Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
04:01 28 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Centrul natura SĂPTĂMÂNA NATURALEȚII

ro

04 Apr, 2016 11:09 1191 Marime text



Săptămâna care a trecut a fost extrem de interesantă și am avut o mare revelație cu privire la FOAME – ca ENERGIE / GÂND – mai mult decât  ca SENZAȚIE.

Dintotdeauna am considerat FOAMEA ca pe un DRAGON URIAȘ, cu care a fost nevoie să mă lupt de foarte devreme în viață.

În copilărie și mai ales în adolescență, FOAMEA a fost o forță uriașă, care s-a manifestat continuu în viața mea. Îmi era foame continuu – parcă nu mă sătura nimic. Deși încercam să potolesc ”foamea” cu dulciuri, cu pâine, cu făinoase, cu multă mâncare – nu apărea deloc ”sațietatea”.

Acum realizez că acea FOAME fără final era doar semnalul lipsei de TIMP, de ATENȚIE, de GRIJĂ, de energie și chiar de IUBIRE față de mine însămi.

Am ales ani de zile (zeci de ani, din păcate) să astâmpăr ”foamea” (de fapt, o senzație de ”neîmplinire” imensă) cu mâncare. MULTA mâncare.

Și am participat inconștient la degradarea corpului fizic, întrucât am considerat DRAGONUL SCUIPĂTOR DE FOC al foamei drept un stăpân cu care nu se poate lupta, pentru că de câteva ori am încercat, am fost învinsă!

Zilele trecute, am avut o ”viziune” care m-a făcut să râd cu lacrimi:

Am descoperit că DRAGONUL FOAMEI este doar o șopârlă mică și amărâtă – proiecția creierului meu reptilian (este acea parte din creier, pe care o avem cu toții, și care ne ajută să supraviețuim, semnalizânc când ceva din viața noastră este potențial periculos).

Dar zeci de ani de zile eu m-am confruntat doar cu UMBRA acestei șopârle amărâte, proiectată pe un perete în spatele ei – și având silueta amenințătoare a unui dragon.

TOATĂ VIAȚA M-AM CONFRUNTAT CU O UMBRĂ!

A fost o revelație care inițial m-a lăsat ”mută”, apoi m-a apucat râsul!

Mi-am amintit de un filme de desene animate mi-a plăcut mult, numit ”MULAN” – despre o tânără chinezoaică care s-a deghizat în băiat pentru a se duce la armată, în locul tatălui ei. Iar drept ghid, strămoșii i-au trimis un dragon – care era de fapt, o mică șopârliță foarte vorbăreață și care făcea doar boacăne – și la început s-a prezentat sub forma unei umbre proiectate de lumina focului pe o stâncă.

Inițial, toată lumea a crezut că are de-a face cu un dragon.

ȘI ulterior, toți au descoperit că Mushu, mica șopârlă, era doar o reptilă cât o palmă, cu gura mare și destul de neîndemânatică!

 

Cam așa am descoperit și eu că este FOAMEA – ca forță – în interiorul energiei mele.

O mică șopârlă, ce poate fi ușor adusă la tăcere cu INTENȚIA mea fermă, sau cu o rugăciune, sau cu re-direcționarea atenției pe alte acțiuni importante din viață.

DRAGONUL URIAȘ care mă ținea prizonieră în ghiarele sale nemiloase – era doar proiecția fricilor mele, doar proiecția amintirilor din copilăria mea și proiecția poveștilor care mi s-au spus, o viață, despre ce este FOAMEA și care este rolul său în corp.

Pe măsură ce-mi curăț corpul și-mi îmbunătățesc relația cu el și mai ales, pe măsură ce-i ascult cu atenție semnalele (de confort / disconfort) – învăț din ce în ce mai multe și re-definesc TOATE CONCEPTELE FUNDAMENTALE ale vieții mele.

Săptămâna care a trecut AM REDEFINIT NOȚIUNEA DE FOAME!

Foamea NU ESTE nici senzația de răcâială din stomac (aceasta este acidoza, acumularea de toxine din sistemul limfatic), nici starea de slăbiciune și tremur, care apare pe oboseala (aceasta este hipoglicemia și/sau hipotensiunea dată de slăbiciunea suprarenalelor), nu este nici un fel de durere, disconfort sau altă neplăcere în zona stomacului (asta este doar suferința tubului digestiv, torturat ani de zile de pseudo-alimente și iritat la maxim).

FOAMEA NU ESTE nici gândul că ”trebuie să mănânc”! (asta este doar frica de moarte, proiectată de întreaga societate asupra mea) și nici SENZAȚIA că dacă nu mânânc, mi se întâmplă ceva rău.

FOAMEA NU ESTE NIMIC DIN TOATE ACESTEA!

Foamea este NEVOIA CORPULUI DE ENERGIE – care apare ca și o trimitere blândă și fermă către consumul de ANUMIȚI NUTRIENȚI SAU doar către odihnă, mai mult timp pentru mine sau mai multă grijă pentru corpul meu.

Și foamea dispare după câteva guri – pentru că organismul are nevoie de FOARTE PUȚIN pentru a se sătura. Cu cât mai puțin și mai de calitate, mai corespunzător cu nevoile sale precise – cu atât sațietatea este mai rapidă.

FOAMEA NU SE RESIMTE ÎN STOMAC.

FOAMEA SE RESIMTE UNDEVA ÎN ZONA sternului / gâtului.

Este foarte greu de descris pentru cei mai mulți dintre oameni. Pentru că majoritatea se găsesc în starea de ACIDOZĂ LIMFATICĂ ȘI DIGESTIVĂ GENERALIZATĂ și este nevoie de ani de zile de detoxifiere, pentru a intra în contact cu PROPRIILE SENZAȚII REALE și cu REACȚIILE CORPULUI la fiecare component alimentar introdus sau la ”semnalele” de confort / disconfort intern.

Important pentru mine a fost că am reușit să văd la DIMENSIUNILE SALE REALE o forță importantă din viața mea.

FOAMEA a fost mult timp FORȚA ce m-a ținut prizonieră în comportamente indezirabile.

Și tot FOAMEA a fost cea care m-a împins către un comportament în care OBSESIA DE SINE – preocuparea cu privire la propriile probleme – să ajungă la cote maxime.

Pentru potolirea ”foamei”(de toate felurile, nu doar cea strict fizică), am fost în stare să fac atâtea compromisuri în viața mea, de la vârste foarte fragede – încât am descoperit cum trăiesc în lume ca o ”MASCĂ SOCIALĂ”, ca ”ROLURILE” pe care le-am exersat și repetat, la perfecțiune – și am uitat complet CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT.

Și așa facem tranziția ușor ușor către tema acestei săptămâni.

CĂUTAREA – sau REDESCOPERIREA NATURALEȚII.

Copiii mici sunt NATURALI – sunt AUTENTICI – sunt cine sunt ei – se manifestă ca atare – emoțiile vin și pleacă – stările lor sunt REALE.

Totul este trăit cu pasiune – de la desenatul cu cretă pe trotuar și până la îmbrăcatul păpușilor sau reparatul mașinuțelor.

Dar în manifestarea NATURALEȚII – comportamentul duce la apariția a multe greșeli și erori, din punct de vedere al evaluării și judecății celor din jur. Și aceste ”erori” sunt ”taxate” și pedepsite, cu fiecare ocazie.

Copiii sunt împiedicați să mai fie ”naturali”, să se manifeste AȘA CUM SUNT EI, diferiți de ceilalți.

Și supraviețuirea individuală duce la dispariția NATURALEȚII și A INDIVIDUALITĂȚII – a ceea ce ne face UNICI.

Devenim doar ”părți din turmă” – la fel cu ceilalți – făcând ce fac alții, acționând cum acționează alții, repetând comportamente ”dezirabile” și ”așteptate” de către cei din jurul nostru.

DEVENIM PĂPUȘILE DE LEMN (marionetele) manipulate de social (și mai ales de cei dragi, de familia noastră!).

FAMILIA APROPIATĂ este principala responsabilă de dispariția NATURALEȚII la copii. Părinții, bunicii și toate rudele au AȘTEPTĂRILE lor bine definite. Copiii trebuie să se comporte după STANDARDELE, DORINȚELE și DRESAJELE impuse de familie: trebuie să facă ce li se spună, să mânânce tot ce li se dă, să facă ritualuri – spălat pe dinți, așezat la masă, spus ”săru-mâna” și alte ”politețuri”, trebuie să ”performeze” în fața celorlalți când li se ordonă (”spune tu poezia pentru tanti / nenea”!) și tot așa.

Sunt persoane la care NATURALEȚEA dispare atât de profund, sub MASCA SOCIALĂ, încât apare o NEGARE COMPLETĂ A SINELUI.

Aceste persoane se concentrează pe orice și oricine, mai puțin pe sine.

Sunt persoane atât de preocupate de soarta celor din jur, de tot ce se întâmplă în lume, încât ajung să-și trăiască viața pentru alții și prin alții.

Ajung să trăiască O VIAȚĂ DE COMPROMISURI – și trăiesc FĂRĂ A SE IUBI PE SINE, cu adevărat și FĂRĂ A AVEA UN CENTRU AUTENTIC.

Aceste persoane se MARTIRIZEAZĂ și se așează AUTOMAT în postura VICTIMELOR, oferindu-se precum un ”covor” pentru ceilalți, chiar solicitându-le continuu ”să-i calce” în picioare.

”Eu nu contez, doar ceilalți contează, copii sunt importanți, de mine nu mai am timp” – este cântecul lor continuu.

M-am uitat cu atenție la mamele celor din generația mea.

Majoritatea se încadrează în categoria de mai sus.

Și m-am uitat cu atenție la cei de vârsta mea.

Foarte mulți sunt deja bine instalați în categoria ”NEGĂRII DE SINE”.

Deja sunt prinși în ”capcana” familiei – copiilor, casei, carierei etc etc – toată ziua le este ocupată cu ”servirea” celorlalți și pentru ei înșiși nu mai este deloc timp.

Se face timp doar odată cu apariția unei BOLI – care declanșează DRAMA CONȘTIENTIZĂRII unei existențe NE-CENTRATE PE SINE și lipsită de naturalețe.

Sunt și persoane la care blocajul NATURALEȚII se exprimă zgomotos – prin comportament exact opus – CONCENTRAREA EXAGERATĂ PE SINE! Ca și cum ceilalți n-ar exista (sau chiar dacă există, ȘI CE DACĂ?).

În viața acestor persoane, FRICA SE MANIFESTĂ SUB FORMĂ DE FURIE – sunt copiii, adolescenții și adulții REVOLTAȚI, care nu sunt dispuși să cedeze nici măcar o părticică din ei altora (pentru că au o obsesie interioară că lumea sau ceilalți le vor răpi dreptul la libertate).

De aceea – sunt zgomotoși în manifestările lor de FURIE – își verbalizează protestele și le trăiesc în tot ce fac: în modul în care se îmbracă, în muzica pe care o ascultă, în activitățile pe care le aleg și în relațiile lor.

Între MARTIRIZAREA și REVOLTĂ – ca două stări extreme ale LIPSEI NATURALEȚII – se desfășoară PIESA DE TEATRU a relațiilor inter-umane ale prezentului.

Am observat multe relații care se leagă între UN MARTIR și UN REVOLUȚIONAR.

FURIOSUL prinde MARTIRUL (cu complexul de VICTIMĂ) în drama sa – și împreună – joacă piesa ”care pe care”!

Am văzut zeci de cupluri jucând această piesă de teatru.

Deja ”scenariul” este atât de familiar – încât se poate recunoaște de la primele interacțiuni!

Dacă încercați să vă uitați la proprii părinți și relația dintre ei – cu DETAȘARE și fără JUDECATĂ – doar observând cu ochii adultului interior ce ați devenit – CARE A FOST RELAȚIA DINTRE EI – este posibil să observați că amândoi au jucat în același film: ”polițistul bun și polițistul rău” – sau ”martirul și revoluționarul”.

(uneori, au mai și schimbat rolurile, funcție de împrejurări – scenariul însă a rămas același).

Iar copiii au fost crescuți în această atmsferă – POLIȚIENEASCĂ – de dresaj și de condiționare.

Și cu NATURALEȚEA înăbușită și acoperită de AȘTEPTĂRILE atât ale MARTIRULUI (care caută pe cineva sau ceva, care să-i servească drept EXPLICAȚIE LOGICĂ a stării de victimizare: ”fac totul pentru copiii, să le fie lor bine etc etc”) – cât și ale REVOLUȚIONARULUI (”să te lupți să schimbi lumea, care este urâtă, rea și periculoasă!”).

Și cu toții am devenit ce suntem astăzi – ADULȚI RIGIZI, TRIȘTI, cu ochii stinși, fără zâmbet pe buze și mai ales, fără bucuria de a trăi fiecare moment ca pe o MINUNE – de a ne bucura de viață PENTRU CĂ SUNTEM VII!

Fără să observăm că DUMNEZEU ne-a oferit o LUME PERFECTĂ – că totul în jurul nostru este EXACT AȘA CUM TREBUIE SĂ FIE pentru a ne învăța lecțiile și a ne desăvârși jocurile!

În societățile șamanice, când o persoană se ducea la vraci plângându-se de melancolie, tristețe sau depresie, i se puneau 4 întrebări:

1) când te-ai oprit din cântat?

2) când te-ai oprit din dansat?

3) când au încetat să te mai farmece poveștile?

4) când nu te-ai mai simțit confortabil pe tărâmul dulce al liniștii?

Vă propun să evaluăm în săptămâna care urmează ce se întâmplă în viețile noastre – cum permitem ”artificialului”, ”rigidității” și ”măștii sociale” – să ne acopere complet.

NATURALEȚEA pe care o aveam cu toții în copilărie – când cântam, dansam, ascultam cu gurile căscate povești sau contemplam cu orele gândăceii care umblau prin iarbă, sau norii de pe cer – uitând de masă sau de somn – mai există sau nu în viețile noastre?

Când ați cântat ultima oară – din suflet și cu toată pasiunea – fie și doar sub duș sau prin casă?

Când ați dansat până la epuizare – fiind una cu muzica ascultată?

Când ați ascultat cu emoție o poveste (sau ați privit un film ”poveste”) ultima oară?

Și când ați stat singuri – ore în șir – sau chiar zile – petrecând cu voi înșivă timp de calitate?

Vă propun o trimitere către vibrația NATURALEȚII prin artă – prin muzică – și prin armonia vocilor umane.

VA invit să urmăriți un grup de cantarete tinere din Polonia – care aduc NATURALETEA FEMINITATII prin cantec, dans si vibratie!

 

A FI NATURAL ÎNSEAMNĂ A FI TU ÎNSUȚI.

(spune Richard Rudd, în cartea Cheile genelor, Editura PIm 2014).

Cheia a 10-a a genelor descrie DARUL NATURALEȚII.

Richard Rudd spune că viața fiecărui individ este o călătorie prin frecvențele Cheii 10 – între stările de REVOLTAT și cele de MARTIR.

Toți încercăm să fim cei care suntem, dar mulți dintre noi (de fapt majoritatea) am fost condiționați să fim altcineva decât suntem în realitate.

Așa a fost pe tot parcursul istoriei ființei umane.

Este important să PORNIM ÎN CĂUTAREA a ”CINE SUNTEM” cu adevărat.

Pentru că în această căutare vom descoperi CINE NU SUNTEM!

ȘI aceasta este cea mai importantă descoperire.

Este foarte important să ajungem la momentul la care aflăm care sunt ETICHETELE cu care ne-am definit – și care este CONȚINUTUL din spatele etichetelor.

Putem face aceste ”căutări” în toate modurile cu putință.

Putem participa la ateliere și cursuri de cunoaștere personală, de spiritualitate, de psihologie sau de nutriție.

Putem citi sau discuta cu oameni speciali – sau putem medita – ori putem face arte marțiale, yoga, tai-chi, pilates, reiki, terapie bowen, terapie florală Bach, aromaterapie, plimbare pe malul mării, dansuri de societate sau călărie.

Puteți să cântați, să dansați, să lucrați alături de copii, să vă descoperiți ocupații care vă fac plăcere sau vă aduc multă bucurie.

Aveți nevoie de TIMP să identificați CINE NU SUNTEȚI.

Aveți nevoie de TIMP să descoperiți că MASCA SOCIALĂ este falsă, artificială și la fel de înșelătoare precum ”DRAGONUL ÎNFLĂCĂRAT” al FOAMEI.

Iar în spatele acestei ”Măști” impresionante – NU SE ASCUNDE NIMIC ȘI NIMENI!

NATURALEȚEA ESTE PUR ȘI SIMPLU!

Când dansezi, cânți sau ești pierdut în magia unei povești, când meditezi sau contempli natura – pur și simplu EȘTI – fără a mai fi NIMIC în același timp.

Găsiți un pic de timp pentru voi înșivă, în săptămâna aceasta.

BUCURAȚI-VĂ prin cântec, prin dans și prin mișcare!

Petreceți timp cu voi înșivă și simțiți-vă BINE alături de copilul interior din fiecare.

Și OBSERVAȚI NATURALEȚEA CÂND DOAR EȘTI – fără să ”faci” sau să ”fii” nimic special!

O săptămână minunată tuturor!

Cu iubire,

Sorina Soescu

http://www.centrulnatura.ro/saptamana-naturaletii/

Ti-a placut articolul?

Comentarii