Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:58 14 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (CLXIV) - Heinrich von Hess (Austria) - galerie foto

ro

06 Dec, 2017 00:00 495 Marime text
Heinrich von Hess (1788-1863) a intrat în armata austriacă în 1805 şi a ajuns la gradul de feldmareşal în 1842. A participat la războaiele napoleoniene şi la înfrângerea revoluţiei din 1848 din statele italiene. A fost decorat cu medalia „Mmaria Tereza” şi a primit rangul de baron şi funcţia de consilier al împăratului Franz Joseph (1848-1916). În perioada 1851-1853 a primit misiuni militare la St. Petersburg şi Berlin (Prusia).
 
În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), el a comandat armata de ocupaţie din Principatele Române (1854-1856) vasale sultanului, după evacuarea acestora de ruşi, a căror invazie declanşase conflictul. În acest context, în octombrie şi decembrie 1854, von Hess a trimis două scrisori contelui von Buol-Schauenstein, ambasadorul austriac la Londra, ţara lor fiind implicată în medierea conflictului devenit european prin participarea Marii Britanii, Franţei şi Piemontului (Torino) de partea Imperiului Otoman. În epistolele trimise de la Iaşi şi Viena, în care analizează problema gurilor Dunării în ansamblul geopoliticii Mării Negre, el aminteşte şi de călătoria sa pe fluviu efectuată „în urmă cu cel puţin 15 ani”.
 
Călătoria pe Dunărea de Jos a devenit accesibilă pentru europeni după Pacea de la Adrianopol (azi Edirne, în Turcia europeană) din 1829, când ţarul a anexat Delta Dunării şi şi-a crescut influenţa asupra Principatelor Danubiene („putere protectoare”) în detrimentul sultanului („putere suzerană”). Chiar în 1829, s-a înfiinţat la Viena compania de transport fluvial cu nave cu aburi „Donau-Dampfschiffahrt Gesellschaft”, care opera pe distanţa Viena - Galaţi. În 1833, a fost înfiinţată la Trieste (azi în Italia), după modelul firmei britanice Lloyd, compania de transport cu nave cu aburi „Österreichischer Lloyd”, care opera pe ruta Galaţi - Constantinopol/Istanbul.
 
Scrisorile au fost traduse de N. Iorga în articolul Politica Austriei faţă de Unire, publicat în 1912 în „Memoriile Secţiunii Istorice ale Analelor Academiei Române”. Institutul „N. Iorga” a folosit această traducere în noua serie Călători străini despre Țările Române.
 
În prima scrisoare, comandantul austriac sublinia necesitatea „eliberării tuturor enclavelor” stăpânite de Rusia la gurile Dunării. De asemenea, el preconiza încheierea de către Austria şi „nu de către francezi sau englezi” a unei convenţii cu Imperiul Otoman, privitoare la construcţia unui canal sau a unei căi ferate de la Cernavodă la Constanţa sau Varna, prin care comerţul să se facă „pe cel mai scurt şi cel mai convenabil” drum spre Marea Neagră şi Constantinopol/Istanbul, ceea ce ar fi asigurat „un debuşeu sigur, şi pentru totdeauna, al întregii Germanii la Gurile Dunării”. (După înfrângerea în faţa Prusiei în 1866, Austria va renunţa în favoarea acesteia la rolul de unificator al statelor germane.)
 
În a doua scrisoare, Hess prezintă punctul de vedere al împăratului Napoleon III la negocierile de pace, care cerea „o mai mare” securitate la gurile Dunării. În acest sens, militarul austriac preconiza ca „toate” insulele Deltei să fie transformate în „teren neutru” sau ca braţul Sf. Gheorghe, eventual împreună cu braţul Sulina, să fie redate Imperiului Otoman. Astfel, el considera că s-ar fi rezolvat „libera navigaţie a tuturor naţiunilor”. Totuşi, a doua variantă i se părea „iluzorie”, în condiţiile în care Rusia ar fi rămas stăpână pe malul basarabean al braţului Chilia. (Într-adevăr, prin tratatul de pace din martie 1856, de la Paris, Moscova va fi obligată să retrocedeze Moldovei cele trei judeţe basarabene limitrofe Dunării.)
 
Hess cunoscuse la faţa locului „obstacolele” pentru navigaţia pe Dunărea de Jos, începând de la Rasova (azi comună dunăreană în judeţul Constanţa) până la vărsarea în Marea Neagră, precum şi orarul zilnic al transportului de pasageri şi taxele mărfurilor. Ca urmare, el aprecia „destul de relativă” valoarea acestor „atât de dificile” guri ale Dunării şi repunea pe tapet „deja demult” proiectatul canal Cernavodă-Kustendsche/Constanţa sau construirea unei căi ferate. Avantajul geografic comun al celor două proiecte era distanţa de „doar 8 mile germane” (1 milă germană = 9 km) dintre cele două localităţi, în timp ce facilităţile naturale specifice canalului şi căi ferate erau reprezentate de terenul cu „numeroase” bălţi, respectiv, câmpia „întinsă”. Hess estima capitalul necesar realizării construcţiilor la 5-6 milioane guldeni (veche monedă de aur germană folosită şi în Austria între 1754-1892), sumă care ar fi fost o investiţie „sigură” pentru capitaliştii austrieci, în condiţiile în care tehnica „din secolul nostru” ar fi făcut ca oricare din cele două lucrări să fie „un simplu joc de copii”.
 
Prin Rasova au trecut şi alţi călători străini în secolele XVIII – XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), lordul Bentinck (1801/XCIX), medicul englez W. Wittman (1802/C), preotul englez C. Eliot (1815/CXV), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), geograful francez A. Boue (1840/CXXIX), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), arhitectul francez F. Pigeory (1850/CXLIX), preotul catolic italian F. Nardi (1852/CL), studentul britanic în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLII), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI) şi istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII).
 
Prin Cernavodă au mai trecut în secolele XVII-XVIII şi alţi călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738/LVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), negsutorul german J. Lebprecht (1786/LXXXIV), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofiţerul englez A. Slade (1838/CXXV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), botanistul prusac K. Koch (1843/CXL), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), mineralologul englez W. Smyth (1852/CLIII), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI) şi artistul plastic francez C. Doussault (1843/CLVIII).
 
Proiectul construirii unui canal Dunăre - Marea Neagră a fost susţinut şi de alţi călători europeni din deceniile patru şi cinci ale secolului XIX: botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofiţerul de marina britanic A. Slade (1838/CXXV), geograful francez A. Boue (1838/CXXIX), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), botanistul prusian K. Koch (1843/CXL), jurnalistul francez X. Marmier (1846/CXLIII), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), diplomatul francez A. Billecocq (1846/CXLVI), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), arhitectul francez F. Pigeory (1850/CXLIX), preotul catolic italian F. Nardi (1852/CL), studentul britanic în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralologul englez W. Smyth (1852/CLIII), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII) şi artistul plastic francez C. Doussault (1843/CLVIII) şi economistul francez T. Lefebvre (1853; 1857/CLX).
 
Ideea construirii unei căi ferate transdobrogene fusese susţinută şi de: geograful francez A. Boue (1838/CXXXIX), prinţul prusian H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), jurnalistul francez X. Marmier (1846/CXLIII), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLII) şi istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII).
 
Alţi călători austrieci şi în serviciul Habsburgilor austrieci care au străbătut Dobrogea: diplomatul de origine ragusană (Dubrovnik, Croaţia) A. Radibrat (1603/XXI), căpitanul G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul K. Titelsbeg (1783/LXXVIII), căpitanul de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul W. von Brognard (1786/LXXXV), căpitanul de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), nobilul sol G. von Egenburg (1593/XCV/s), geograful A. Schmidl (1835/CXIII) şi văduva de negustor Laura Pfeiffer (1842/CXXXV).
 
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvialo-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (/CXXI), misionarii scoţieni A. Bonar şi R. Mc Cheyne (1839/CXII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), ofiţerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), gentlemanul englez R. Snow (1841/CXXXI), medicul american V. Mott (1841/CXXXII), botanistul elveţian C. Guebhart (1842/CXXXIII), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), austriaca L. Pfeiffer (1842/CXXXV), consulul prusian C. Kuch (1843/CXXXVI), croitorul german P. Holthaus (1843/CXXXVII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), botanistul prusian K. Koch (1843/CXLI), vicontesa franţuzoaică de Saint-Mars (1845/CXLI), jurnalistul francez X. Marmier (1846/CXLIII), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), jurnalistul francez A. Joanne (1846/CXLV), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXVII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), arhitectul francez F. Pigeory (1850/CXLIX), preotul catolic italian F. Nardi (1852/CL), studentul britanic în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLII), filologul german J. Petermann (1852/CLIII), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), contele englez Carlisle (1853/CLV), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI) şi istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII).
 
Surse foto: 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01/tarile-romane-in-secolele-xviii-xix.jpg
http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2012/10/Harta-delta-Dunarii..jpg
http://blog.noviodunum.ro/wp-content/uploads/2012/04/Sulina_Geamia.jpg
https://de.wikipedia.org/wiki/Erste_Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft#/media/File:DDSG.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%96sterreichischer_Lloyd#/media/File:Geb%C3%A4ude_des_Lloyd_Triestino_in_Triest_2.JPG
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e2/Rasova_judetul_Constanta.jpg/290px-Rasova_judetul_Constanta.jpg
http://www.primaria-cernavoda.ro/Fisiere/AlbumFoto/pozeCernavoda/geamia.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/Austro-Hungarian_gulden#/media/File:AHG_1000_1880_obverse.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_al_III-lea_al_Fran%C8%9Bei#/media/File:Alexandre_Cabanel_002.jpg
https://de.wikipedia.org/wiki/Karl_Ferdinand_von_Buol-Schauenstein#/media/File:Karl_Ferdinand_von_Buol-Schauenstein.jpg
 
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul VI, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2009.

http://www.ziuaconstanta.ro/
http://p.calameoassets.com/
http://www.acad.ro/com2011/
https://ro.wikipedia.org/
https://images.okr.ro/
https://upload.wikimedia.org/
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.  
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

 
Călători străini prin Dobrogea (CLXIII) - Michal Czajkowski / Sadyk-paşa (Polonia / Turcia) (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii