Lumea poeziilor Ivcelnaiv – Locul Sufletului

locul sufletului
îmi amintesc de vremea când eram liber.
plecam în călătorii niciodată prea lungi
în jurul meu, tânjeam câteodată
după o duminică a sufletului
când pur şi simplu să nu fac nimic
ce vremuri. chiar dacă nu-mi găseam locul,
şi-mi tot venea să ies din piept,
eram liber.
acum nu mai sînt liber.
mi-a luat o vreme să mă obişnuiesc
cu cele patru picioare
(niciunul nu mă doare)
patru mâini

(pot să cumpăr patru pâini)
patru ochi căprui
(frumoşi foc oricum îi pui)
patruzeci de unghii, normal
(care trebuie îngrijite săptămânal)
şi patru timpane
(sătule de claxoane)
în care locuiesc acum.
m-am obişnuit şi cu perechea mea,
celălalt suflet,
care începe cum mă termin eu
şi îi e uşor când mie mi-e greu
e frumos, cred că mi-am găsit locul,
în puzzle-ul ăsta numit viaţă.