Ce nu va spun revistele pentru femei

Anyone who says he can see through women is missing a lot. Groucho Marx

Din cand in cand cei de la Gandul publica niste articole despre studii ale unor savanti care descopera ce vor femeile.

Luna trecuta cei de la GfK au descoperit urmatoarele (Freud cred ca ar fi fost tare mandru):

"Studiul relevă şi dorinţele femeilor. Astfel, acestea se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%). Tandreţea (87%) şi sensibilitatea (81%) sunt alte două atuuri ale sexului tare care impresionează o femeie. Studiul citat relevă că 81% dintre femei şi-ar dori parteneri înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important ca un bărbat să arate bine, doar 79% dintre femei declarându-se interesate de acest aspect. Talentul de a fi un bucătar priceput contează pentru 69% dintre femei. Se pare că doamnele caută încă bărbatul clasic, tradiţional, care asigură traiul fiind înzestrat nu doar cu serviciu, ci şi cu inteligenţă emoţională."

Savantii au descoperit ca femeile vor ca barbatii sa fie angajati (!!!), de succes, inteligenti si loiali. V-ati fi imaginat asa ceva? Pentru mine a fost o mare, mare surpriza, recunosc .

Luna asta, alt articol din Gandul zice asa:

"Femeile caută bărbaţi cu abdomen plat, simţul umorului şi un cont "sănătos" în bancă, scrie Daily Mail. De fapt, criteriul banilor este din ce în ce mai frecvent, arată un studiu recent al Institutului pentru economia germană din Koln. Un alt studiu, publicat în ianuarie de Şcoala economică din Londra, arată însă că tot mai multe femei vor ca bărbatul să câştige mai mult decât ele. Conform cercetării, 64% dintre reprezentantele sexului frumos spun că partenerul trebuie să câştige mai mult, iar niciuna nu s-ar căsători cu un bărbat plătit mai prost decât ea."

Femeile vor ca barbatii sa castige mai mult decat ele, cine-ar fi crezut?

In ritmul asta, savantii probabil vor descoperi in curand ca femeile isi doresc ca barbatii sa fie mai inalti decat ele, ca vor copii si ca viseaza din copilarie la o nunta deosebita.

In acest ultim articol, era insa si un fragment interesant:

"În acelaşi timp, studiul relevă că, după zeci de ani de campanii pentru egalitatea între sexe, femeile nu mai vor să fie casnice şi tind către o carieră de succes, pe cont propriu."

Nici asta nu e o noutate, dar macar aici s-a pus punctul pe i.

Un scurt reminder.

Cum era randuiala locului aici, la noi, in Romania?

"La noi, muierea pupa mana barbatului pana mai adineauri, din dumneata nu-l scotea, zicea nea Marin al lui mosu Patru. Ii facea 3 - 4 copii, acolo, dar nu indraznea sa ii zica tu. Nu... Cele mai mandre, mai ambitioase, alea nu ziceau nicisicum. Femeia, ce stie femeia? Ea sa stea colo ciucita la vatra, sa tie oala de manusa la foc, sa tie de coada carpatorului, ca ce stie ea? Sa alinieze, ba, clondirele pe corlata, asa, sa fie toate drepte, sa tragi cu ata, sa stearga sticla de lampa, sa te traga, sa-ti puie ventuzele si sa lase politica... asta e pentru noi, e pentru oameni. Ca ce stie ea? Inainte nici n-o prea vedeai la fata! Purta marama, zavelca lunga colo, de-i sclipeau gleznele. Da' o ghiceai, domnule, o ghiceai pe-aia, pe-aia preafrumoas, o luai pe cal, o furai, o faceai muierea ta. Era o dulceata! Da' acu... pe cin' sa furi? Uitati-va si voi, uitati-va in jur! Nu mai sunt randuielile alea." Marin Sorescu- Randuieli

Feministele care citesc articolul probabil au luat foc acum .

Asa erau bunicii nostri.

Aceste randuieli nu inseamna misoginism, inseamna intelepciune. Exista tari (de exemplu Japonia), in care randuielile din vechime inca mai dainuie. Prima oara cand am cunoscut o japoneza am fost uimit de modul cum se comporta. Mi s-a parut excesiv, dar un japonez mi-a explicat rostul acelui comportament.

Alt reminder, pentru ca uitam deseori lucrurile importante.

Doar femeia poate da viata. Este un dar.

Dar asta n-a multumit-o.

Femeia vrea si ea o pereche de cojones

Am inceput sa citesc revistele pentru femei de acum 15 ani, cred. Cativa ani le-am citit in mod constant cam pe toate (Tango, Tabu, Unica, Cosmo etc.).

Din anii aia mi-au ramas in memorie doar doua articole bune: unul al Teodorei Migdalovici si altul scris de Alice Nastase.

O amica scria la o revista de-asta si dupa ce i-am citit cateva articole n-am mai rezistat si am intrebat-o, bai, cum se explica faptul ca tu, cu psihologia facuta la mama ei, la Viena, scrii tampeniile alea in revista? Si mi-a explicat ca asta vor editorii, genul asta de articole "barbatii sunt dusmanul de clasa, tu nu gresesti, esti o persoana deosebita, speciala etc etc."

In afara de indobitocirea produsa de revistele pentru femei, a intervenit si factorul "Sex and the city". Un serial care a futut la creier (ma scuzati, doamnelor, dar asta e adevarul) o generatie, poate chiar doua, de femei.

L-am urmarit o vreme si eu, recunosc. Pana am vazut un episod in care personajul interpretat de Ron Livingston se desparte de Carrie:

"Jack Berger (Ron Livingston) is Carrie's intellectual counterpart, a sardonic humorist writer whose career is cooling down just as Carrie's is heating up. Theirs is a relationship of witty banter and common thoughts, but everything falls apart when his defeated attitude clashes with her success. Carrie learns, when it comes to relationships, Berger's talk is just that. He memorably breaks up with her on a Post-It: "I'm sorry, I can't, don't hate me." "

Ce nu spune Wikipedia (de unde e luat citatul) este ca de fapt scenaristii au atribuit un comportament tipic feminin lui Berger si unul tipic masculin lui Carrie. Pe dos ca in viata reala.

Ani in sir, de cate ori imi faceam o noua amica, unul dintre primele lucruri pe care mi le spunea despre prietenele ei era: "suntem o gasca exact ca in "Sex and the city". Si toate se credeau Carrie dar o admirau pe ascuns pe Samantha.

Din cauza combinatiei- reviste pentru femei & Sex and the city- o gramada de fete s-au aruncat cu capul inainte in cariera: cariera e importanta, viata personala e pe planul doi. Si asa multe au ajuns acum in "early 40s" necasatorite (erau prea ocupate cu jobul) sau divortate.

O parte dintre fetele din generatia asta scriu azi la revistele pentru femei si perpetueaza un model care le va face nefericite pe multe alte fete de-acum incolo.

Daca ar fi scris ceva gen "cum m-am ratat pe plan personal, fetelor, va rog, nu faceti ca mine", nu se mai vindea revista.

Teorema lui Thomas spune asa: "daca o situatie este definita ca reala, atunci si consecintele situatiei sunt reale." Daca le repeti femeilor ca sunt egale cu barbatii, ele se vor comporta ca atare. Se vor jertfi pe altarul corporatiilor si isi vor neglija viata personala. Si se vor trezi singure cu pisica.

Lucrul asta e valabil si pentru noi barbatii. Doar ca noi avem fotbalul si berea pentru compensare. Si nici nu ne ticaie "ceasul bilogic" incepand de la 30 de ani.

Freud n-a reusit sa afle ce vor femeile pentru ca nici macar femeile nu stiu ce vor.

Doi profesori de la Universitatea Columbia, Sheena Iyengar si Raymond Fisman au facut un studiu. Un studiu gandit, nu o aiureala facuta doar sa ia niste bani. Si au descoperit urmatoarele (din Malcolm Gladwell- Blink):

"Cu alte cuvinte, cat de bine stie Mary ce doreste de la un barbat? Fisman si Iyengar pot sa raspunda usor la intrebare. Ei au descoperit, cand au comparat ce au declarat participantii ca doresc la inceput cu ceea ce ii atrage in timpul intalnirii, ca lucrurile nu se potrivesc. De exemplu, daca Mary a spus ca vrea pe cineva inteligent si sincer, nu inseamna ca va fi atrasa doar de barbati inteligenti si sinceri. John, de care s-a simtit atrasa cel mai mult poate fi atragator si nostim, dar nu prea sincer si poate nici inteligent. In al doilea rand, daca toti barbatii pe care Mary ii place in timpul unei intalniri sunt mai degraba atragatori si nostimi decat isteti si sinceri, Mary va spune data viitoare ca ii plac barbatii atragatori si nostimi. Dar asta doar data viitoare. Daca o intrebi din nou luna viitoare, va spune din nou ca ii vrea pe cei inteligenti si sinceri.

Daca paragraful anterior vi se pare confuz, aveti dreptate. Este confuz: Mary a spus ca vrea un anumit tip de persoana. Dar apoi, da o multime de alte optiuni si intalneste pe cineva care ii place cu adevarat, isi schimba complet parerea, trece o luna si se intoarce la ce dorea initial. Deci ce vrea, cu adevarat Mary de la un barbat?"

Efectul Kruger este un bias cognitiv si spune ca oamenii iau decizii proaste, dar nu pot constientiza acest lucru datorita faptului ca acelasi mecanism care ii face sa ia decizii proaste ii impiedica sa-si dea seama de acest lucru.

Si noi barbatii suntem supusi la aceasta greseala. Dar femeile, pentru ca nu sunt la fel de rationale sunt mult mai expuse.

Exemplu de "logica" femeiasca:

Pe o imaginara "harta feminina" a situatiei din ziua de azi, extremele sunt pitipoanca si femeia-rebus.

Femeia-rebus (in sensul ca e neinteleasa de nimeni, nici macar de ea insasi) este femeia care se uita constant la Sex and the city, se imbraca "chic", e workaholica si se mandreste cu asta, vorbeste de parca ar fi controlor de trafic aerian la Aeroportul Otopeni sau consilier la Obama ("n-am timp", "sunt ocupata", "sa-mi consult agenda" etc). De obicei fetele din categoria asta sunt foarte inteligente si arata bine. Au avut iubirea vietii lor in studentie sau liceu (aici se aseamana cu stripteuzele, dar despre asta alta data ). Dupa aia, s-au dedicat muncii si sexului sportiv. Daca au avut norocul sa dea peste un tip ok, i-au dat ele verde dintr-o teama pe care n-au avut macar curaj s-o priveasca in ochi ("it's not you, it's me" etc). Se amagesc ca "barbatii se simt amenintati de femeile inteligente."

Ce este trist este ca majoritatea fetelor din categoria asta ajung la 40 de ani singure, plangand inainte de a adormi seara din cauza ca n-au copii. Exact ca modelele lor.

Pitipoanca stie toata lume ce e. Celelalte femei o dispretuiesc, lumea o crede proasta. Se imbraca fara subtilitate, in culori tipatoare etc.

Dar.

Pitipoancele isi ating obiectivele.

De ce? Pentru ca s-au adaptat.

"It is not the strongest of the species, nor the most intelligent that survives. It is the one that is the most adaptable to change." Darwin

Si-atunci cine e destept si cine e prost? Cine se lauda ca e destept dar actioneaza prosteste? Sau cine actioneaza intr-un mod destept desi e mai incetut la minte?

In etologie modul destept de actiune se numeste strategie stabila de evolutie si pana si vrabiile, cu un creier cat unghia, sunt in stare de asa ceva.

Nu si fetele din Sex and the city.

(Faceti si un test, fetelor: intrebati-i pe colegi si prieteni pe cine prefera: pe pitipoanca in roz, vopsita, siliconata, cu gene false sau pe fetele simandicoase din Sex & the city? )

A young boy enters a barber shop and the barber whispers to his customer, "This is the dumbest kid in the world. Watch while I prove it to you." The barber puts a dollar bill in one hand and two quarters in the other, then calls the boy over and asks, "Which do you want, son?" The boy takes the quarters and leaves. "What did I tell you?" said the barber. "That kid never learns!" Later, when the customer leaves, he sees the same young boy coming out of the ice cream store. "Hey, son! May I ask you a question? Why did you take the quarters instead of the dollar bill?" The boy licked his cone and replied, "Because the day I take the dollar, the game is over!"

L.E. Cititi si un articol destept scris de o femeie ( ! ) despre 2-3 adevaruri pe care unele femei nu le afla niciodata. Good insight.

Cine vrea sa citeasca efectele la nivel macro aparute si din cauza revistelor pentru femei, am scris aici despre casatorii etc. (e ceva etologie, psihologie, fizica si matematica pe-acolo, dar nu va speriati).

Si un fragment dintr-o carte scrisa de Doru Davidovici (pilot de vanatoare), despre doua femei, capitol in care se va vedea ca barbatii nu sunt chiar asa nesimtiti cum se spune.