Sinteza interviului online cu Dumitru Lupu, compozitor, dirijor, membru Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România „Festivalul creaţiei de la Mamaia, transformat într-un kitsch de nivel judeţean"

Dumitru Lupu despre calitatea creaţiilor: „Compozitorii profesionişti nu mai participă la Festivalul de la Mamaia pentru că se tem că piesele lor vor fi respinse aşa cum mi s-a întâmplat şi mie anul acesta. Eu credeam că festivalul se adresează tuturor vârstelor şi că orice piesă realizată profesional este binevenită, nu neapărat premiată dacă juriul consideră că nu e cazul. Era vorba de participarea unui as al muzicii româneşti, interpretul Alexandru Jula. Este umilitor să primeşti un răspuns negativ într-o competiţie în care participă oameni care nu au nici măcar o oră de studiu de muzică. Acest lucru se întâmplă de ani buni, de când nu mai apar decât sporadic compozitori profesionişti. De foarte mulţi ani, cântecul nu mai este însoţit de partitură. Se trimite un demo în variantă finală, care poate fi făcut oriunde. Este discutabilă toată chestiunea. Eu mi-am înscris piesa mai mult pentru domnul Jula şi am crezut că mă pot adresa şi unei alte generaţii de ascultători, pentru că şi bunicii noştri au voie să privească festivalul".

„Atâta timp cât pe scena de la Mamaia nu urcă vedete, e normal ca festivalul să nu prezinte interes"

Dumitru Lupu despre lipsa de interes pentru retransmiterea festivalului: „Lucrurile sunt clare. Atâta timp cât pe scena de la Mamaia nu urcă vedete care aduc rating, răspunsul televiziunilor este clar: nu ne interesează. Dacă se va întâmpla ceva extraordinar la Mamaia, fiţi siguri că a doua zi va fi cunoscut în toată România. Înainte, totul era atât de perfect, încât puteai da peste cap transmisia televiziunii cu o singură întoarcere de cap".

Dumitru Lupu despre Mamaia de dinainte de ‘89: „Deşi era umbrită de prezenţa unor piese care trebuiau să fie şi noi înţelegeam că trebuie să fie pentru ca noi să putem fi lăsaţi în pace să ne facem festivalul, Mamaia era un eveniment deosebit. Încă era sărbătoare, oamenii se îmbrăcau frumos şi pe scenă şi în sală, nu se mai găseau bilete cu săptămâni înainte, iar pe străzi nu se mai circula. Scena era plină de vedete, în sală erau oameni care-şi programau concediul astfel încât să prindă festivalul, nu era o sărbătoare a Constanţei, ci una naţională, întreg festivalul era de la Bucureşti. Şi pregătirea lor era laborioasă, începeau preselecţiile din iarnă, cu două săptămâni înainte se făceau micro turnee pe litoral, pentru ca artiştii să se poată obişnui cu clima uşor sărată, totul era pe ceas, la minut, cu orchestră şi dirijori de excepţie precum Sile Dinicu, Ioan Popescu sau Ion Cristinoiu".

„De câţiva ani, la interpretare nu mai apar piese noi. Poate sunt plătite în fiecare an aceleaşi orchestraţii..."!?

Dumitru Lupu despre debutanţii de la Mamaia: „Mamaia era trambulina de lansare a unui interpret dotat cu personalitate şi care era în stare să impună o piesă. Avem încă exemplul actual al Andrei, care este o personalitate ce se poate defini ca artist. Cam după Revoluţie s-a produs însă ruptura între Mamaia de ieri şi cea de astăzi şi tot atunci au fost negate valorile de până atunci, încercându-se o cotitură prin aducerea unei generaţii noi de creatori care nu au confirmat. Au confirmat doar cei care studiaseră muzica, adică foarte puţini. De câţiva ani, la Mamaia, la secţiunea de interpretare nu apar piese noi pentru că orchestraţiile au fost făcute pentru un anumit număr de piese şi bieţii interpreţi sunt obligaţi să cânte aceleaşi piese şi nu au de ales. Mulţi au propus alte piese şi au fost refuzaţi spunându-li-se că trebuie să cânte piesele existente. Orchestratori mai sunt foarte puţini, unul dintre ei sunt şi eu şi aş fi sprijinit tinerii de la Mamaia dar eu personal nu am fost solicitat. De aceea, pot să mă gândesc că poate sunt plătite în fiecare an aceleaşi orchestraţii"?!