Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:40 05 12 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Centrulnatura.ro Învăț continuu despre mine

ro

21 Oct, 2021 00:00 1132 Marime text
  • Este interesant să mă uit în urmă, la propria mea istorie personală și apoi să mă uit în jur, la oamenii pe care am privilegiul să-i cunosc.
  • Odată cu trecerea timpului, realizez cât de puține știu despre mine și propriile abilități sau potențialul care există. Și la fel, cât de puține știu despre ceilalți.

Am întâlnit femei aparent sensibile și vulnerabile, despre care aș fi spus că nu vor rezista niciodată singure sau în circumstanțe mai puțin favorabile.
Cât timp le-au trăit partenerii, aceste femei și-au permis să-și exprime și manifeste sensibilitatea. Ba le era rău, ba le deranja una sau alta. Un miros intens producea leșin. Câteva cuvinte spuse pe tonul nepotrivit declanșau o insomnie de câteva nopți.
După dispariția partenerilor și depășirea perioadei de confuzie din prima parte a singurătății, aceste femei s-au transformat total.
Au devenit puternice, echilibrate, rezistente, chibzuite și mai ales, acordate la energie așa cum este. Adaptabile.

Aș putea spune că a fost o transformare.
Dar de fapt, a fost o întregire.
Toate calitățile existau în acele femeie, în același timp. Doar că în anumite circumstanțe au exprimat doar o parte dintre ele.
În prezența partenerilor bărbați, și-au permis să-și manifeste latura feminină, chiar cu exagerări și ducerea la extreme uneori.

Teatrul de control care se petrece în cupluri le permite femeilor și bărbaților să-și interpreteze rolurile în toate registrele posibile. De la un capăt la celălalt al posibilităților actoricești.
De ce nu?
Ființa umană este un actor înnăscut. Joacă roluri de la apariția pe lume, observă reacțiile celorlalți și se poziționează după interesele sale interioare.

Când partenerii bărbați au dispărut, acele femei s-au re-organizat interior și au realizat că este nevoie să-și exprime și latura masculină, care să le ofere rezistența în noua lor situație. Și au devenit altcineva, punând deoparte sensibilitatea feminină și permițând masculinității interioare să preia frânele.


Am regăsit și la mine posibilități și potențial interior de care nu știam sau nu credeam că există.

Așa am descoperit că sunt o necunoscută pentru mine însămi, că știu foarte puține despre corpul în care trăiesc, despre energia care-l animă și mai ales despre minte, programul formidabil pe care îl rulez continuu ca dialog interior.

Diferitele circumstanțe, care par provocări sau dificultăți, mă ajută să descopăr noi și noi aspecte interioare, realizând că au existat dintotdeauna în mine, dar n-au avut niciodată timp și spațiu de manifestare.

Am observat modul în care corpul s-a adaptat la căldura toridă a verii și la cantitatea uriașă de radiații solare în care a fost îmbăiat.
Întreaga chimie interioară s-a încins la maxim.

Am simțit încingerea ca pe o acidoză interioară, din care au venit atât arsuri digestive, arsuri pe mucoase, diferite probleme în periferie (amorțeli degete de la mâini și picioare, amețeli, dificultăți de vedere, mucus nazal și în gât, vase sparte în diferite părți ale corpului, mai ales pe piele și altele).

Dar am simțit ”încingerea” și ca valuri de căldură interioară, urmate de transpiratie profuză (nu abundentă, ci realmente ca o peliculă la suprafața pielii). Am văzut că se întâmplă la anumite ore, în anumite locuri, dacă lucrez la computer (cum fac în acest moment când scriu articolul) sau dacă stau în zone foarte aglomerate.

Ce-a făcut corpul meu?
A intrat într-o stare de neliniște interioară.
Senzația că se întâmplă ceva a fost continuă. Și nu prea înțelegeam ce este.
Ca de obicei când apare senzația de neliniște, am căutat să o liniștesc.

Fiecare corp fizic are mecanismele sale de liniștire.
La mine, din ce am învățat până acum, până nu se află într-un loc ”potrivit”, corpul nu se liniștește pe interior. Chiar dacă îi dau mâncare, fluide, odihnă sau relaxare. Nu o poate face decât ”în locul potrivit”, pe care îl caut exact precum un cățel își caută locul unde să se așeze.

Unde a fost ”locul potrivit” în care m-a dus deliberat corpul meu, oriunde m-aș fi aflat?
La apă.

Unde era o apă, acolo se simțea confortabil.
Uneori, corpul m-a „tras” la propriu către apă. El a găsit locul în care se afla apa.
Și așa am descoperit ce posibilități de ghidare există în corp.
Apa a fost ”locul potrivit” pentru arșita în care se afla corpul.

Fie scăldat până la gât în apa sărată a mării sau lacurilor sărate, fie cu picioarele prin râurile repezi și răcoritoare ale munților, fie făcând duș cu apă rece, de mai multe ori pe zi – doar așa se liniștea pe interior corpul.

Locul ”potrivit” din casa mea era baia. Acolo se simțea corpul cel mai confortabil.
În exteriorul casei, ”locul potrivit” au fost locuri de pe malul unei ape, în zone liniștite și mai izolate. Nu dorea doar apă. Dorea și starea de liniște, pentru a se acorda la apă.

Am aflat multe despre mine și corpul în care locuiesc, datorită expunerii la căldură și radiații. Mi-am putut observa comportamentul, cantitatea de energie de care dispun, modul în care am acceptat sau nu diferite provocări și am realizat că sunt încă multe pe care nu le știu și nu le înțeleg despre mine însămi.

Trecând dincolo de emoții și de gândurile de panică, am descoperit că dacă pot menține o stare de calm, corpul preia conducerea și mă ghidează așa cum îi este lui mai bine. A fost un exercițiu foarte interesant al verii să fac mintea să tacă, pentru câteva secunde și să spun corpului: mergi unde îți este bine. Și să văd ce se întâmplă.

Cât de multe pot învăța despre mine atunci când am de făcut față la o provocare.

Toată creșterea interioară de care am beneficiat în viața asta s-a datorat provocărilor, suferințelor și greutăților cu care m-am confruntat.
Fără problemele mari din viața mea, nu aș fi găsit destulă motivație să scot la suprafață din mine abilități noi și creativitate neașteptată.

Ce-am învățat în toată viața mea este că mă cunosc foarte puțin și nu încetez să mă surprind pe mine însămi, cu vastitatea interioară și cu potențialul neexplorat existent în viața mea.

Am ajuns să primesc cu interes orice provocare apare în viață, indiferent de natura ei.
Realizez că mă dezvolt și cresc doar dacă sunt forțată.
Înțelegând această dinamică, accept orice vine ca o oportunitate.

Indiferent ce se întâmplă, la nivel corporal, familial, social sau global, din puținele lucruri care le-am descoperit despre oameni și despre mine – știu cu siguranță ceva: dacă rămân calmă, centrată și prezentă, scot din mine în mod creativ soluții de a mă descurca cu orice apare.

Și atunci când caut, găsesc
Atunci când cer și sunt clară, primesc.
Iar când găsesc o ușă închisă, dacă ciocăn și este în interesul meu, ușa se deschide.

Parcă citisem eu într-o carte pildele de mai sus.

Dar informația citită este doar INFORMAȚIE.
Pe când experiența trăită este CUNOAȘTERE.

Știu despre mine multe. Și sunt conștientă că mai am foarte multe de învățat, despre puterile mele interioare.
Vă invit să vă examinați propriul traseu de viață și să realizați câte lucruri noi ați aflat despre puterile voastre interioare, după ce ați trecut prin mari dificultăți și ați reușit să le dați de capăt.

Înțelegeți de ce nu are rost să ne temem de schimbările din jur, de evoluția ciudată a lumii sau de orice altceva urmează să fie în realitatea noastră?
Pentru că orice provocare este doar o oportunitate de a învăța și mai multe despre noi înșine.

Suntem făpturi mult mai puternice decât am fost învățați că suntem.
Trăim într-un corp mult mai rezistent decât suntem făcuți să credem că este.
Mintea este un instrument fabulos, când o folosim pentru propriul interes.
Și suntem baterii de energie.

Cu alte cuvinte, suntem entități puternice, necunoscute nouă înșine.
Hai să ne descoperim împreună!

Vă aștept în toamna aceasta la o serie de programe de împuternicire, de echilibrare și armonizare. Vom discuta despre imunitate, despre întinerire, despre alimentație și despre abilitățile noastre de a ne descurca în această lume.

Vă doresc tuturor zile frumoase și echilibrate de toamnă.
Să ne revedem cu bine, pe drumul nostru comun de învățare,

Cu iubire, tuturor
Dr. Sorina Soescu


Sursa text: www.centrulnatura.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii