Nimic nou pe cheiul blestemat

Daca in prima zi, la locul tragediei a fost un iures continuu, ieri, nimeni nu mai parea interesat de cum ar trebui sa se rezolve cazul. Convinsi ca vom gasi la locul sinistrului o comisie, care sa lucreze si sa analizeze ce se poate face pentru scoaterea trupului celui ramas in apa, la orele 08.00 reporterii nostri au ajuns in zona. Spre surprinderea noastra, aici nimeni. Nici picior de specialisti sau experti, nici urma de membru al comisiei. Doar un cordon galben din material plastic, semn ca aici e ceva in neregula si ca nu se poate trece dincolo de el. "Nu-i bre nimeni, pa cuvant", ne linisteste agentul de paza care are ca sarcina sa nu intre cineva in zona. Asta, probabil sa nu intre vreun intrus si sa intoarca fiarele contorsionate si sa distruga urmele tragediei, in asa fel incat vajnica echipa de specialisti sa nu traga vreo concluzie eronata care ar putea influenta rezultatul anchetei.Mortii sub apa, viii in birouriPrintre mormanele de cocs maruntit, apar dintr-o masina patru tineri. Obositi, cu cearcane la ochi. Printre ei si doi mai in varsta. Erau rudele celui care nu fusese gasit. "Abia pe la cinci fara un sfert aseara ne-au anuntat", spune cumnatul lui Stefan Nita, din Valu lui Traian. "Cum dracu` dom`le, la ora asta nu-i nimeni aici cu care sa stai de vorba?", se inerveaza unul dintre tineri. "Fanica are o fata, nu vorbeste nimic de cand a aflat", ne spune cumnatul lui Nita. "Nu-i doare de nimic", mai rabufneste una dintre fete. Asa este. Nu, nu era nimeni. N-ai cu cine vorbi. Pe la 08.20, a aparut o masina cu numarul CT-23-APC, cu un barbat in cabina, care dupa ce a stat cateva minute de vorba si afland probabil ca si noi ca nu mai e nimeni, dus a fost. La vreo zece minute mai apar vreo cinci muncitori in salopete. Agale, fara nici o tragere de inima. Stiau ca nu era bine ce se intamplase ieri. Colegi de-ai lor fusesera maturati de un nenorocit neatent."Stop masina sa nu dai peste catel"Pe la noua fara un sfert mai apare o masina, cu numarul B-71-RCU. Pleaca imediat dupa ce acelasi paznic ii spune ca pe acolo nu era cel pe care il cauta. Monotonia este sparta de un motor de locomotiva si de suieratul sirenei. Nu, nu era un ultim omagiu adus celor care murisera cu o zi inainte la cativa metri de linia pe care circula el. Un caine lenes isi gasise locul de dormit chiar pe calea ferata pe care trebuia sa ajunga masina la vagoanele pe care trebuia sa le miste dintr-o dana in alta. "Opreste ba, ce nu vezi ca calci catelu`", se stropseste unul din manevranti la mecanicul care a executat comanda fara sa cracneasca. De, era catelul crescut de ei, cu hrana adusa de acasa. "Ba, aici e antihristul"Dupa ce au facut o tura de acomodare, cei cativa muncitori, vazand ca nu-i baga nimeni in seama, si nici nu avea cine, s-au asezat pe unul din fiarele scoase din apa, de la macaraua portal. Si ca orice roman, au inceput si ei sa-si dea cu parerea. "Vai de mama lui, ala dupa remorcher e de vina", zice unul cu barba carunta, nerasa, a doliu, in semn de respect fata de colegii lor morti. "Ba Marine, eu nu stiu cum era macaraua plutitoare, dar daca bratul era spre macaraua noastra, astia sunt vinovati", zice un altul. "Pacat de morti, ca erau baieti buni", zice un al treilea. "Auzi ma Marine, ca tu stii mai bine. Acum doua zile a fost sase-a sase zero sase, noi suntem in dana 66. Un 6 mai lipsea. O fi vrun semn diavolesc, ma?", se intreaba fara sa mai astepte raspunsul cel mai tanar dintre ei, care pare ceva mai citit. Hai ba sa intram undeva, nu vezi ce furtuna s-a pus?", zice iar primul. Printre norii de praf de cocs, cei cinci au inceput sa-si gaseasca un loc de adapostit, dar unde? Ca pe aici, praful negru intra in orice orificiu.Liniste totalaPe la noua fara zece apar iar rudele lui Nita de pe cheul mortii. Ii dor ochii de-atata uitat prin apa, sperand sa-l gaseasca ei pe cel drag. In rest nimeni. Pe la noua jumatate trage in fata cordonului galben iar o masina de-a APC-ului. Tot atunci apar si colegii nostri de la Realitatea TV. I-a intampinat unul in costum gri, probabil sef, cu statie de radio emisie-receptie in mana, care iesea din cabina ori de cate ori venea cineva mai de vaza. "Nu, nu se poate. E interzis accesul. Asta e ordinu`". Si-i lasa consemn agentului de paza: "Nimeni nu intra fara dispozitia mea". Tot cam atunci vin si scafandrii, cu echipamentul in spate, dar si inspectorii de la ITM. In rest, ceilalti membri ai comisiei, dar si specialistii erau ocupati cu alte treburi, sau cu interviuri pe la televiziuni, ca de, e mai bine pe sticla decat prin praful de cocs.