Alocutiunea prefectului Claudiu Palaz la Ziua Drapelului National

Sărbătorim astăzi Ziua Drapelului Naţional, simbol al ţării, chintesenţă a idealurilor şi aspiraţiilor naţiunii, despre care la 1 septembrie 1863 Alexandru Ioan Cuza afirma: „Drapelul este România, acest pământ binecuvântat al patriei udat cu sângele străbunilor noştri şi îmbogăţit cu sudoarea muncitorilor. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii noştri. Steagul este simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi al disciplinei României."

Nu întâmplător, la 14/26 iunie 1848 primul decret al Guvernului instituit după Revoluţia Română, fusese cel care stabilise: „Steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben şi roşu." De atunci, drapelul tricolor a fost onorat permanent, în el fiecare generaţie identificându-şi trecutul, prezentul şi viitorul. Este acel simbol care le-a dat românilor tăria de a fi ei înşişi şi înţelepciunea de a nu se teme de ploi şi furtuni, ci de a căuta mereu să meargă înainte în întâmpinarea vremurilor bune.

Cele trei culori îşi găsesc rădăcini pe scuturile descălecătorului Dragoş al Moldovei, pe costumele militare medievale ale Ţării Româneşti, pe cărţile bisericeşti din a doua jumătate a secolului al XV-lea, în diplomele de înnobilare acordate de Mihai Viteazul după intrarea triumfală în Alba Iulia, în documentele cancelariilor domneşti din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Cromatica tricoloră la români a avansat încet şi perseverent către însemnele suveranităţii. Această opţiune a fost sesizată pe întreg spaţiul locuit de români, simbolizând efortul de realizare a unităţii şi independenţei statale.

O nouă etapă în istoria tricolorului începe cu prezenţa culorilor naţionale pe primul drapel propriu-zis al primei reprezentanţe naţionale din istoria modernă a României, care a fost Adunarea Norodului din vremea Revoluţiei din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Anul 1848 a prilejuit, din nou, exprimarea voinţei suverane a românilor pentru cele trei culori naţionale: albastru, galben şi roşu. În contextul acestui an revoluţionar, tricolorul românesc a fost înfăţişat public ca simbol naţional, consolidând în conştiinţa naţională acest însemn al tuturor românilor.

Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859 a prilejuit afirmarea fără rezerve a culorilor naţionale. Toţi românii le considerau astfel. Erau prezente pe steagurile unităţilor militare şi au fost incluse în stema ţării, în însemnele ceremonialului şi în costumaţia Domnului. În timpul Războiului din 1877 pentru Independenţa de Stat a României, 44 de drapele şi stindarde de unităţi au fost decorate şi citate prin ordin de zi de armată pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă. Drapelul tricolor a fluturat biruitor la toate Adunările Naţionale din 1918, când s-a reconstituit piesă cu piesă România Mare. De la 1 Decembrie 1918, tricolorul a devenit, în sfârşit, simbol al unităţii şi independenţei tuturor românilor. Tricolorul românesc - albastru, galben şi roşu - se constituie astfel într-un arc peste timp, într-un curcubeu al unităţii, suveranităţii şi al sufletului românesc.

Drapelul pe care îl vom înălţa astăzi pe acest catarg, în acest loc deschis către Marea cea Mare, va marca din depărtare salutul României, ţară care știe să-şi preţuiască trecutul, simbolurile şi valorile. Drapelul este nu numai un însemn al României, ci şi o evocare a trecutului, un simbol al identităţii naţionale, o valoare inestimabilă pentru fiecare român de dincoace sau dincolo de graniţele ţării. Pentru toate acestea, trebuie să i se acorde permanent onorul şi trebuie să fie păstrat cu sfinţenie.