Rusinea de pe obrazul lui Teodosie

„Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa efectuează cercetări în dosarul nr. 991/P/2009 faţă de Arhiepiscopul Tomisului - Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită". Brrrr! Am citat din comunicatul instituţiei care cercetează toţi borfaşii României, toţi cioflingarii, toţi nelegiuitorii. Nu înalte feţe bisericeşti. Şi cu atât mai puţin arhiepiscopi.

Pentru omul de rând, banul este ochiul dracului. Pentru Înalt Preasfinţitul Teodosie, se cheamă simonie. Iar simonia este traficul cu lucruri considerate de biserică drept bunuri spirituale, sfinte. Şi este pedepsită cu excomunicarea, caterisirea. Deci cu darea afară din biserică. Şi asta o face Sfântul Sinod. La sesizarea cuiva sau la autosesizare. Dar mai există o cale: cea a legii, de la care nu trebuie să ne abatem niciunul. Nici credincioşi, nici necredincioşi. Dar cu atât mai mult feţele bisericeşti. Înaltele feţe bisericeşti. Şefii spirituali ai credincioşilor ortodocşi. Dar se pare că nici ei nu sunt departe de ceilalţi. De oamenii de rând. Aşa cum a păţit-o şi Înalt Preasfinţitul Teodosie. Pe numele său lumesc Petrescu Macedon. Pentru că, de acum încolo, citaţiile pentru a lămuri acuzaţia de luare de mită aşa vor veni. Pe numele Macedon Petrescu. Până se va clarifica situaţia şi va fi condamnat. Cu suspendare, sau nu. Şi va îngroşa, sau nu, grosul feţelor bisericeşti, cu cazier. Pentru că trebuie spus că Teodosie şi-a luat-o de data asta. Cu vârf şi îndesat. De la nişte ziarişti. Pe care i-a subestimat. Şi nu şi-a dat seama de ce pot. Şi unde pot să îl ducă. Numai că ziariştii l-au ghicit că este arghirofil şi cade în plasa păcatului. Aşa că i-au făcut-o. Şi l-au făcut să i se înroşească obrazul.
Dar, potrivit perceptelor biblice: „vai celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului şi sugrumă dreptatea celui drept". De acum mă aştept la orice. Să mă certe vreun preot care să vadă în mine un neştiutor în ale celor bisericeşti. Şi o să fie vreunul care să îmi spună că nu am eu dreptul să judec o faţă bisericească. Şi eu îi răspund de acum. Nu. Nu am. Dar înalta faţă bisericească are dreptul să facă relele pe care le-a făcut? Să facă în aşa fel încât să fie judecat şi de către instanţa penală şi de cea bisericească? Şi să facă de râs biserica? Spun şi eu cum mi s-ar spune mie: nu arunca piatra primul!