Criza mondială nu se dă dusă. Intră în scenă profeții

În 1929, oamenii s-au refugiat de criză în propria viață. Atunci, spațiul rural era relativ izolat și se autosusținea. Tăranii mîncau, îmbrăcau și beau exact ce puteau produce în gospodărie, iar relațiile comerciale și economice se reduceau la schimburile din tîrguri. Nu se schimbau nici idei.

Psihoza crizei nu beneficia de mijloace de propagare ca astăzi. Micile orașe se mutau cu afaceri cu tot, iar țările aveau un mare grad de autonomie.

Cu alte cuvinte, drama planetară era ținută în carantină, precum ciuma. Acum, ea are conotații profunde și ne atacă nu doar conturile, ci și mintea.

Vezi care sunt cele 10 profeții făcute de Gerald Celente pe http://gazetino.wordpress.com/