Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:47 10 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Sfântul Apostol Andrei în conştiinţa dobrogeană (galerie foto)

ro

30 Nov, 2019 00:00 1938 Marime text
 
Adevărul că Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia lui Hristos în Scythia Minor s-a păstrat viu de-a lungul veacurilor în conştiinţa neamului nostru, mai ales în colinde şi alte creaţii folclorice. Bătrânii dobrogeni pomenesc şi astăzi trecerea Apostolului cu un toiag în mână prin Dobrogea.
 

 
O astfel de istorisire poate fi auzită în localitatea Ion Corvin (fostul sat Guzgun) din judeţul Constanţa. Ea a fost transmisă posterităţii de către preotul Constantin Vasilescu, cel care, pe la anul 1935, era paroh de aproape 40 de ani în acea localitate[1]. Acest vrednic preot deţinea istorisirea de la alţi bătrâni ai satului, care vorbeau despre două peşteri ce au servit drept biserici creştinilor dobrogeni, în urma propovăduirii Sfântului Apostol Andrei: „Peştera cea mare cuprinde ca la 1000 de oi şi cea mică (...) la trei - patru sute. Peştera mare s-a făcut mai târziu, după ce s-au înmulţit creştinii şi nu mai era loc în cea mică. Acestea erau bisericuţele lor. El (Sfântul Andrei) n-a stat mult, dar cât a stat, a învăţat lumea să se închine...”[2] .
 
Chiar şi în zilele noastre, dobrogenii ştiu că: „Sfântu` Andrei când a vinit, ci c-a vinit pă jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo două zile, dac-a stat şi, când a plecat, a plecat fără băţ. Spune că i-a fost seti, ş-a fost dat cu băţu-n stâncă ş-a ieşit apă. A tot chicurat pân-a stat. Bătrânii aşa spun”[3].
 
O tradiţie, ce s-a păstrat până astăzi, spune că, ajungând Sfântul Apostol Andrei până în părţile Dobrogei de azi, „lumea era foarte tulburată de haitele de lupi ce mişunau în tufişurile de lângă Dunăre şi Bărăganul nostru. Şi Apostolul, având darul vindecărilor şi, mai ales, al minunilor, a vindecat rănile multora şi prin rugăciuni lega gura lupilor, apărând pe oameni şi vitele lor şi toţi îl aveau de sfânt şi de mare ocrotitor”[4].
 
În sudul Moldovei se mai cunoaşte o istorisire, potrivit căreia Sfântul Apostol Andrei „se lupta cu vânturile reci ce aduceau zăpada, cu fiarele sălbatice şi, în special, cu lupii, străbătând cu greu pădurile şi hăţişurile ce se întindeau atunci pe o bună parte din ţara noastră şi erau culcuşurile unor astfel de fiare”[5].
 
Într-una din creaţiile folclorice dobrogene intitulată „Colindul Sfântului Andrei”, păstrată în două variante, se pomenesc numele lui Decebal şi Traian, iluştri conducători ai strămoşilor noştrii, dacii şi romanii, care au venit să-l vadă pe marele Apostol[6]. Redăm în continuare varianta mai amplă a acestui colind:
„Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
De la schit în sus
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea
Cu ei că-mi vorbea
Dar nu se-nchina
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Şi îngenunchia,
Şi nu se-nchina...
Pe murg călărea,
Şi calea-şi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Uite c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa raiului,
Şi potcapu lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iară Sânt Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bun Dumnezeu...”.[7]
 

Sfântul Apostol Andrei şi ucenicii săi daci: Innul, Rimmul şi Pinnul

 
Sfântul Apostol Andrei este unul din cei doisprezece apostoli ai lui Hristos. El s-a născut în Betsaida, pe malul Lacului Ghenizaret, în Galileea, fiind fiul lui Iona şi fratele mai mare al Sfântului Apostol Petru. Ocupaţia celor doi fraţi înainte de a deveni ucenici ai lui Iisus era aceea de pescari.
 
În cronologia apostolatului creştin, cel care se bucură de prima informaţie şi prezentare este Sfântul Andrei, care va primi numele de: Cel întâi chemat[8]. Până să îl cunoască pe Mântuitorul Iisus Hristos, Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Prima întâlnire dintre Andrei şi Iisus este descrisă de Evanghelistul Ioan, la rândul lui ucenic al lui Ioan în acel moment, şi martor al evenimentului: „A doua zi după Botez, Domnul a trecut pe acolo şi Sfântul Ioan privindu-L pe Iisus a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel Ce ridică păcatul lumii. Cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi I-au urmat. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-l că-L urmează, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabbi, care se tălmăceşte Învăţătorule, unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers aşadar şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la El în ziua aceea... Unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: L-am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos”(Ioan 1, 36-40). 
 
După Pogorârea Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli au început lucrarea de propovăduire a noii învăţături creştine, potrivit poruncii date de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de înălţarea Sa la cer (Matei 28, 19-20). Proloagele, tipărite prin osârdia marelui mitropolit Dosoftei al Moldovei, în perioada 1682-1686, menţionează pentru ziua de 30 noiembrie următoarele: „Apostolului Andrei i-au revenit (prin tragere la sorţi) Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţaringradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce îi zic Dobrogea... toate acestea le-a umblat”. Descriind acelaşi fapt, episcopul Eusebiu al Cezareei Palestinei, cel mai de seamă istoric creştin al veacurilor primare, scria în „Istoria bisericească” alcătuită de el, că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit creştinismul şi în Dacia Pontică, viitoarea provincie romană Scythia Minor[9].
 
Odată cu răspândirea creştinismului, aproape pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, spre sfârşitul primului veac, au început şi persecuţiile împotriva creştinilor[10].
 
Persecutând pe creştini, Egheat, mare dregător al cetăţii Patrelor, a auzit că Sfântul Andrei o convertise la creştinism pe soţia sa, Patricia Maximilia, şi a poruncit slujitorilor săi să îl prindă şi să îl bată ca să tacă şi să aducă jertfă zeilor şi împăratului. Sfântul Apostol Andrei nesupunându-se poruncii date de antipatul Egheat a fost bătut şi răstignit pe o cruce în formă de X. Astfel şi-a dat viaţa pentru Mântuitorul Iisus Hristos la vârsta de aproape 90 de ani, într-o zi de 30 noiembrie[11].
 

Sfinţii Innul, Rimmul şi Pinnul

 
Tradiţia spune că, după ce Sfântul Apostol Andrei a ajuns în Scythia Minor, în zona localităţii Ion Corvin de azi, o mulţime de daci, greci, romani şi alte neamuri care se găseau în acele vremuri pe aici, au alergat la Sfântul Andrei pentru a primi învăţătura creştină[12].
 
Aici l-au întâmpinat şi dacii Innul, Rimmul şi Pinnul[13]. Şi l-au întrebat cei trei pe Apostolul Andrei: „Sfinte Apostole şi mărite Andrei, ce să facem ca să moştenim viaţa cea veşnică?”. Iar Sfântul Andrei le-a răspuns: „De ce mă numiţi mărit? Nimeni nu e mărit decât numai Dumnezeu!”. Şi le-a citit lor din Sfânta Evanghelie de la Matei: „Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi!”.
 
Auzind acestea, cei trei s-au mirat foarte tare şi dând toate săracilor au devenit ucenici ai Apostolului Andrei şi au rămas în peşterile cele mici de lângă Peştera Sfântului Apostol. Acesta i-a hirotonit preoţi şi împreună propovăduiau învăţăturile Domnului Hristos şi aduceau la dreapta credinţă păgâni pe care îi botezau la izvoarele din pădure. Auzind de convertirea celor trei la credinţa în Hristos, mai-marii dregători ai cetăţii de atunci, Dura şi Cutusone, nu i-au ucis ci i-au lăsat să boteze şi să înveţe.
 
Când a sosit timpul ca Sfântul Apostol Andrei să meargă să propovăduiască în alte cetăţi le-a zis ucenicilor săi:  „De va strica cineva Peştera mea şi Dumnezeu îl va strica pe el, căci Peştera este biserica lui Dumnezeu!”[14]. La începutul secolului al II-lea, cei trei ucenici au fost martirizaţi prin îngheţ, fiind sărbătoriţi pe 20 ianuarie[15].
 
Bibliografie
 
Iacoban, arhidiacon Andrei, La Sfântul Apostol Andrei, (predică), în rev. “Glasul bisericii ”, (anul XIV), Bucureşti, 1955
Norocel, Epifanie, Pagini din istoria veche a creştinismului la români, Ed. Episcopiei Buzăului, Bucureşti, 1986
Runcan, Nechita, Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, 2003
Şerbănescu, pr. Niculae, Pătrunderea şi dezvoltarea creştinismului în Scythia Minor
Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993
Dinu, Ion, Viaţa şi activitatea Sf. Apostol Andreiu, 1945
Runcan, preot lect. univ. Nechita, Sfântul Andrei Apostol al lui Iisus Hristos la români, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994
Runcan, Nechita, Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, 2003
Verzan, preot dr. Sabin, Sfântul Apostol Andrei, Editura Diacon Coresi, Bucureşti, 1998
Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993
 
Sursă foto: Ionuț Druche; doxologia.ro
 
Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoți și biserici la sat Parohia Grădina, județul Constanța (galerie foto)

 


[1] Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, p. 23
[2] Nechita Runcan, Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, 2003, p. 24
[3] Pr. Niculae Şerbănescu, Pătrunderea şi dezvoltarea creştinismului în Scythia Minor, p.25
[4] Ibidem.
[5] Arhidiacon Andrei Iacoban, La Sfântul Apostol Andrei, (predică), în rev. “Glasul bisericii ”, (anul XIV), Bucureşti, 1955, nr.9, p.518.
[6] Nechita Runcan, Două milenii… , p. 24
[7] Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche a creştinismului la români, Ed. Episcopiei Buzăului, Bucureşti, 1986, p. 32-33.
[8] Preot Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Editura Diacon Coresi, Bucureşti, 1998, p. 19
 
[9] Nechita Runcan, Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, 2003, p. 15
 
[10] Preot lect. Univ. Nechita Runcan, Sfântul Andrei Apostol al lui Iisus Hristos la români, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994, p. 118
 
[11] Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, p. 625
[12] Ion Dinu, Viaţa şi activitatea Sf. Apostol Andreiu, 1945, p. 14
 
[13] Ibidem
[14] Ibidem
[15] Nechita Runcan, Două milenii…, p. 19


Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari