Doliu în învățământul din Constanța Profesorul și scriitorul Luigi Frigioiu a încetat din viață

Profesorul inginer și scriitorul Luigi V. Frigioiu a încetat din viață pe 24 octombrie 2026. Vestea dispariției sale a fost primită cu tristețe de cei care l-au cunoscut și apreciat, printre care se numără și Călugăru Claudio Davide, care i-a dedicat un mesaj emoționant de adio, publicat pe Facebook.

În mesajul său, Claudio Davide evocă sprijinul și încurajările primite de la profesor, căruia îi atribuie un rol important în propriul parcurs de autor de articole teologice. Acesta își amintește de bunăvoința cu care Luigi V. Frigioiu l-a îndemnat să scrie și să publice, oferindu-i încredere și susținere.

Printre amintirile cele mai prețioase se numără o lucrare de licență din anul 1971, aparținând bunicului profesorului, părintele Gheorghe Frigioiu. Lucrarea, intitulată „Sfântul Apostol Pavel, propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu”, i-a fost oferită lui Claudio Davide de către Luigi V. Frigioiu.

Redăm în integralitate mesajul lui Claudio Davide: 

Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i așeze sufletul în lumina și iubirea Sa!

Sunt oameni care lasă în urma lor nu doar amintiri, ci și gesturi care capătă, odată cu trecerea timpului, o valoare sufletească tot mai mare.

Cu profundă tristețe am primit vestea plecării dintre noi, în data de 24 octombrie 2026, a domnului profesor inginer și scriitor Luigi V. Frigioiu, un om căruia îi port o sinceră recunoștință pentru atenția și bunăvoința cu care mi-a fost alături. Prin articolele în care a făcut referire la parcursul și activitatea mea, precum și prin îndemnul de a scrie și de a publica, la rândul meu, articole teologice, mi-a oferit încurajare și încredere.

Unul dintre cele mai prețioase daruri primite de la dumnealui a fost lucrarea de licență din anul 1971 a bunicului său, părintele Gheorghe Frigioiu, intitulată „Sfântul Apostol Pavel, propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu”. Darul acesta a fost însoțit de un mesaj pe care îl voi păstra cu multă prețuire, pentru că poartă în el o frumoasă poveste de credință și continuitate între generații:


„Ca o ștafetă nevăzută, ofer această lucrare la rândul meu, tânărului prieten Davide Claudio, cu aceeași urare pe care am primit-o din partea preotului Frigioiu Gheorghe, bunicul meu.

26 noiembrie 2024. Semnat.”

Astăzi, aceste cuvinte capătă o însemnătate aparte. Domnul Luigi V. Frigioiu mi-a încredințat nu doar o lucrare teologică veche de peste jumătate de secol, ci și o parte din istoria familiei sale, transmițându-mi un dar pe care îl primise, la rândul său, de la bunicul său.

La 27 octombrie 2025, la îndemnul domnului profesor, trimiteam primul meu articol spre publicare de către dumnealui, cu prilejul sărbătorilor ortodoxe de toamnă, închinate Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Acest moment a reprezentat pentru mine un început important și o încurajare deosebită de a scrie și de a publica articole teologice, îndemn pe care îl voi păstra mereu în suflet. Ultima noastră întâlnire a avut loc la data de 15 septembrie 2026. Am discutat atunci foarte multe lucruri, iar amintirea acelei întâlniri și a conversației purtate cu domnul profesor va rămâne mereu în sufletul meu.

Domnul profesor Luigi V. Frigioiu a iubit nespus de mult Liceul Tehnologic "I.C.Brătianu"Nicolae Bălcescu și Școala Gimnazială din Dorobanțu. La începutul anului școlar 2026-2027, mărturisea cu emoție: „Primul clopoțel îmi vestește începutul ultimului meu an ca profesor-inginer titular. Oficial, în 2027, mă retrag. Neoficial, nu voi pleca definitiv niciodată din Nicolae Bălcescu pentru că, după 25 de ani în mijlocul unor oameni minunați, e greu să-i părăsești.” Cuvinte care reflectă dragostea sa pentru școală și pentru oamenii alături de care a petrecut atâția ani.

Îi voi purta mereu recunoștință domnului profesor Luigi V. Frigioiu pentru că mi-a fost alături, pentru încurajările și sprijinul oferit. Prin articolele dedicate mie și activității mele, mi-a arătat o prețuire deosebită, pe care o voi păstra mereu în amintire.
Plecarea sa dintre noi mă întristează profund, dar rămân cu recunoștința pentru tot ceea ce mi-a dăruit prin cuvinte, încurajări și gesturi de suflet. Vă voi purta mereu în rugăciunea mea, domnule profesor! Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

​