Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:31 23 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

2019 - Anul omagial al satului românesc Prinos adus preoților, învățătorilor și gospodarilor satului românesc (I)

ro

31 Dec, 2019 00:00 1239 Marime text
 
În multe instituțiuni (școlare, mai ales) din localități ale județelor Țării – inclusiv în cele dintre Dunăre și Mare –, în anul aflat spre sfârșite s-au organizat manifestări publice ce au omagiat aportul intelectualilor și gospodarilor Satului românesc în propășirea națională și modernizarea sa, în spiritul și învățăturile etice și morale ale credinței strămoșești.
 

 
Supunem atenției cititorilor câteva mărturii (extrase dintr-un volum aflat în preparare), cu prilejul cinstirii Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari).
 
Baeramdede [Independența] 
 
Un memoriu. S’a trimis din partea d-lui Oprea Borcea, agricultor și primar al comunei noastre, următorul memoriu adresat președintelui clubului național-liberal din Constanța.
 
Domnule președinte,
   În calitate de membru al clubului liberal din Constanța, am onoare a supune la cunoștința domniei-voastre starea precară atât a locuitorilor din comuna Baeramdede, cât și din satele din jurul acestei comune.
    Știm că și domnia voastră cunoașteți foametea și mizeria ce bântue această nenorocită Dobroge, însă până nu vedeți cu ochii, tot mai rămân bănueli, că plângerile locuitorilor ar fi prea exgerate; dovadă e că împărțirea făinei, atât la Baeramdede, cât și la celelalte sate din jur, s’a făcut până astăzi numai de trei ori, după cum urmează.
  
 În ianuarie s’au dat 1.000 kg, în februarie 5.100, în luna martie 2.464 kgr; ceeace fac în total 8.564 kgr. făină, care împărțită la 1.500 de suflete pe 3 luni, adică pe 90 de zile, ar veni 63 gr. de suflet pe zi, cu care este imposibil ca un om să trăiască, astfel că făina care se dă locuitorilor dobrogeni este numai o simplă anafură dela biserică.
 
Bieții locuitori, ca să trăiască, au fost siliți să-și vândă la bulgarii din Cadrilater, tot ce le-a mai scăpat din război, căruțe, vitele de plug, vacile de prăsilă, hainele de pe ei; acum au început să-și descopere și casele, pentrucă bulgarilor le trebue tot, până și ferul de pe casele românilor, nu numai lemnăria.
  
Subsemnatul, în calitate de primar, am raportat și autorităților în drept starea de plâns în care se găsesc locuitorii. Știm că d-l prefect a făcut intervenții serioase la București, pentru ameliorarea foametei și mizeriei ce bântue populația dobrogeană.
  
Suntem de asemenea informați din ziare că guvernul a promis cu toată bună voința, tot sprijinul dobrogenilor. Să sperăm; însă până la realizarea promisiunilor, locuitorii mor de foame, pentru că mai avem încă trei luni până la recolta de samulastră, și aceste trei luni sunt mai lungi ca trei ani, fiindcă locuitorii nu mai au nici bani, nici ce mai vinde; sunt siliți să ia lumea în cap și ca să se bage argați la bulgari, fără leafă, și numai pe mâncare, lăsând familiile în voia soartei.
   
Știm că această chestiune e din cele mai delicate și din cele mai grele de rezolvat, însă trebue găsită o soluție. În anul 1899, când s’a dat locuitorilor sămânță de orzoaică și porumb de mâncare adus din America, nu li s’au cerut parale; au fost dați în debit la perceptor și oamenii au plătit la recoltele noi. Tot așa ar trebui să se procedeze și acum când oamenii nu mai au nici o lăscae, ca să nu se lase lumea să moară de foame.
 
Dacă statul n’are mijloace, fiind strâmtorat din cauza războiului, să se rechiziționeze 50 la sută din câștigurile la zeci și sute de mii de indivizi, cari pe timpul ocupației dușmane, pe când ceilalți locuitori îndurau toate mizeriile, rechiziționați, goli și nemâncați; acei indivizi, care se făcuseră coadă de topor inamicului, cu fel de fel de contrabande, au făcut averi colosale, speculând mizeria celorlalți locuitori. De aceste feluri de indivizi se găsesc în toate satele, nu numai în orașe.
 
După părerea mea aceasta ar fi cea mai bună soluție pentru a se putea salva populația săracă. Și dacă părerea mea n’ar fi realizabilă și admisibilă, atunci se naște întrebarea, care e scopul Băncilor Populare, Federalelor și Centralelor, dacă în aceste timpuri critice sunt neputincioase să salveze populațiunea?
 
Ar trebui să se țină mai multă socoteală de locuitorii din Dobrogea, nu numai  să se facă paradă la întruniri de marii oratori, cari prin cuvinte frumoase arată că Dobrogea este plămânul României Mari, și fără acest plămân România s’ar înăbuși. Atunci de ce nu se ținea mai multă socoteală și de ce nu se iau măsuri pentru salvarea populației acestei nenorocite Dobroge, care a fost așa de greu încercată, mai ales că suntem înconjurați de toate părțile de dușmani.
   
Eu cred că e datoria atât a foștilor cât și a viitorilor deputați și senatori ai Dobrogei, să întervie cu ultima energie pe lângă guvernul Național-Liberal, să ia măsurile dictate de împrejurări pentru a salva populația dobrogeană din ghearele foametei, ca și populația la rândul ei să-și facă datoria față de viitorii reprezentanți dobrogeni, cari urmează a fi aleși, pentru că e constatat că unde se pune mai multă stăruință și interes, se face și treabă.
   
Am văzut prin ziare că marilor proprietari din județul Ialomița li s’au admis 10 vagoane făină pentru muncitori, pe când nouă, dobrogenilor, nu ni se dă nimic față de cei din țară, cu toate că cei din țară au mai avut și vechituri îngropate, plus că au mai făcut și porumburi în unele județe.
 
În ceeace privește sămânța de orz și ovăz, locuitorii nici nu mai trag nădejde, pentru că a trecut și timpul; mai au puțină speranță ca să li se dea ceva semințe de porumb, mei și fasole, însă dacă li se vor cere bani, locuitorii sunt îngrijorați, că n’au cu ce plăti.
  
Domnule președinte, ca om bătrân, care îmi dau seama de situația locuitorilor atât de gravă, am crezut de cuviință să pun la cunoștința domniei-voastre toate cele de mai sus, rugându-vă că acest memoriu să-l supuneți Consiliului de Administrație pentru a se face intervenirile cerute de împrejurări.
   
Subsemnatul și în timpul ocupației dușmane am îndrăsnit și cerut printr’un memoriu tradus în nemțește Comandamentului german din Constanța, îndreptarea relelor și nedreptăților de care era bântuită întreaga populațiune românească din Dobrogea. Cu toate că în urma acelui memoriu am fost persecutat și amendat, însă tot s’a ținut cont de cererile mele, ameliorându-se întrucâtva soarta poluției române.
    Însă pentru că astăzi mă adresez unor români, luminați patrioți și de inimă, nu numai că sper, însă cred cu siguranță că nu se va pune la dosar acest memoriu până ce nu vor fi rezolvate toate cele arătate în el.
Oprea Borcea
 „Dobrogea jună”, XIII, nr. 195, 29 august 1919: 1.
----------------------------
 
Solemnitatea dela Topraisar
 
Eri, ziua Bunei Vestiri, s’a pus piatra fundamentală a noului local de școală proiectat la Topraisar.
 
D. prefect al județului, sosit – probabil – în acest scop, în localitate, însoțit de d. administrator al plășii, a crezut nemerit să nu participe la serviciul religios, oficiat cu acest prilej.
Făcându-și aparițiunea în ultimul moment, d. Negulescu [prefect] a pus cu augusta-i mână prima mistrie pe piatra, ce a închis pergamentul, în care d-sa a avut, de sigur, grija să-și înscrie numele, ajuns – și așa – de pomină.
 
Ca să dovedească că nu’i mint, cum îi zice lumea, d. prefect a și vorbit – zău a vorbit! Și a donat și 20.000 lei, dar nu din buzunarul lui, ci din acel al județului. Căutând să apere pe locuitorii Topraisarului de hula ce li se aruncase acum un an, de a fi neglijat să-și reclădească localurile publice, un sătean din mulțime l-a întrerupt.
– E târziu, e prea târziu!
 
A luat apoi cuvântul învățătorul din localitate, d. Constantinescu, care a relevat întreaga însemnătate a faptului săvârșit.
A urmat d. deputat Selim Abdulachim, care a accentuat de asemenea  asupra rolului și foloaselor școalei, mai ales pentru populațiunea musulmană, care a trăit totdeauna în perfectă armonie cu elementul național.
După acestea, a avut loc gustarea oferită în localul vechei școli.
D. prefect a toastat pentru Rege și Dinastie.
D. Const. N. Sarry,  amintind vechile d-sale legături cu acest sat, scoate în evidență calitățile locuitorilor lui, înfierează pe aceia cari au cercat a-i ponegri cândva și închinând pentru cei de față și pentru bătrânii cari au dispărut, dăruește 2.000 lei pentru clădirea în construcție.
 
Pr. Ion Morărașu rostește o frumoasă cuvântare asupra importanței școalei, care – să nu se uite – a pornit „din tinda  vechilor biserici” și-și ridică paharul pentru d. ministru al Instrucțiunei.
D. prefect mulțumește în numele ministrului absent.
 
Pentru d. Negulescu n’a găsit cu cale nimeni să ridice măcar un pahar cu … apă.
 
Localul proiectat, căruia i s’a dat numele M.S. Reginei Maria, va avea pe lângă două săli de clasă și o locuință pentru învățător, susceptibilă de transformare și ea într’o a treia sală de predare. Planurile sunt întocmite de d. conductor Dumitru Jean, care a luat și executarea lucrărei. Costul clădirei va atinge cifra de o jumătate milion lei.
 
Comitetul de construcție e compus din locuitorii: Octavian Banciu, președ. de onoare; D. Pletea, președinte; Mustafa Muhedin, vicepreședinte; C-tin Bălănescu, casier; Ion Nedelcu I, Alexe Butică, Ion Nedelcu II, Octavian Mihăilescu, Ion Olteanu, Gh. Manole, Nicolae Ioniță, Octavian Gh. Gheorghe, Stand D. Grigore, Năstase Neagu Nedelcu, Abdurahim Pecta Mucdede, Abdula Cadâr Ali, Latif Gemil Isleam și Zeadin Ablez, membri.
 
  „Dobrogea jună”, XVIII, nr. 81, 9 aprilie 1924: 1.  
----------------------------
 
Solemnitatea dela Dobromir-Vale
 
În ziua de Sf. Petru, precum am anunțat, a avut loc la Dobromir-Vale o solemnitate pioasă, în amintirea eroilor din acel sat, căzuți pentru înfăptuirea României Mari, în frunte cu neîntrecutul lor dascăl Petre Ștefănescu.
 
După parastasul oficiat, de către Sf.Sa Pr. Vasilescu, în biserica satului, a avut loc o masă comună, la care au participat pe lângă fruntașii satului, d-nii Virgil Andronescu, Const. Sarry, Fr. Sacheti, Paul Dobrescu, Gr. Roșu, Căpitan Stelian Stănescu, Maior Strat, Anton St. Anton și Bălan din Constanța, d. inspector silvic Condrea, de la Enișenlia, Ion Dinu și Condrea, avocați din Adamclisi, și Marinescu, dirigintele școalei din Dobromir-Deal.
 
La masă a rostit o cuvântare ocazională d. Andronescu, care a oferit pe lista de subscripție ce urmează s’o deschidă „Dobrogea jună”, pentru ridicarea unui monument în acea localitate, suma de două mii lei. De asemenea d. Paul Dobrescu una mie lei.
A răspuns d. Elyseu Robescu, dirigintele școalei din Dobromir-Vale, mulțumind tuturor.
● „Dobrogea jună”, XXIII, nr. 140, 2 iulie 1927: 1.
----------------------------
 
Sfințirea unei Biserici [din Valea Seacă]
 
8 noembrie 1939... Zi excepțională de toamnă timpurie, prevestitoare de mare bucurie, pe un fond de azur și raze scânteetoare de soare palid.
Ziua Sfinților Voevozi ai oștilor cerești, zi de hotar și în ale credinții creștine, zi de încununare a muncii închinate binelui obștesc, zi hărăzită de Pronia Cerului a fi și rămâne pentru parohiaValea Seacă întreit sfântă și memorabilă.
 
Ziua sfințirii Bisericii aici, prin dărnicia mărinimoasă a familiei d-nei și d-lui Ion Ichim, din orașul Constanța, cu concursul ienoriașilor și a multora din numeroși cunoscuți, prieteni și rude a amintitei familii, creștină prin fapte grăitoare și nu numai prin tradiție, ca cele mai multe de astăzi.
 
Această Bisericuță, care reprezintă un mozaic de artă în exterior, a rezervat parohiei Valea Seacă, în prima sărbătoare închinată Sfinților Îngeri, onoarea de a îmbrăca haina de sărbătoare, chemându-și fii întru întâmpinarea Prințului Bisericii, din această parte a Țării, Prea Sfințitul Episcop Domn Gherontie, care, sfidând distanța și oboseala, venea aci – ca prin rugăciuni – să sfințească încă o Biserică, invocând harul simțitor al Sfântului Duh, însoțit fiind de cel mai distins și credincios sfetnic, consilier referent preot Arghir Vârnav, C. Ivănescu, funcționar în Cancelaria Sf. Episcopii, pr. D. Popescu etc.
 
Fețe îmbujorate, brațe cu flori, satul întreg, în frunte cu autoritățile respective și protoiereul județului Constanța pr. M. Buric – în ritm de pas cadențat al celor 14 călăreți, care excortau mașina și în mlădăieri de spirituală transfigurare a imnului arhieresc, executat de Corul Bisericii dela Basarabi – au primit pe Stăpânul și Arhiereul nostru Domn Domn Gherontie, cu tradiționala pâine și sare, oferită de primarul comunii.
 
Prea Sfințitul descinde din mașină. Se fac recomandările. O elevă străjeră îi oferă un buchet de flori, în numele școlii primare, iar d-l Păunescu – învățător – dă raportul. După acestea, urcându-se în mașină, în mers domol, pornește spre Biserică, care, frumos pavuazată în exterior, și scăldată de lumină în interior, tresaltă ca și altă dată cetatea Ierusalimului, la vederea Prea Sfințitului Episcop, primit la ușa de intrare cu Sfânta Cruce și Evanghelie, de cuc. preot D. Chirilă dela parohia Basarabi, asistat de rintele paroh Gh. Popa.
 
În modulațiile succesieve, melodice și cromatice ale acsionului Cuvine-se cu adevărat, executat de d-l Raicu, director al Școlii de Cântăreți, Prea Sfințitul Episcop, fascinat de ceeace-i vedea ochii și auzea urechile, pășește în interiorul Bisericii, pios binecuvântând poporul și închinându-se în miros de tămâe și acorduri de muzicale rugăciuni, purtate pe aripi de Heruvim și Serafim , către Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute: Dumnezeu.
 
În continuare urmează – cu fastul cuvenit, aureolat de vocea măeastră și figura majestoasă a Prea Sfințitului – slujba de sfințire a acestei Biserici, în fruntea unui sobor, format din cerenici părinți: Arghir Vârnav, referent D. Popescu, Dumitru Chirilă, diacon Calistrat Lăcătuș.
 
Deschideți voi boeri porțile și va intra Împăratul slavei, cântat de prelatul Biseicii Dobrogene, a cutremurat străfundul sufletului creștin, deschizând odată cu ușa Bisericii, ușa zăvorâtă a multor inimi pervertite și pornite pe panta păcatului și a morții și ridicându-le la o înaltă elevațiune, într’o atmosferă nevițiată și deci reconfortantă sub acest raport.
 
În asistența a sute de credincioși, emoționanți până la lacrămi de bucurie, Sfințirea Bisericii e continuată de oficierea Sfintei Liturghii, centrul cultului divin.
 
În partea finală a acestei Dumnezeești slujbe, Prea Sfințitul Episcop a hirotesit pe cucer. preot Gh. Popa – paroh –, pentru merite de a fi activat la ridicarea acestei Biserici, în sachelar, grad bisericesc onorific.
 
Părintele paroh Gh. Popa, găsește oportun să-și citească raportul, referitor la situația religios-morală a parohiei, amintind și de greutățile întâmpinate în ridicarea Bisericii. Subliniază sprijinul material și uman dat de  familia d-na și d-l Ichim, socotiți și pe  drept cuvânt ctitori ai acestei Biserici, ca o infimă recunoștință pentru munca rodnică și jertfele făcute pentru realizarea acestei opere de salvgardare sufletească a enoriașilor din Valea Seacă.
 
În cuvinte de căldură părintească și duh evanghelic, Prea Sfințitul Episcop elogiază opera și pe ctitorii ei d-na și d-l I. Ichim, făcând o scurtă expunere a împrejurărilor în care a luat ființă această parohie, asupra căreia a veghiat Dumnezeu și „trimis-a om cu numele de Ioan” să împlinească cu prisosință – din casetă personală – ceeace puterile slabe ale enoriașilor din Valea Seacă n’ar fi putut – deocamdată – realiza.
 
Gestul acestora, accentuează Prea Sfințitul, merită să fie admirat și imitat. Ctitori ai acestei Biserici, ei sunt și părinții sufletești ai generațiilor de azi și mâine, care își vor face educația religioasă la umbra acestui Altar de pace, de dragoste creștină și liniște sufletească, corolarul virtuților patriarhale din veacuri. Cinste lui, laudă și binecuvântare domniilor lor.
 
În vremurile acestea de convulsiuni internaționale, de război al nervilor și nesiguranță al clipelor, se cuvine să ne îndreptăm gândul către conservatorul destinelor istorice ale Neamului nostru, M.S. Regele Carol II, rugând pe Dumnezeu să ni-l țină pe deplin sănătos, pentru siguranța și propășirea Patriei în cadrul păcii propoveduită de Biserica creștină ortodoxă română.
 
Urmează împărțirea Sfintei Anafore, de chiar Prea Sfințitul Episcop, care împărtășește tuturor cuvinte de îmbărbătare și mângâere, din comoara de aur a sufletului Prea Sfinției Sale.
 
În frunte cu toată asistența, la ora 1 ½ p.m., Prea Sfințitul trece într-un salon al școlii, unde era pregătită masa de sfințire și de hram al Bisericii.
 
Într-o atmosferă de sărbătoare spirituală și emoție religioasă, manifestată pe fețele tuturor, Prea Sfințitul Episcop, la timp potrivit, ia cuvântul, toastând pentru Suveran, scoțând în partea ultimă, meritele d-nei și d-lui Ion Ichim în construcția Bisericii, acum sfințită.
 
Prea cucer. preot Arghir Vârnav, în cuvinte simțite și respectuoase, remarcă opera vastă întreprinsă de Prea Sfințitul Episcop în Eparhie, elogiind persoana Prea Sfințitului și asigurându-l de dragostea și devotamentul tuturor celor prezenți, satisfăcuți a-l avea în fruntea treburilor obștești, încă mulți și nenumărați ani, cu deplină sănătate.
 
Mai vorbește părintele protoiereu Mihail Buric, care se asociază celor spuse de antevorbitorul său, și în numele oficiului pe care-l conduce, drept omagiu, pentru strădaniile pe care le face întru înlăturarea piedicilor ce se pun în calea desvoltării și înfloririi Eparhiei, oferă Prea Sfințitului sentimente de înaltă considerație, dragoste și devotament.
 
Ultimul ia cuvântul d-l Ion Ichim – ctitor – care, în cuvinte alese, și-a mărturisit dragostea de Casa Domnului și bucuria de a-l fi învrednicit Dumnezeu să ridice și să sfințească această modestă Biserică. Mulțumește Prea Sfințitului pentru cinstea de a fi venit personal s’o sfințească, mulțumește de asemenea tuturor prietenilor, rudelor și cunoscuților care l-au sprijinit în desăvârșirea acestei opere creștine, precum și părintelui paroh Gh. Popa.
 
În această atmosferă caldă, de cordialitate și dragoste în jurul Prea Sfințitului Episcop, agapa s’a sfârșit. Prea Sfințitul, cu distinșii însoțitori, în manifestările de simpatie, admirație și dragoste ale enoriașilor, binecuvântează pe cei care rămân cu amintirea celor mai plăcute clipe trăite împreajma ierarhului dobrogean, și plăcut impresionat de măreția clipelor, își ia rămas bun, urcându-se în mașină și pornind, în strigăte de ura și intonarea imnului arhieresc, la Constanța, orașul de reședință al Eparhiei Tomisu-ului.
Asistent
● „Tomis”, XVI, nr. 12, decembrie 1939: 17-20.
----------------------------
 
 
În cimitirele din Constanța și Tulcea, din alte orașe sau localități rurale dobrogene, se odihnesc, între alții, și familiile a numeroși Învățători (și, în număr mult mai mic, de Profesori, respectiv de Slujitori ai Altarului), pentru care explicitarea – la mulți, încă în viață fiind – a calității și condiției lor existențial-profesionale a fost socotit-o, pe bună dreptate, a fi onorantă pentru destoinicii dascăli și familiile lor, și deopotrivă pilduitoare pentru lumea celor vii; existență pământeană ce a stat, pentru fiecare dintre ei, sub semnul credo-ului familiei învățătorilor de la Caratai/Nisipari (Tache și Panaitiția Bănică), inscripționată pe modestul lor mormânt: Viața noastră a fost școala. Și școala a fost viața! 
 
Numele – în cvasitotalitatea lor – a acestor mucenici și vecinic de pomenire desțelinători pe altarul Învățământului și civilizației românești moderne din arealul României de la Mare sunt (unde nu-i o indicație geografică, se referă la cimitire din Constanța):
Gheorghe Adam (6 iulie 1861-10 martie 1931) (com. Nicolae Bălcescu /jud. Tulcea/)
  Vasile Agache (+ 3 octombrie 1966) (Tulcea)
  Anastasia Ariton (1908-1994) (Măcin)
  Ioan C. Badea (1909-1967)
Antoaneta Balaban (1916-2000)
și
Mihai Balaban (1912-1975)
Dumitru Tache Bănică (29 februarie 1910-31 iulie 1996)
și
Panaitiția Bănică (20 februarie 1913-29 iulie 1989)
Maria Bărbuleanu (5 februarie 1902-24 februarie 1982) (Babadag)
Alexandrina Bentoiu (12 august 1912-7 noiembrie 1987) (Hârșova)
Gheorghe I. Biciola (1865-1937)
Ioan C. Brătescu (1849-27 iunie 1931) (Tulcea)
Ilie C. Bujor (10 aprilie 1907-1 iunie 1998)
Ioana Calcan (1906-1982) și Ion Calcan (1900-1970)
Iulian I. Camen ( (1909-1944) (Oltina)
Zoe Caporani (1934-1997)
Cristea Caraman (6 aprilie 1863-20 octombrie 1936) (Cogealac)
Constantin Caraman (4 august 1898-21 februarie 1973)
și
Despina Caraman (18 octombrie 1906-4 martie 1977)
Steliana Caraman (1912-/?/)
și
Vasile Caraman (1909-1980) (Tulcea)
Dumitru Călinescu (1904-1979)
și
Elisabeta Călinescu (1905-1991)
Dimitrie I. Chirescu (1842-6 decembrie 1890) (Cernavodă)
Elena Cernat (1928-1988) și (prof.) Nicolae Cernat (1928-1998) (Năvodari)
Constantin Cernescu (8 iulie 1874-7 aprilie 1962) (Saraiu)
Constanța Chiru (9 martie 1923-23 mai 2000)
și
(prof.) Marin Chiru (20 august 1913-22 noiembrie 1980)
Iosif Chișu (1999-1977),
Dumitru I. Cojocaru (+ 25 mai 1935 „în etate de 51 ani”) (Ostrov)
Varvara Colesniuc (24 august 1907-1995) (Tulcea)
Steluța Constandache (1917-30 ianuarie 1944) (Peștera)
Tudor Costache (24 august 1902-6 aprilie 1969)
Sofia Cotoban (1916-1995)
și
St. Cotoban (1911-1984)
Gheorghe (Gică) Cucu (1908-1988)
și
Valeria Cucu (1922-/?/)
Emilia Datcu (1910-1975)
Petre Dobre (21 august 1909-27 noiembrie 1970)
Valeria Dobrescu (1907-1995)
și
(prof.) Marin Dobrescu  (1906-1974)
Maria Dragnea (1914-1994) (Tulcea)
Petre Dragnea (1908-1996) (Tulcea)
Aurel Dumitrescu (1906-1936) (Horia /jud. Tulcea/)
Săftica Dumitrescu (4 decembrie 1897-8 iulie 1988)
Gheorghe I. Enăchescu (1896-28 noiembrie 1965)
Nicoleta Eșanu (19 iulie 1957-14 august 1990) (Măcin)
Aurelia Făcăianu (1908-1957)
și
Dumitru Făcăianu (1902-1989) (Medgidia)
Dumitra Făgăraș (1913-1990) (Luncavița)
Gheorghe Ghencea (1906-13 septembrie 1991)
și
  (educatoare) Filofteia Ghencea (1911-2 aprilie 1993)
Andrei Gheorghe (1912-1978)
și
Maria Gheorghe (1915-1988) (Izvoarele)
Gheorghe Gheorghișcan (17 aprilie 1908-22 aprilie 1987)
și
(educatoare) Stamatula Gheorghișcan (15 noiembrie 1908-25 iunie 1995) (Tulcea)
Maria Ghinea (14 octombrie 1906-15 decembrie 1986) (Hârșova)
Constantin Glonț (1912-2004)
și
Eugenia Glonț (1919-/?/)
Radu Grosu (1908-1976)
Constantin Gulă (1904-1984)
Melania Helgiu (28 decembrie 1902-26 aprilie 1982)
și
Vasile Helgiu (3 octombrie 1883-16 martie 1957)
Maria Herda (1908-1989)
și
Vasile Herda (1906-1974) (Măcin)
Aurel Ioan (22 octombrie 1908-martie 1998) și
Elena Ioan (18 februarie 1911-/?/)
Ana Ionescu (1884-1982)
și
Ion Ionescu (1885-1969) (Tulcea)
Lavinia Ionescu (1926-1990) (Cumpăna)
Paraschiva Ionică (11 septembrie 1905-9 februarie 1997)
și
Vasile Ionică (1908-1989) (Ostrov)
Manole Iorga (+ 4 octombrie 1942) (Luncavița)
Ion Gh. Lază (3 septembrie 1906-3 septembrie 1966) (Tulcea)
Constantina Lupeanu (1912-1987)
și
Ion Lupeanu (1911-1972) (Eforie Sud)
Nicolae Lupu (1912-1939) (Isaccea)
Ani Manea (22 noiembrie 1909-/?/)
și
Mitică Manea (4 decembrie 1904-4 martie 1988)
Teodora Micu (4 ianuarie 1910-20 iulie 1978)
Georgeta Mihai (24 mai 1926-)
 și
Traian Mihai (13 februarie 1924-29 august 1983) (Medgidia)
Agafia Mitrofan (20 iunie 1910-18 august 1985)
și
Neculai Mitrofan (9 noiembrie 1907-18 iunie 1978) (Mangalia)
Elena Mitroi (28 septembrie 1937-11 februarie 2000) (Mangalia)
Gheorghe Mocanu (1909-2000) (Tulcea)
Anastasia Moroianu (9 mai 1927-)
și
  (prof.) Nicolae Moroianu (28 noiembrie 1921-29 septembrie 1995) (Medgidia)
Theodor Munteanu (15 iulie 1906-18 septembrie 1987)
și
(educatoare) Maria Munteanu (14 octombrie 1912-28 mai 1988) (Ostrov)
Ioan I. Mușat (+ „în etate de 37 ani”) (Cernavodă)
Marin Nădrag (9 februarie 1906-1 decembrie 1984),
Teodora Neagu (14 martie 1919-19 mai 1990)
și
(prof.) Gheorghe Neagu (30 martie 1913-31 octombrie 1991) (Cobadin)
Florica Neicu 
și
Constantin N. Neicu (1900-1968)
Anișoara C. Neicu-Cabuzescu (1901-14 iulie 1937)
Laura Nica (1908-1982)
Ion V. Nicolescu (7 ianuarie 1937-15 ianuarie 1987)
și
Maria Nicolescu (11 iulie 1937-15 noiembrie 1999) (Medgidia),
Jana Nicola (1946-1966)
Tudor Novac (1903-1968)
Stanca Onea (26 aprilie 1916-1992)
și
(prof.) Petre Onea (4 aprilie 1913-1989),
Ștefan Pampor (1869-1972) (Cerna)
Constantin Pătrăhău (1911-1977)
și
Vișa Pătrăhău (1910-2000)
Ion Penescu (1905-1978)
și
Maria Penescu (1905-/?/) (Târgușor)
Viorel-Marian Petcu (10 decembrie 1955-25 martie 1987) (Băltăgești),
Dumitru Petru (1883-1973)
Ion I. Pâslaru (26 mai 1938-)
și
Zizi T. Pâslaru (3 octombrie 1941-18 mai 2002) (Ostrov)
Cornelia Popa (1901-1986)
Gheorghe Popa (29 martie 1914-21 mai 1996)
și
Voichița Popa (13 noiembrie 1913-27 mai 2001)
State Popa (1898-1995)
Constantin Popescu (1905-1971)
Gheorghe I. Popescu (1895-1986)
Mihail G. Popescu (3 noiembrie 1881-5 septembrie 1931) (Tulcea)
Victoria Popescu (1907-1984)
și
Gheorghe Popescu-Roseți (1906-1995)
Maria Purice (2 decembrie 1930-15 aprilie 1999)
și
 (prof.) Ion Purice (21 mai 1929-12 februarie 2001) (Hârșova)
(Aneta) P-va Gh. Pușcașu (6 noiembrie 1905-14 noiembrie 2001)
și
Gheorghe M. Pușcașu (17 aprilie 1902-17 aprilie 1984)
Mihail Pușnava (1926-1951)
Elvira Rădeanu (19 iunie 1919-7 ianuarie 2001)
și
Neculai Rădeanu (24 octombrie 1912-/?/) (Mangalia)
Ileana Samargi (10 ianuarie 1946-29 iulie 1998) (Cerna)
Maria Sanda (1919-2001) și (prof.) Dumitru Sanda (1920-1988) (Oltina)
Elena Spiță (1930-1984)
Steluța Stancu (1 ianuarie 1938-4 iunie 1937)
Maria Stănciulescu (1912-1991)
și
(prof.) Ion Stănciulescu (1909-1990) (Tulcea)
Ecaterina Stănescu (6 iulie 1921-22 august 1989)
Gheorghe Stănescu (23 septembrie 1893-1 decembrie 1961) (Măcin)
Costandin G. Șeitan (+ 1914) (Mihail Kogălniceanu)
Gheorghe Șerbănescu (1902-1972)
și
Maria Șerbănescu (1909-/?/)
Dumitru I. Teodorescu (1907-1995)
și
Ecaterina D. Teodorescu (1907-14 august 1966) (Eforie Sud)
Elena Teodorescu (2 februarie 1884-24 iunie 1965)
și
Nicolae Teodorescu (12 decembrie 1878-14 martie 1945)
Elena Teodorescu (1934-)
și
Gheorghe Teodorescu (1929-1986) (Ovidiu)
Ana Tomșa (1912-2002)
și
Serghei Tomșa (1919-1986) (Năvodari)
Nicolae Tode (15 octombrie 1910-28 martie 1980)
Nicolae Topor (1910-1993)
și
Paulina Topor (1921-2004)
Ioana Tudor (7 noiembrie 1934-4 iunie 1989)
și
Vasile C. Tudor (1929-1986) (Băneasa)
Grigore Tutunaru (13 februarie 1912-12 noiembrie 2003)
și
Julieta Tutunaru (19 februarie 1912-16 martie 1998) (Tulcea)
Maria Țăranu (1912-1978) (Măcin)
Zlătița Vidovici (15 martie 1905-dec. 1982) (Tulcea)
Ecaterina N. Vlad (+ 3 iulie 1955) (Tulcea)
Constanța slt. Vlațiu (+ 17 februarie 1918) (Cernavodă)
Oprea Zaharia (1881-15 august 1935).
----------------------------

Despre Stoica Lascu
 
Membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România
Prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius" din CONSTANŢA
Editor „România de la Mare". Revistă de cultură şi civilizaţie românească.
Constanţa (1992-1997). 
Redactor-șef: „Analele Universităţii «Ovidius» din Constanţa. Seria Istorie". 
Membru al Societății de Ştiinţe Istorice din România (1982-prezent): vicepreşedinte al Filialei Constanţa: 1982-1986; şeful Comisiei de Istorie a Filialei: 1986-1992; vicepreşedinte al Filialei: 1992-1998; preşedinte al Filialei Constanţa: 1998-prezent.
Societatea de Cultură Macedo-Română (membru în Consiliul Naţional) (2005-prezent).
Asociaţia Aromână din Dobrogea „Picurarlu de la Pind" (preşedinte-fondator (1992-prezent)
Asociaţia Cultural-Istorică Dobrogeană „România de la Mare" (preşedinte-fondator (1991-prezent).
Clubul Istoricilor „N. Iorga" (2001-prezent).
Asociaţia Română de Istorie a Presei (2009-2012). Association for Slavic, East European, and Eurasian Studies (ASEEES) (Pittsburg-S.U.A.) (2009-prezent). Osterreichisch-Rumănische Gesellschaft (Viena Austria) (2010-prezent). 
Premii
Titlul „Remus Opreanu", „pentru contribuţia în domeniul istoriei autohtone", acordat de Instituţia Prefectului jud. Constanţa (23 noiembrie 2007). Premiul „Nicolae Iorga", acordat de Societatea de Ştiinţe Istorice din România (19 iulie 2008) (pentru volumul apărut, în 2007, în limba macedoneană Skopje).
Activitate ştiinţifică:
Cercetarea istoriei moderne şi contemporane: a României moderne şi interbelice; a istoriei Dobrogei; a cunoaşterii trecutului Romanităţii Balcanice; a relaţiilor internaţionale în sud-estul european în Epoca Modernă; a istoriei Albaniei şi a relaţiilor româno-albaneze; a românilor de pretutindeni (cu precădere: a aromânilor şi meglenoromânilor); a istoriei presei româneşti; a valorificării publicistice a lui N. Iorga.

Citește și:
 

2019, anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) În liceul din Dobromir se pun bazele unui muzeu şcolar de etnografie şi istorie (galerie foto) 

Sub egida Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România Prof. univ. dr. Stoica Lascu le-a vorbit elevilor Școlii „Jean Bart” despre importanța, în istorie, a preoților și a învățătorilor

 

Comentarii








Cele mai recente postari