Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
09:04 23 08 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (XC) - Sir William Smith (Marea Britanie/Anglia)

ro

24 Mar, 2017 00:00 609 Marime text
William Smith (1764-1840) a studiat la colegiile din Tornbridge şi Bath. În 1777, el s-a angajat în Royal Navy şi a luptat împotriva coloniilor nord-americane răsculate până la Pacea de la Versailles din 1783. În perioada 1785-1787, Smith a rezidat în oraşul francez Caen, unde a învăţat limba franceză. Apoi, în pofida interdicţiei guvernului britanic, el a luptat ca voluntar în marina suedeză în războiul cu Rusia din 1788-1790, fiind decorat de regele Suediei cu Ordinul Spada.
 
Deoarece victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1787-1791 s-a reflectat într-o pace fără mediatori şi cu un important avans teritorial spre Constantinopol/Istanbul, guvernul britanic a decis să trimită în secret doi experţi care să evalueze capacitatea militară otomană în zona Mării Negre. Expertul naval ales a fost Smith, care a plecat în capitala otomană în septembrie 1792 prin Austria, Ungaria, Transilvania şi Ţara Românească. El a plecat din Bucureşti la 3 noiembrie şi, după ce a străbătut Dobrogea otomană, s-a îmbarcat la Varna pentru Constantinopol, unde a ajuns în februarie 1793.
 
Referirile lui Smith la Dobrogea sunt incluse într-unul dintre cele şase rapoarte trimise lordului Grenville, ministrul de externe. Manuscrisul original se păstrează la Bodleian Library, din Oxford. Textul a fost anexat de istoricul englez Trevor J. Hope la teza de doctorat publicată în 1980 la Bucureşti: „Interesele britanice de Sud-Est şi în regiunea Dunării de Jos la sfârşitul secolului al XVIII lea“. Institutul „N. Iorga“ a folosit ediţia Hope pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Ţările Române“.
 
Dobrogea este prezentată în „Raportul nr. 3 / De la Dunăre la Varna“, nedatat, dar un indiciu cronologic este data primului raport, 8 noiembrie.
 
„Satul“ Măcin era aşezat la poalele unui „lanţ de munţi“ care se prelungea paralel cu Dunărea până la Hârşova. Din acest lanţ muntos, identificat de istoricii de la „N. Iorga“ cu munţii Măcinului, izvorau „mai multe râuleţe“ care se vărsau în fluviu. Menţionarea Măcinului a fost legată de victoria lui Nikolai Repnin (1776/LXXII) împotriva turcilor în vara lui 1791.
Prin Măcin trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVII - XVIII: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI) şi contele francez de Langeron (1791/LXXXVIII).
 
Această izbândă a avut consecinţe negative asupra Babadagului, situat la „opt ore de marş“ de Măcin. Această localitate a fost incendiată de ruşi şi apoi „pustiită de ciumă“, fiind depopulată „aproape în întregime“. Pentru a putea face faţă „tâlharilor ce mişună pe toate drumurile din Turcia“, Smith a fost nevoit să solicite o escortă de la „aianul (guvernator) Silistrei, stăpânul peste Dobrogea“.
 
Babadagul fusese vizitat şi de alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul otoman Şehdi Osman (1758/LXII), medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771/LXX), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII) şi generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX).
 
Numele Dobrogea mai fusese folosit şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), diplomatul otoman Şehdi Osman (1758/LXII), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI) şi locotenentul francez A. de Lafitte (1784/LXXX).
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 / Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV) şi căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII).
 
De la supravieţuitorii Babadagului, englezul a aflat că tătarii din Dobrogea au luptat cu „succes“ împotriva bandiţilor. Populaţia tătară dintre Dunăre şi Marea Neagră fusese sporită de tătarii nogai refugiaţi după ce Rusia anexase Hanatul Crimeii în 1783. Ei locuiau în sate „sau mai bine zis tabere“ aşezate pe drumul Măcin (nord-vest) - Mangalia (sud-est). Aceste aşezări erau formate din corturi în forma rotundă a unei căpiţe de fân, făcute dintr-o „ţesătură groasă de lână ca pâsla“, şi care puteau fi „uşor“ strânse şi desfăşurate în alte locuri. Tătarii dobrogeni se ocupau de cultivarea pământului şi creşterea vitelor.
 
Prezenţa tătarilor în Dobrogea fusese semnalată şi de alţi călători străini: arabul Ibn Battuta (1330/Călători I), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), probabil baronul francez F. de Pavie (1585/XV), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.A), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) şi diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV).
 
Problema siguranţei călătorilor în Dobrogea fusese semnalată şi de alţi călători străini: episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), baronul franco-maghiar F. de Tot (1769/LXVIII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleeman (1768/LXIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), tânărul polonez J. Mikoscha (1782/LXXVII), locotenentul francez A. de Lafitte (1784/LXXX) şi diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV).
 
Predecesorii britanici ai lui Smith din secolele XVI-XVIII au fost englezi, cu excepţia scoţianului J. B. of Antermony: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII) şi lady Craven (1786/LXXXIII).

Surse foto

en.wikipedia.org
2.bp.blogspot.com
www.agero-stuttgart.de
upload.wikimedia.org
brailachirei.files.wordpress.com:
www.romanianmuseum.com
4.bp.blogspot.com
en.wikipedia.org
 
Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, volumul X / partea II, Bucureşti, 2001.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
en.wikipedia.org
cdn.amreading.com
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii