Dictatura opiniilor

De unde stiu romanii ce se-ntampla-n lume si, mai cu seama, cum de-nteleg cate ceva? Har Domnului, are cine sa se ocupe! O mana de oameni si-a luat aceasta grea povara. Cinci, zece oameni cel mult. Dar ce oameni! Se pricep la toate, au pareri despre orice si mai au timp si dispozitie de a le enunta. Oriunde si oricand, dar de preferat in prime time=AD-ul televiziunilor. Stie toata lumea cine sunt: magnificii presei, mogulii opiniilor, titanii interpretarii evenimentelor! Ii unesc mai multe lucruri, cum ar fi faptul ca si-au ocupat si, mai ales, pastrat locul in acest club atat de elitist inca de la redescoperirea libertatii de expresie in Romania, cu vreo 16 ani in urma. Ii mai uneste faptul ca si-au facut ucenicia intr-ale presei in citadelele dreptului de a spune ce gandesti existente inainte de Revolutie, cum ar fi Scanteia Tineretului. Si, cu toate ca mai toti au diplome de la Facultatea de Litere, prefera sa fie numiti "analisti politici". Si ce daca vorbesc de multe? Are omul dreptul sa aiba pareri despre politica romaneasca? Are! Dar despre o femeie care naste la varsta zisa a senectutii? Il are si pe asta! Si despre fotbal? Si! Despre filme? Sigur! Dar de Islam si ciocnirea civilizatiilor? Fireste! Si daca vrea omul sa comenteze regimul Iliescu, e fix treaba lui. De-i ceva putred cu sintagma asta, sa-nteleaga studentii de anul I. Un adevarat analist politic e deasupra unor distinctii scolastice minore. N-are nevoie de astea si de nimic ce l-ar putea perturba. Nici de manipularile dusmanoase care sunt informatiile potrivnice parerilor sale, nici de persoanele inutile pe care sa le plateasca degeaba, cum ar fi niste redactori specializati. Ei SUNT presa. Ce daca au ajuns la subtilitatea de a se cita unul pe altul ori la a diseca impreuna in studiouri chestiunile arzatoare ale natiunii? Marile spirite se-ntalnesc! Daca nu ei, cine? Daca nu in orele de maxima audienta, cand? Si ce efort e sa alerge de la un post la altul, sa nu cumva sa ii piarda audienta rivalilor. Toti facem sacrificii, dar asa ceva numai ei pot. Ce-i aia libertate de expresie? Drept fundamental, unul din putinele pe care il exercita orice cetatean oricand il taie capu`, cel care face diferenta dintre dictatura si o societate respirabila? Prostii! Nu va bagati! Ei, maestrii parerilor, stiu ei ce stiu, cum ca doar cei-de-sus ne apara de orice ne-ar putea dauna. Ei stiu ca, de fapt, statul si puternicii zilei trebuie sa fie mai presus de cetatean si nenorocitele lui de drepturi, iar intrebari imbecile, gen "ce cautau, de fapt, ziaristii aia in Irak?", sunt de-a dreptul subversive. Ei SUNT presa, SUNT opinia publica, SUNT interesul national si, mai presus de toate, SUNT puterea parerilor. Ei singuri stiu. Ei au pareri indestructibile, cu aura de adevar revelat. Nu incercati sa patrundeti pe piata asta, ca va frigeti. E un club inchis, iar sesiunile de admitere sunt suspendate pe o perioada nedeterminata. Sa zicem ca pe vreo zece-douazeci de ani. Ca sa nu-i uitati cand n-or mai fi (azi nu e nicio sansa sa-i neglijati - orice post din tara asta e mai mult decat incantat sa le difuzeze parerile), ridicati-le macar o statuie, numiti strazi dupa ei, faceti ceva, orice. Ca doar Romania asta ei au facut-o. Una in care dreptul la exprimare se exercita de cativa si doar in timpul orelor de program - program TV, fireste, de maxima audienta. Nu le spuneti "jurnalisti". Nu sunt asa ceva fiindca nu vor sau, mai degraba, nu pot sa fie.