Mugur Isărescu Pentru a intra în euro, trebuie progresat în 2011. Reformele s-ar putea să ne ia doi ani, astfel ca data adoptării euro s-ar putea să se modifice

“Înainte de criza economică, planurile erau ca România să adopte euro în 2015. S-au făcut progrese (..)totuşi, recesiunea s-a reflectat în deficite bugetare mai mari. Atingerea ţintei de deficit bugetar de 3% din PIB în 2012 este încă fezabilă, dar necesită reforme mai profunde în aria alocaţiilor sociale şi ale ocupării în sectorul public. Pentru a intra în ERM II trebuie progresat în această direcţie în 2011. Dar s-ar putea să ne ia mai mult de un an—poate doi ani—pentru a implementa aceste reforme. Astfel, întârzieri pot apărea, iar data adoptării euro s-ar putea să se modifice corespunzător”, a declarat Guvernatorul Isarescu intr-un discurs tinut cu ocazia împlinirii a 10 ani de la înfiinţarea Institutului European din România

"Ştim că nu avem dreptul să ratăm, tocmai acum, şansa pe care România o are – trecerea la euro. Ţara noastră va fi însă nevoită să-şi comprime timpul dezvoltării. Banca Naţională a menţinut obiectivul trecerii la euro în 2015 şi acţionează în sensul îndeplinirii lui. Iar la BNR funcţionează cu bune rezultate un larg comitet specializat de pregătire a trecerii la euro. Avem convingerea că intensificarea pregătirilor de aderare la zona euro, în cadrul unui program naţional, va da un nou avânt transformării şi modernizării întregii societăţi româneşti, a mai declarat Guvernatorul.

Isarescu a rememorat imprejurarile aderarii Romaniei in UE. “Atunci, în 2000, întrebarea cardinală era dacă puteam într-adevăr spera, în condiţiile date, la o Europă unită cu 27 de ţări. Întrebarea nu era lipsită de sens. Mai ales că Uniunea Europeană trecea atunci prin momente grele. Interesele de ordin politic, social şi economic, ce mergeau în direcţia continuării extinderii au fost mai puternice şi mai argumentat motivate decât cele care  mizau pe baterea pasului pe loc sau chiar doreau paşi înapoi”, a spus seful Bancii Centrale.
Vezi mai jos discursul Guvernatorului Mugur Isarescu:

• Integrarea europeană şi drumul spre euro

Aderarea noastră la Uniunea Europeană e deja un fapt împlinit. Procesul integrării însă continuă. Greul, acum, e în cârca noastră. Dacă România va îndeplini obiectivele fundamentale pe care şi le-a propus – între care ieşirea din recesiune, menţinerea la niveluri joase şi stabile ale inflaţiei, încadrarea în parametrii rezonabili a deficitului fiscal şi a celui de cont curent – vom putea spune că am făcut un mare pas cu dreptul către integrarea europeană.

Dacă, în continuare, România va câştiga o mai mare credibilitate, va convinge autorităţile europene că adoptă măsuri bune, că dovedeşte seriozitate în îndeplinirea lor întocmai şi că, totodată, acţionează concret pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, ţara noastră îşi va netezi singură drumul spre zona euro.

Desigur, lucrăm pentru a câştiga acest statut. Fără îndoială că recentele dezbateri din Uniunea Europeană, accentuarea temerilor legate de euro şi de zona euro au complicat lucrurile. Exigenţele vor fi mai mari, condiţiile mai aspre. Dar ne-am obişnuit deja ca visul nostru european să treacă prin examene extrem de riguroase şi de dure. Chiar ţări cu economii puternice, membre ale Uniunii Europene, întâmpină dificultăţi de integrare în mecanismul monetar şi în cel fiscal, unele au cerut deja ajutor internaţional, altele se văd în pericol de a cere ajutor în viitorul apropiat.

Trebuie să înţelegem, aşadar, că Uniunea Europeană nu ne aşterne dinainte un covor din petale de trandafir. Drumul e greu, dar o altă şansă de a ieşi din actualele dificultăţi nu avem.

• Uniunea Europeană trece prin momente grele. Ar putea interveni chiar lungi perioade de stagnare

Acum avem de răspuns la o întrebare gravă: mai putem spera, în noile condiţii, la o Europă unită cu 27 de ţări sau mai multe? Întrebarea nu este lipsită de sens. Fără îndoială că Uniunea Europeană trece prin momente grele. Ar putea interveni chiar lungi perioade de stagnare. O analiză aprofundată a lucrurilor ne arată însă că interesele de ordin politic, social şi economic, ce converg în direcţia continuării acestui grandios proiect, de fapt în direcţia întăririi monedei euro şi a Uniunii Europene, sunt mai puternice şi mai argumentat motivate decât cele izvorâte din unele temeri mai degrabă conjuncturale, pornite din dificultăţile şi vulnerabilităţile provocate de criza globală.

• Europa Unită rămâne un proiect solid

Existenţa viziunii şi a visului creării Uniunii Europene a produs mari beneficii. Ea a făcut din Europa o economie puternică la nivel mondial şi, ca sa-l citez pe Romano Prodi, a adus pace după secole de conflicte.
Graniţele au dispărut treptat, iar oamenii au început să se simtă aparţinând unui spaţiu mai mare decât propria lor ţară. Acest spaţiu este caracterizat de pace şi democraţie. Din această perspectivă istoria Europei s-a mişcat înainte într-o direcţie virtuoasă.

Pentru a menţine direcţia virtuoasă cred că, în aceste momente dificile pentru Uniunea Europeană nu trebuie pierdută perspectiva. Aceasta înseamnă că politicile pe termen scurt trebuie să se alinieze viziunii şi politicilor pe termen lung. Romano Prodi spunea recent că până acum niciun lider European nu a spus că o soluţie la problemele curente este imposibilă dacă Europa va merge înapoi şi nu înainte. Sunt convins că are dreptate. Atunci când vocile liderilor din UE se vor auzi cu tărie spunând că soluţia este mersul înainte, atunci se vor rezolva multe probleme.

În ceea ce ne priveşte, noi românii, vrem să mergem înainte, chiar dacă în aceste încercări vor fi şi momente dificile. Noi ne pregătim să adoptăm euro în următorii ani şi susţinem reformele din UE.

• Europa traversează o perioadă dificilă

Determinarea noastră pentru intrarea în zona euro reflectă şi încrederea noastră în proiectul euro. Această încredere se manifestă într-o perioadă în care datoriile publice şi deficitele celor mai multe ţări din zona euro sunt nesustenabile.

Este evident că sunt necesare ajustări profunde pentru a recâştiga şi conserva încrederea publicului în abilitatea guvernelor de a-şi îndeplini obligaţiile, inclusiv în aria socială. Ştiu din experienţă că negarea nevoii de ajustare nu este o opţiune viabilă. Dar este adevărat, de asemenea, că ajustările bugetare ar putea avea efecte contracţioniste. Ca şi România, ţările din zona euro, dar nu numai ele, se confruntă cu provocarea de a asigura sustenabilitatea fiscală fără a pune în pericol perspectivele creşterii economice.

În acest context, eforturile pentru întărirea guvernanţei la nivelul UE sunt strict necesare şi trebuie înţelese de către toate ţările. Până acum riscurile asociate cu volatilitatea de pe pieţele datoriilor suverane au fost în mod eficient limitate de către Mecanismul European de Stabilitate (the European Stability Mechanism) creat de ECOFIN şi de către BCE prin Programul Pieţei Titlurilor financiare (Securities Markets Program-SMP). BCE a acumulat aproape 69 de miliarde de euro prin cumpărarea de titluri private şi publice pe pieţele secundare de la lansarea programului SMP, iar Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară, care dispune de un total de 440 miliarde euro a devenit operaţional în august, fiind partea cea mai importantă a Mecanismului European de Stabilitate. El va funcţiona până în 2013, când aşa cum au decis miniştrii de finanţe din zona euro, se va crea un fond permanent dedicat susţinerii statelor cu probleme financiare din zona euro.

Până atunci însă, notăm că de la 1 ianuarie 2011 intra în funcţiune Noul Cadru de Supervizare şi Reglementare la nivelul UE, ceea ce va întări capacitatea Uniunii de a trata riscurile. El reprezintă, o componentă esenţială a ceea ce va fi Cadrul de Stabilitate Financiară al UE. Acest cadru include şi Mecanismul de Gestionare a Crizelor (Crisis Management and Resolution) şi Schema de Garantare a Depozitelor.

• E nevoie de noi eforturi de întărire a guvernanţei fiscale

Noul Cadru de Supervizare şi Reglementare la nivelul UE asigură supravegherea macroprudenţială prin Comitetul European de Risc Sistemic şi supravegherea microprudenţială prin supraveghetorii naţionali, prin nou createle Autorităţi Europene de Supraveghere, şi prin Comitetul Reunit la nivel intersectorial. În timp ce toată această construcţie reprezintă o mare realizare, ea trebuie totuşi susţinută de noi eforturi de întărire a guvernanţei fiscale. Soluţiile principale în această direcţie trebuie să se axeze pe întărirea Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC) şi pe întărirea supravegherii macroeconomice. Economistul şef al BCE, Jurgen Stark arăta că dacă acest lucru este necesar, mecanismul de gestionare a crizelor devine inutil.

Este neîndoielnic că efectivitatea aplicării sancţiunilor financiare şi nefinanciare pentru nerespectarea Procedurilor de Deficit Excesiv (PDE) şi a PSC va conta. Dar ce va conta cel mai mult va fi trecerea autorităţii politicii fiscale într-o mai mare măsură la centru. Cum se poate face acest lucru este încă un subiect de discuţie. Un rol crescut al centrului va face supravegherea mai eficientă. Un rol mai mare pentru centru este deja realizat prin adoptarea Semestrului European.

Dar mai mult trebuie făcut pentru a întări rolul centrului în implementarea PDE şi a PSC. Nu în ultimul rând, poate că rolul centrului ar putea fi crescut printr-un buget mărit la nivelul UE, care să ajute, printre altele, la prevenirea şocurilor asimetrice la nivel de ţară, prin transferuri mai mari şi prin stimulente adiţionale oferite celor cu performanţe ridicate. Dar toate aceste soluţii trebuie examinate cu atenţie pentru a preveni apariţia de distorsiuni care să ducă la costuri greu de gestionat.

www.hotnews.ro