, cred că majorarea salariului minim la 1200 de lei va pune într-o situație de normalitate ceea ce se prefigurează de la 1 ianuarie, și anume ca salariul minim în sectorul bugetar să ajungă mai mare decât în sectorul privat și atunci sigur că am fi chiar de râsul tuturor. Bun! Ce vreau să vă spun, în continuare?

La un buget care își propune ținte clare de creștere și dezvoltare și care ajută România să se transforme într-o țară, așa cum v-am spus, într-o țară puternică, o țară demnă, nu aș fi avut niciun fel de reținere să vorbesc cu colegii mei și să dăm votul în favoarea acestui buget. Văd însă că actualul buget condamnă mai degrabă România la stagnare și la un rol minor pe care, cel puțin noi nu-l putem accepta. Am să vă dau un exemplu concret pentru că știu că sunteți, domnule Prim-ministru, familiar cu problemele de agricultură. Legea 269/2015, care abordează strategia în domeniul irigațiilor și al agriculturii, prevede o alocație de 645 de milioane de lei pentru anul viitor. Prin bugetul pe care ne-am pregătit să-l votăm, s-au alocat 130 de milioane de lei. Atât visul fermierilor cât și visul nostru de a vedea o agricultură performantă, o agricultură care, într-adevăr, să aducă o contribuție importantă la produsul intern brut, evident că nu se poate realiza. Ce vreau să vă spun, în încheiere: mi-aș fi dorit ca acest buget să fie construit cu totul și cu totul altfel și, poate, e un bun moment să reflectăm asupra acestei probleme. Bugetul se construiește pornind de la obiective. Care sunt obiectivele de dezvoltare ale României? După ce am stabilit aceste obiective, care pot să fie, de exemplu: învățământ performant, asta neînsemnând că facem investiții sau alocăm bani numai  pentru salariile profesorilor, ci pentru calitatea învățământului și pentru infrastructură.

Vrem să facem un sector de sănătate modern, cu echipamente. Vrem să facem un sector energetic performant? Vrem să facem o economie competitivă care să ducă România cât mai aproape de criteriile nu nominale de convergență, ci reale de convergență? Ei, bine, pornind de la aceste deziderate se construiește bugetul. Bugetul nostru este construit exact invers: Ministerul de Finanțe strânge solicitările diferitelor ministere și le dă mai mult sau mai puțin, în funcție de influența pe care o are fiecare. Acesta este bugetul pe care îl votăm astăzi și este regretabil acest lucru pentru că, în acest fel, bugetul seamănă mai degrabă cu un fel de mâncare cu carne cu varză. E adevărat, cu varză, poate de Bruxelles dar, să știți, nu mă încântă acest lucru. În încheiere, ceea ce vreau să vă spun este un mesaj de supărare și de regret, pentru că votul de astăzi reflectă, într-un fel, rolul pe care Parlamentul și-l asumă în dezbaterea publică și în luarea deciziilor de politici, în România: un rol care este din ce în ce mai decorativ, prin faptul că pune în prim plan viteza, în locul seriozității, profunzimii și al responsabilității.

Nu așa reclădim încrederea în instituții, nu așa recladim încrederea în clasa politică, în partide sau în stat. Vă rog să reflectați și, poate este bine să ne schimbăm această abordare, cât mai repede, astfel încât să nu ne trezim la un moment dat că e prea târziu.