Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
20:02 23 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Când sportul nu ţine de foame

ro

23 Feb, 2017 00:00 1052 Marime text
Încă un tânăr din judeţul Constanţa s-a lăsat de sport, un boxer din Mangalia, multiplu campion al României, căruia i se prevedea un viitor frumos. Acesta se adaugă pe lista talentelor constănţene care îşi luaseră avânt spre marea performanţă, dar care apoi au renunţat de tot la sport. Motivul - banii. Ajunşi la vârsta la care trebuie să se întreţină singuri ori dând peste cheltuieli mult mai mari decât până acum, unii dintre sportivi nu au ce face şi sunt nevoiţi să renunţe şi să-şi caute un serviciu. 
 
Atunci când sportul nu mai ţine de foame, soluţia la care recurge sportivul, chiar dacă dureroasă, e una singură. Acesta e momentul în care antrenorul vede cum toată munca sa, în multe cazuri de ani întregi, se duce pe Apa Sâmbetei. Speranţele şi aspiraţiile sale se năruie. O muncă titanică, alături de elevii săi, în sala de antrenamente sau în cantonamente, unde se află mai mult timp decât alături de familie, rămâne fără finalitate. Antrenorul petrece cu sportivii săi mai multă vreme decât alături de copiii săi. E normal ca, în asemenea momente, tehnicianul să se simtă chiar trădat, dar trebuie înţeles şi sportivul.
 
El ce să facă? Din ce să se întreţină? Din ce să trăiască? Dacă de la clubul unde e legitimat nu i se asigură o sumă lunară ori dacă banii primiţi nu-i ajung şi se întâmplă să aibă în spate şi o familie numeroasă şi în nevoie, nu are ce face şi trebuie să-şi vadă de viaţă altfel decât prin intermediul sportului. Adică având un serviciu, care să-i asigure o leafă. Sigur, sunt şi cazuri în care sportivi ori sportive din Constanţa au renunţat la sport din capricii, fără motiv ori din motive închipuite. La haltere îmi vin în minte câteva asemenea exemple, în care, deşi nu banii erau problema cea mai mare, performanţele aducând după ele un venit lunar bunicel, s-a ales soluţia renunţării. Iar timpul a dovedit cu vârf şi îndesat că decizia a fost una greşită.
 
Când sportul nu mai ţine de foame, sportivul suferă cea mai grea înfrângere. La box, de pildă, e învins prin KO, deşi nu a apucat nici măcar să intre în gardă. De expediat un croşeu, o directă sau un upercut, nici atât. O lovitură la ficat îl îndoaie. Tristă ieşire din ring. O temă la care cluburile trebuie să mediteze şi să realizeze că sunt în joc nu numai cariere sportive, ci şi destine omeneşti.
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii