Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
08:31 23 04 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Actualitatea lui Eminescu ”Politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă” (galerie foto)

ro

15 Jan, 2017 00:00 5505 Marime text

Să vorbim despre Eminescu la sărbătoarea naşterii lui este o datorie morală a oricărui bun român. Într-un rând, Poetul se autopersifla cultivând ironia vitriolardă: ”D.Michaelis Eminescu, vecinic doctorand în multe ştiinţe nefolositoare, fost bibliotecar când a şi  prădat biblioteca, fost revizor la şcoalele de fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas, şi al altor jurnale necitite colaborator”.

El, care a creat nu numai genială poezie, proză, teatru, critică, ci s-a ocupat studiind cu meticulozitate de filosofie, demografie, economie, politică, comerţ, drept, etnografie, folclor, filologie, lingvistică, matematică, astronomie, fizică, geologie, biologie, botanică, zoologie, artă, istorie, geografie şi câte altele la fel de bine, îşi putea permite o asemenea prezentare. Şi tot răpus de modestie scria

”Părerea mea individuală în care nu oblig pe nimeni a crede e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărat şi deplina înţelegere a instituţiunilor noastre de azi ni trebuie o generaţiune ce-avem de-a creşte d-acu-nainte. Eu las lumea ce merge deja ca să meargă cum îi place Dumisale-misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării, e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii de va veni. Nu caut adepţi la ideea cea dintâi dar la cea de-a doua sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi”.


Aşa scria Eminescu - lăsând creşterea morală şi binele ţării pe seama “generaţiilor de vor veni.” S-au petrecut, iată, ani mulţi de la aceste testamentare cuvinte şi timpurile s-au nărăvit, au adus neghină, au ascuţit nevoile. Acum ar trebui să ne întoarcem spre El, cel atât de român, să-l venerăm recitindu-i opera, înţelegându-i mesajele şi semnele din adâncuri.

”Dobrogea este o dependenţă naturală a Ţării Româneşti”

Eminescu a iubit Dobrogea căci a scris deseori despre ea, chiar în timpul şi imediat după Războiul de independenţă, şi, înfocat ca în mai toate scrierile sale politice, sublinia ori de câte ori avea prilejul: ”Dobrogea este o dependenţă naturală a Ţării Româneşti, din punct de vedere istoric dreptul nostru asupra Dobrogei este incontestabil. Romană din vremea împăratului August, loc de exil al poetului Ovidiu, bizantină în urmă-trecând de la asanizi la Ţara Românească, ea a rămas Ţării Româneşti, până ne-a fost luată de turci şi de nimeni altul”.



Prima dovadă a trecerii lui Eminescu prin Constanța a fost scrisoarea descoperită de Augustin Z.N.Pop şi publicată în revista “Tomis” în 1969. Abia atunci ce multe răsturnări de comentarii, ce surprize chiar în rândul exegezilor, eminescologilor, criticilor ocazionali! Iată, indubitabil, poetul a fost la mare, a văzut marea! Testamentul lui ca un dor a fost scris după ce a privit nemărginirea mării!  
La peste trei decenii distanță ne trezim cu nişte scrisori păstate la secret amar de timp, ajunse în Italia, depozitate într-o bancă elveţiană, trecute Atlanticul, descifrate de o româncă, Christina Zarifopol-Illias, la Bloomington, Indiana, SUA, încredinţate unei edituri din Iaşi, POLIROM, şi primind bunul de tipar în noiembrie 2000, şi ajungând la cititori cu puţin înainte de a se termina Anul de manifestări omagiale Eminescu. Parcă anume să șocheze!

Într-una din epistole, datată 16 iunie 1882 și expediată Veronicăi din mansarda Hotelului Angleterre – Chiustengea Eminescu scrie că era bolnav şi singur:”Dragul meu Momoţel, Dacă nu ţi-oi scrie câteva zile, atunci să ştii c-am plecat. Nu ştiu încă bine unde să plec: la Pucioasa, la Strunga, la Balta Albă, la Lacul Sărat, dar destul  că de plecat trebuie să plec, căci picioarele mele au nevoie, fie de băi sărate, fie de băi alcaline, dar în sfârşit de băi care au un efect determinant asupra pielei./…/ În scrisoarea cunoscută din data de 16 iunie el descrie cum s-a decis să vină la mare, cum a pierdut vaporul la Giurgiu, cum a ajuns să facă băi printre puţinii sezonişti, căci apa era rece şi afară de el nimeni nu se scălda în mare.”O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care o văz pentru-ntâia oară?Efectul unei nemărginiri pururea mişcate.”

Din păcate, aflăm din cea de-a doua scrisoare adresată “dulcea mea amică”, că “pentru 28 a lunii curente sunt rechemat de afaceri la Bucureşti căci colegii mei pleacă amândoi la 1 iulie./…/Cât despre bubele mele, toate s-au închis, afară de una la piciorul drept care e foarte îndărătnică. Noutăţi de pe aici nu vei fi aşteptând şi-ntr-adevăr nici n-aş avea ce-ţi scrie decât că verdeţurile ne vin direct din Ţaringrad şi că pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un rău şi lipsită de ploaie recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea  de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu. Şed în mansarda mea şi cetesc economie politică, pregătindu-mă pentru trista campanie de vară,  pentru caniculă, când, singur, la “Timpul”, voi trebui să scriu în fiece zi altceva.”
 

”Pentru care am dat aceasta”...



În februarie 1888, primăria Constanţa organiza un concert de binefacere, iar suma rezultată din vânzarea biletelor o expedia la Botoşani. Există o umilitoare chitanţă, frumos caligrafiată de mâna poetului prin care se confirmă: ”Am primit de la dl primar Gheorghe Hasnaş suma de una sută şaptezeci şi cinci lei, bani de la un concert din Constanţa, pentru care am dat aceasta. M.Eminescu, Henriette Eminescu, Botoşani, 7 februarie 1888. Alături de aceste rânduri se găseşte şi o adresă a primarului Botoşanilor, către colegul său constănţean în care acesta relatează şi peripeţiile banilor:”Suma de una sută şaptezeci şi cinci de lei  trimisă de dvs crezându-se pentru incendiaţii din acest oraş, însă informându-ne că este pentru dl M.Eminescu i s-au dat în primire dsale, pentru care luându-se chitanţa cuvenită subscrisă atât de dsa cât şi de sora dsale, am onoare a v-o înainta, odată cu acesta, spre cei parti-vă regulă.”

Un bust de nemurire la marginea mării


În 1930, un grup de intelectuali locali s-a strâns la Liceul ”Mircea”, a constituit un comitet de acţiune, l-a ales pe I.N.Roman preşedinte, acesta a donat primul 1000 lei, suma cea mai mare, lista de subscripţie se publica periodic în coloanele Dobrogei June. Lista era autorizată  de Ministerul sănătăţii şi ocrotirilor sociale în 30 decembrie 1930. Pe listă apar cu diverse sume de bani Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, Elena Văcărescu, Cincinat Pavelescu, Hortensia Papadat Bengescu și mulți alții. Dar comitetul face mult mai mult. Îi invită să conferenţieze la Constanţa pe marii intelectuali ai ţării, editează broşuri şi le vinde, tipăreşte şi vinde fotografiile poetului, organizează concerte şi spectacole.
 

Invitat să conferenţieze la Constanţa, Tudor Vianu este anunțat de către I.N.Roman că: ”Pe  gura, ochii şi pe fruntea celui  mai mare poet al neamului nostru nu voi putea îngădui să preumble vulgare degetele oricărui ipsosar analfabet. Ar fi un sacrilegiu. Chipul lui Eminescu se cuvine modelat  cu evlavie adâncă şi cu excepţională înţelegere de mâna celui mai mare sculptor al României contemporane. Pe acest sculptor îl voi alege eu, şi eu singur îmi voi lua întreaga răspundere a alegerii”.


Oscar Han semnează astfel un contract direct cu I.N.Roman pentru un bust din bronz de 1,5o m reprezentând pe poet tânăr şi figura simbolică reprezentând Elegia, în înălţime de 2,10 m. Când Oscar Han a părut sceptic că va primi banii cuveniţi, acelaşi ziarist i-a replicat: ”Domnule Han, domnule Vianu, monumentele nu se fac cu  bani, se fac cu entuziasm. Uite, vino dumneata cu macheta monumentului aici şi-i strâng eu de gât pe toţi bogătaşii ăştia, pe toate lighioanele  astea care s-au strâns aici, la Constanţa. Scot eu bani”.

Conferinţe s-au organizat nu numai la Constanţa, ci şi la Cernavoda, Medgidia. În ziarul Farul Octavian Goga îşi intitula articolul “Pentru cei de la Pro Eminescu”: ”L-aţi ales pe Eminescu şi aţi fost pricepuţi în alegere. Omagiul pe care i-l aduceţi vă face cinste, fiindcă dovediţi o înaltă înţelegere a culmilor de pe care vorbeşte gândirea noastră. Eminescu este şi rămâne cea mai strălucită încarnaţie a geniului românesc. Vremea de astăzi, cu toate izbânzile, ei îi aparţine./…/De aceea aţi avut o intuiţie fericită când vi l-aţi decretat ca paznic suprem al sufletelor voastre şi l-aţi turnat în bronz”.


Comitetul ”Pro Eminescu” propune să se încaseze 1 leu în plus la biletele de băi pentru a se putea mări fondurile necesare statuii.

Este tipărit şi un volum editat de acelaşi comitet Pro Eminescu, apărut la Bucureşti, în Universul, care cuprinde cuvântul reginei Maria, al profesorului Iorga, gânduri ale lui Victor Eftimiu, Hortensiei Papadat Bengescu ș.a.

Solemnitatea inaugurării Monumentului marelui poet s-a desfăşurat la 15 august 1934 în prezenţa regelui Carol al ll-lea. În aceeaşi zi fuseseră serbările Zilei Marinei, inaugurarea Gării Maritime şi a Aeroportului oraşului.
 

Profeţea cândva Poetul: ”Nu ne-am trezit noi, s-au trezit secolii din urma noastră şi ne-au scuturat din somn”.

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii