Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:35 05 12 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

GastroArt.ro Expediție artică din 1845, “sabotată” de conservele de carne din Galați

ro

10 Oct, 2021 10:57 1080 Marime text
  • Pe 19 mai 1845, exploratorul englez John Franklin (după alte trei aventuri polare în 1818, 1819-1822 și 1825-1827) pleacă spre coastele canadiene pentru a cartografia zonele încă necunoscute și încercând să găsească trecerea, atât de mult căutată, dintre Oceanele Atlantic și Pacific.

Trei ani mai târziu, la insistențele soției, Amiralitatea engleză trimite echipaje de căutare pe urmele dispăruților. Momentul a fost ales după ce oficialii au calculat că proviziile marinarilor erau pe ducă. A existat și o recompensă semnificativă pentru cei care pot lămuri ce s-a întâmplat și din acest motiv mulți particulari s-au avâtat în misiuni uneori sinucigașe.

Primele semne au fost găsite pe insula Beechey în 1850: rămășițele unei tabere de iarnă și mormintele a trei marinari.

În pofida chiar și a unor cercetări recente încă nu există un răspuns clar al anchetei: “Investigaţii întreprinse recent asupra cadavrelor câtorva dintre marinari, păstrate în condiţii bune în gheţurile polare, concordă în opinia că avem de-a face cu un veritabil dezastru medical, de care n-au fost străine alimentele consumate (în primul rând conservele de carne de vită sau de porc). Astfel, unii cercetători consideră că nivelul ridicat de plumb din alimente, determinat de modul în care se realiza, pe bază de cositor, etanşarea conservelor, a jucat un rol de seamă în eşeculexpediţiei (intoxicaţia cu plumb cauzează anorexia, starea de oboseală şi slăbiciune acută, nevrită periferică, colici intestinale sau manifestări precum anxietatea sau paranoia), în vreme ce alţi specialişti asociază cele mai nefaste consecinţe ale consumului de alimente contaminate cu apariţia botulismului de tip E, endemic în regiunile arctice”[i].

Ei bine, aici apare în poveste prima fabrică de conserve de pe actualul teritoriu al României, cea a lui Stephen Goldner din Galați care avea un contract enorm cu marina engleză. Conform unor surse istorice (“Istoria trudită a fabricilor uitate” de istoricul gălățean Tudose Tatu și “Opere economice” de Nicolae Șuțu citate de jurnalistul Costel Crângan pentru Adevărul)

Fabrica de la Galaţi tăia 800 de boi în 1844, 4.000 de boi un mai tîrziu iar în 1849 se ajunge la aproape 8.000 de vite transformate în conserve din carne. “Datele sunt însă destul de controversate, căci pe la 1850 izbucnea un mare scandal legat de fabrica englezului Goldner, care era acuzat că trecea în registre doar jumătate din numărul de animale, pentru a „evita” taxa către vistieria domnească, de o jumătate de galben per cap de vită. Cert este că, în ciuda evaziunii, fabrica de la Galaţi era cea mai mare din ţară (de departe), iar exporturile ei către Anglia sunt relevante. În 1847 pornesc către insulă 80.000 de conserve de câte patru oca (o oca avea 1,27 kilograme), adică peste 400 de tone, iar în 1850 se ajunge la 1,19 milioane de bucăţi, adică aproape 6.000 de tone. Era o cantitate realmente uriaşă în acele timpuri.” (Costel Crângan).

În afară de evaziune se pare că fabrica avea și multe probleme de igienă, chiar și pentru acele timpuri. Alte voci din Ancheta englezească spun că, în afară de intoxicația cu plumb sau de botulism, un alt factor a dus la alterarea cărnurilor din conserve. Datorită cererii mari, antreprenorul din Galați ar fi că lansat o gamă de conserve mai mari decât cele obișnuite, fără să se gândească la faptul că sterilizarea lor nu are cum să fie conformă iar carnea din mijlocul cutiilor metalice de dimensiuni mai mari va fi imediat alterabilă.

În 1849 și 1850 Amiralitatea Engleză depune mai multe plângeri legate de calitatea conservelor, fapt care dovedește că producția care a dus la tragedia artică nu a fost doar o întâmplare. Spehen Goldner este nevoit să se retragă din afacere care este preluată de societatea englezească Ritchie&Powell și funcționează până în 1875 când dă faliment.

 Constantin Ardeleanu, “Stephen Goldner şi fabrica de conserve de carne din Galaţi”


Despre GastroArt.ro

Prima revistă on-line dedicată istoriei gastronomiei și a ospitalității românești (cu articole de istorie gastronomică universală și din domenii conexe). O bază de date digitalizată ce cuprinde sute de rețete din manuscrise vechi – caietele bunicilor (perioada interbelică și din comunism).

Gastroart.ro este un demers privat al jurnalistului Cosmin Dragomir prin care se încearcă acoperirea unei nișe ignorate atât de către instituțiile publice cât și de o mare parte a celor care activează în domeniile de profil. Gastroart.ro își propune să adune laolaltă pasionații și specialiștii din acest domeniu.

În ultimii ani, jurnalistul Cosmin Dragomir s-a specializat în gastronomie și a publicat sute de articole, analize, reportaje și interviuri din acest domeniu. Istoria gastronomiei și a ospitalității românești a devenit marea lui pasiune.

Sursă text: gastroart.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii