Un judecator abil

Săptămâna trecută, conducerea Curţii de Apel Constanţa a făcut una dintre cele mai năstruşnice dezvăluiri. Să spunem, o dezvăluire pe care mulţi o visau, dar pe care puţini o sperau sau o credeau realizabilă. În speţă, este vorba despre solicitarea înaintată de conducerea Curţii către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a trimite o inspecţie judiciară care să clarifice situaţia privind-o pe judecătoarea Doina Drăguinea, fostul preşedinte al Tribunalului Constanţa.

Aşa cum s-a arătat în comunicatul Curţii de Apel, motivul cercetării ar fi neredactarea în timpul prevăzut de lege a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele instrumentate de magistratul în discuţie. Cum spuneam, nicio surpriză aici. Dincolo de gravitatea în sine a faptei, care nu numai că încalcă normele, dar chiar denotă un dispreţ aproape suveran din partea judecătoarei faţă de justiţiabili, oameni mai mult sau mai puţin simpli, veniţi să-şi afle dreptatea în instanţă, mai este un aspect care mi-a atras atenţia. Anume, faptul că timp de trei ani, după cum se arată în comunicat, Doina Drăguinea, fost preşedinte al Tribunalului, a reuşit, după câte se pare, să deformeze realitatea. Se pare că judecătoarea, în calitate de preşedinte de instanţă, a transmis situaţii „distorsionate" (după cum o acuză colegii de breaslă) Curţii de Apel. Nu ştiu de ce, dar pe nimeni n-a mirat acest lucru. Totuşi, mie mi se pare un lucru destul de grav ca un judecător să recurgă la astfel de metode demne de un profund dispreţ, anume de a căuta prin tot felul de tertipuri, viclenii şi diverse stratageme să ascundă dovezile clare, palpabile, ale incompetenţei sale (iar cuvântul este spus în sensul cel mai bun, pentru a nu lăsa să planeze alte bănuieli asupra magistratului în discuţie, mai grave). De la prima citire a comunicatului, ochii mi-au căzut pe fraza „În această calitate (n.r. preşedinte al Tribunalului), aceasta a ascuns faptul că are redactări restante în ultimii trei ani, trimiţând Curţii de Apel Constanţa o situaţie distorsionată în ceea ce priveşte situaţia redactărilor". Voit sau fără să-şi dea seama, magistraţii instanţei superioare folosesc cuvinte cu foarte multă greutate, acuzând că judecătoarea „a ascuns", a trimis „situaţii distorsionate", iar asta, în calitate de preşedinte de instanţă. În acest context, este plauzibil ca magistratul în discuţie să fi instaurat chiar un regim de teroare asupra tuturor celor care ar fi putut vorbi despre incompetenţa sa în a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, pentru care este plătită cu zeci de milioane de lei pe lună, din bani publici. Că ar fi adus „omerta" în instanţă. Iar aici, ar mai fi multe de spus. Totuşi, aştept cu mare interes să văd concluziile CSM în acest caz. Nu m-ar mira, însă, ca întreaga situaţie să fie trecută sub tăcere.