Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:47 19 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea 110 ani de la nașterea eruditului scriitor dobrogean Pericle Martinescu

ro

11 Feb, 2021 00:00 1918 Marime text
„Dacă aş fi murit la 36 de ani, ca Rafael, poate aş fi ocupat un loc în Istoria literaturii” (Pericle Martinescu, „Visul Cavalerului”)
 
Publicist, poet, romancier, memorialist și interpret al actului literar, scriitorul dobrogean Pericle Martinescu s-a născut pe 11 februarie 1911, la Viișoara, școala din localitate purtându-i numele. 
Spirit erudit, cu o vastă activitate publicistică, Pericle Martinescu consideră că perioada proprie de creaţie corespunzând intervalului temporal interbelic aparţine unei tinereţi febrile, în pofida unor carențe stilistice, expresie a unei personalități aflate în căutarea identității estetice, ideologice, filozofice.

Urmărind amplitudinea creaţiei lui Pericle Martinescu, se remarcă deopotrivă părerile acestuia în domeniul criticii literare  care se circumscriu viziunii lovinesciene privind semnificaţiile artei. Autorul a scris următoarele volume, în care a fixat portrete memorabile: Figuri în filigran și Umbre pe pânza vremii, la care se adăugă lucrările ce conţin cea mai mare parte a cronicilor, publicate în presa vremii: Retroproiecţii literare, respectiv Existențe și creaţii literare. Monografia dedicată lui Costache Negri se impune prin rigoarea discursului și caracterul ştiinţific al observaţiilor, determinat de accesul la documente inedite, valorificate într-un mod adecvat. Vocaţia enciclopedismului, dorinţa de a cuprinde  fenomenologia receptării liricii eminesciene stau la baza amplului volum, Odiseea editării “Poeziilor” lui Mihai Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984. Scriitorul continuă spiritul lovinescian, impunând o critică tranzitivă, referindu-se la creaţiile altor scriitori; de asemenea, în scrierile subordonate acestui domeniu sunt diseminate numeroase elemente de autocritică, deoarece autorul face trimitere la propria operă. 

Contemporan cu Eugen Lovinescu, Pericle Martinescu duce mai departe fluxul de idei novatoare, motiv pentru care poate fi considerat desigur, cu o doză de exagerare, un postlovinescian. Atât în textele de critică literară, cât și în mărturisiri se observă caracterul impresionist al formulărilor și subiectivizarea temelor. El rămâne o prezență și o participare efectivă la fenomenele complexe ale epocii, într-o conjunctură socială, politică și culturală, cum este cea interbelică.
Conştiinţă lucidă și spirit critic, semnalează schimbarea etapelor istorice, înlocuirea interbelicului cu postbelicul, ceea ce va face ca toate domeniile sociale și culturale să adopte și să se impună prin alte particularități ideatice și formale. În epoca dintre cele două războaie mondiale cultura se caracterizează prin vigoare, prin recuperarea specificului naţional și prin apropierea simultană de modelele europene. În viziunea acestuia, critica literară românească reduce diferenţele față de producţiile similare, aparţinând altor spații culturale. 
Textele din volumul Retroproiecţii literare, reproduse din publicistica vremii, relevă faptul că scriitorul dobrogean conservă contextul istoric, efervescența tinerei generaţii de intelectuali și  vibraţia sufletească, toate acestea având capacitatea de a genera interesul subiectivităţii receptoare pentru un interval istoric marcat de contradicţii estetice și ideologice. 
Intervenţiile prompte  ilustrează faptul că fenomenologia culturală analizată este filtrată printr-o paradigmă subiectivă, purtând amprenta unei viziuni filosofice și psihologice. În creaţia acestuia se regăsesc principiile impresionismului lovinescian, deoarece fiecare analiză, comentariu și adnotare sunt reflexul emoţiei iniţiale, reflexul impresiei, ca element generator de imagini estetice; astfel se  explică prezența numeroaselor structuri lexicale de tip afectogen, la nivelul unui tip de scriere, a cărui condiţie hibridă aspiră, totuşi, la statutul de text ştiinţific. Conştient de riscurile uitării, se decide să recupereze articolele publicate în periodice, mizând pe pragmatismul însumării lor într-un volum, ilustrând intenţia de a veni în sprijinul lectoratului și al receptării propriei opere. 
Dacă în jurnale apar numeroase mărturisiri în care își minimalizează talentul, creativitatea, valoarea sa ca scriitor, în volumul de critică literară menţionat autorul adoptă un alt registru, își recâştigă încrederea în sine, asumându-și, cu o anumită emfază, meritul de a fi promovat în cultura română operele unor scriitori, precum Andre Malraux, William Faulkner, Nikos Kazantzakis, Luís Vaz de Camões, Yasumari Kawabata etc. Este convins că textele sale au o mare putere de sugestie. De aceea titlul Retroproiecţii literare, construit pe baza unei comparaţii cu arta cinematografică, sugerează o suită de imagini preluate dintr-un plan secundar, care se interpun unui alt plan. 
Spirit modern, deschis înnoirilor, acesta este atras de formele inedite ale artelor vizuale. Aşadar, volumul este construit pe criteriul tematic, nu cronologic, pentru că materialele reproduse denotă o stare de spirit specifică epocii, caracterizată prin contradicţii ideologice și convulsii politice. 
Volumul este alcătuit din patru cicluri: I. Permanențe autohtone, II. Meditaţii și impresii, III. Orizonturi și simptome, IV. Efigii și profiluri. Se observă caracterul transparent al titulaturilor, ca și oscilaţia între formulări metaforice, cum este cazul primului și celui de-al patrulea ciclu, cât și opțiunea pentru sensul denotativ. Semnatarul afirmă că „[...] toate articolele păstrează conţinutul originar de idei, tonul, limbajul și modul de interpretare iniţial, fără schimbări de esenţă” (Pericle Martinescu, Retroproiecții literare). Sunt notate titlurile revistelor și data apariţiei fiecărui articol, în mod cronologic, dintre care se pot aminti: Inedit/1943/Dacia rediviva, mai, 1943/Vremea, 22 noiembrie, 1936/Basarabia literară, 23 mai 1943/Reporter, februarie,1935/ Litere, mai, 1934/Da și Nu, 20 decembrie 1936/ Timpul nostru, 6 mai 1934/Vremea, 15 decembrie 1940 etc. Se remarcăm atât forţa de cuprindere a unei tematici variate, cât și capacitatea publicistului de a exprima puncte de vedere pertinente cu privire la literatura autohtonă și universală, dar și numărul mare de reviste care accepta să-l publice. 
Pericle Martinescu  se consideră un artist născut, nu făcut, aflat în căutarea Frumuseţii, gata oricând să sacrifice pentru literatură „repaosul și pacea pământească”.  Întreaga operă ilustrează dilemele personale, dar și conflictele dintre sensibilitatea, proprie artistului, năzuinţele spirituale și pragmatismul unei societăți în mijlocul căreia este obligat să trăiască. 
 
Despre prof. Mihaela Matache
 
Şi-a început activitatea la Şcoala Gimnazială nr. 3 Năvodari, în anul 2002, ca profesor de limba engleză, ca mai apoi, după susţinerea concursului de Titularizare, pentru Catedra de limba şi literatura română, la care a obţinut nota 9,30, să ajungă să predea la cunoscute unităţi de învăţământ ale Constanţei, precum Şcoala Gimnazială nr. 24 „Ion Jalea”, Liceul Teoretic „Ovidius”, Colegiul Naţional de Artă „Regina Maria”.
De la 1 septembrie 2018, în urma susţinerii unui alt concurs, ocupă postul de profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza”.
Deţine titlul de doctor în Ştiinţe Filologice, specializarea Literatura română, cu teza de doctorat: „Pericle Martinescu. Studiu monografic”, susţinută la Universitatea „Ovidius“, Constanţa în anul 2013.
 
Citește și:
 
Comentarii








Cele mai recente postari