info-sud-est.ro Ce va alege România de pe piaţa parteneriatelor strategice? SUA, UE, Turcia și Polonia așteaptă la rând

Pe 13 septembrie, la cinci ani de la adoptarea la Washington a Declarației Comune de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI dintre România și Statele Unite ale Americii, președintele François Hollande inaugura, la Ghimbav, fabrica gigantului francez Airbus, care va produce în România cel mai fiabil model de elicopter, scriu jurnaliştii de la info-sud-est.ro.

Investiția franceză de 53 de milioane de euro dă startul unei colaborări în domeniul apărării în relațiile bilaterale dintre România și Franța.

Poate părea o coincidență faptul că Parisul și-a trimis președintele la București, după o pauză de 19 ani de la vizita lui Jacques Chirac din anul 1997, tocmai în ziua în care România aniversa parteneriatul său strategic cu cel mai important aliat – SUA, însă dacă privim atent subiectele din ultima vreme ce despart America de principalii lideri ai Uniunii Europene, Franța și Germania, evenimentul poate avea și alte conotații diplomatice.

Relațiile dintre România și Franța se bazează pe un fundament economic puternic, schimburile comerciale româno-franceze totalizând 6,88 miliarde euro în anul 2014 iar investițiile franceze în România însumând, în același an, 4,1 miliarde euro, reprezentând 6,8% din totalul investițiilor străine directe, prin companii precum Renault, Société Générale, Carrefour, Auchan, Lafarge, Saint-Gobain, Alcatel.

Tocmai de aceea, președintele Franței a venit la București cu o agendă încărcată de subiecte fierbinți, îmbrăcate în cuvinte de laudă la adresa României: dezvoltarea parteneriatului strategic semnat între cele două state în anul 2008, relansarea dosarului aderării la spațiul Schengen, acolo unde, conform declarațiilor sale, România a făcut mari progrese, relațiile economice dintre cele două state, Hollande fiind însoțit în vizita sa de o armată de 30 de oameni de afaceri francezi, cât și importanța statului român în construcția Uniunii Europene.

„Parisul şi Bucureştiul, la unison pentru economie şi pentru Europa“, titra „L’Éxpress” în data de 13 septembrie a.c., iar France-Presse (AFP) accentua faptul că relația dintre Franța și România ilustrează, din perspectiva Parisului, „Europa pe care o dorim pentru mâine: o Europă a investițiilor, o Europă a creşterii orientate spre tehnologiile viitorului, o Europă a securităţii”.

Media din Hexagon au descoperit, cu ocazia vizitei președintelui François Hollande la București, că România este cea mai europeană țară din Estul Europei, apreciind chiar și creșterea economică pe care statul român a înregistrat-o pe timp de criză.

După o pauză de aproape două decenii, în care relațiile bilaterale dintre cele două state intraseră, cel puțin la nivel public, într-un con de umbră, brusc, administrația de la Paris a încoronat România ca fiind unul dintre cei mai importanți parteneri ai săi din Uniunea Europeană.

Toate aceste declarații și reacții ale Parisului pot părea normale în lupta principalilor lideri ai Uniunii Europene, după ce Marea Britanie a părăsit construcția, în a-și găsi noi parteneri importanți care să susțină o Europă unită. De altfel, declarația șefului Comisiei Europene, Jean Claude Junker, venită în dimineața zilei de 14 septembrie, este cât se poate de edificatoare în ceea ce privește dragostea pe care Parisul a arătat-o, subit, românilor: „Uniunea Europeană nu are destulă uniune. Există divizări și există fragmentări. Acest lucru lasă loc populismului galopant. Următoarele 12 luni sunt cruciale pentru o nouă Europă“.

Statele est-europene s-au îndepărtat de idealul de uniune în momentul în care pe agenda europeană a apărut subiectul refugiaților. Guvernele conservatoare de la Budapesta şi Varşovia nu doar că au respins ideea cotelor de imigranţi dar, la începutul lunii octombrie, în Ungaria se va desfăşura un referendum pe această temă, rezultatul fiind previzibil, în favoarea politicii intransigente a prim- ministrului Viktor Orban.

Ba mai mult, liderul partidului conservator aflat la putere în Polonia, Jarosław Kaczyński, propune ca Uniunea Europeană să adopte reforme instituționale și să aleagă un președinte competent în special în materie de politică externă și apărare, după ce disputele între UE și Polonia s-au adâncit din ce în ce mai mult.

Iar François Hollande a căutat soluții și a mângâiat România pe creștet, cu trei zile înaintea întâlnirii de la Bratislava a primului Consiliu European post-Brexit, pentru a revitaliza o Europă în declin, amputată de ieșirea Marii Britanii.

De asemenea, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia se opun multor mecanisme existente la nivelul Uniunii Europene, iar România migrează, prin vizita președintelui francez, din zona statelor care au respins proiectul franco-german în ceea ce privește imigranții spre nucleul dur al UE. Președintele Klaus Iohannis a declarat că susține inițiativa franco-germană de a crea o armată a Uniunii, însă cu mențiunea că aceasta va trebui să vină în completarea eforturilor NATO și nicidecum să înlocuiască formatul NATO.

Putem discuta dacă generosul „cadou diplomatic“ pe care Francois Hollande l-a oferit în vizita sa la București se poate dovedi un cal troian în relațiile în care România este puternic angajată. Este vorba, în primul rând, despre axa București-Washington și despre trilaterala NATO de la Marea Neagră, alături de Polonia și Turcia, ambele state acuzate de liderii europeni că nu respectă regulile democraţiei interne. Prima, pentru politicile duse de administrația de la Varșovia, în special în ceea ce priveşte Justiţia şi instituţile ei, a doua pentru măsurile luate de preşedintele Erdogan şi guvernul de la Ankara în urma tentativei eșuate de lovitură de stat din noaptea de 15 iulie.

Întorcând fața de la Occident și privind înspre Marea Neagră, România se vede asaltată și din această zonă de propuneri, aprecieri și promisiuni, mai ales din partea Turciei, lovită dur după puciul eșuat.

Într-o vizită de lucru în România a vicepremierului turc Veysi Kaynak, pe 8 septembrie, acesta declara: „Colaborarea dintre Turcia, Polonia și România se va dezvolta și în viitor (…) România este foarte importantă pentru noi, este un partener și un aliat al nostru atât în NATO, cât și în procesul nostru de aderare la Uniunea Europeană (…) de asemenea, încă un motiv de bucurie ar fi faptul că peste 10.000 de oameni de afaceri turci își vor continua investițiile în România. Pot să vă spun că există firme foarte mari din Turcia care își vor mări investițiile în România sau altele, tot așa de mari, care vor intra pe piața românească în curând (…) sperăm ca schimburile comerciale dintre cele două țări să atingă cifra de 10 miliarde de dolari pe viitor“.

De remarcat este faptul că oficialii români s-au ferit să dea verdicte în ceea ce privește statul de drept din Turcia după 15 iulie, iar susținerea oferită Ankarei s-a apropiat mai mult de poziția americană decât de cea europeană vis-a-vis de acest subiect.

Relația trainică dintre România-Turcia-Polonia a fost marcată de întâlnirea din data de 25 august a.c., dintre ministrul de Externe polonez, Witold Waszczykowski, ministrul de Externe al Turciei Mevlüt Çavuşoğlu și șeful diplomației române Lazăr Comănescu, într-o trilaterală a frontului de est al NATO, ce are ca scop apărarea spațiului dintre Marea Baltică și Marea Neagră, în principal împotriva tendințelor de expansiune şi de ameninţare cu forţa ale Federației Ruse. Într-un gest de solidaritate cu statul turc, întâlnirea la nivelul miniștrilor de externe ai celor trei state a avut loc la Ankara şi au fost cele mai importante gesturi venite din interiorul Uniunii Europene până acum.

Astfel, contextul actual plasează România la intersecția intereselor americane, ale liderilor Uniunii Europene și a flancului de Est al NATO, împreună cu Polonia și Turcia.

Este momentul în care, asaltată cu propuneri și amețită de laude, diplomația românească poate să obțină cât mai multe avantaje din acest joc al marilor actori internaționali. Sau poate să piardă tot ce a construit până acum, dacă nu se va dovedi capabilă să jongleze cu parteneriatele strategice la masa negocierilor.

2017 va veni cu alegeri în Germania, Olanda, și mai ales Franța, acolo unde François Hollande înregistrează o cotă minimă de popularitate în perspectiva scrutinului prezidențial. Şi în SUA se va instala, în ianuarie, o altă Administraţie.

Rămâne de văzut ce alege România din oferta atât de volatilă de pe piaţa parteneriatelor strategice.

Autor: Cristian Andrei Leonte

Sursa: info-sud-est.ro